Idolii din viata noastra

Idolii au existat de cand lumea, ei luand forme dintre cele mai diferite. A fi idolatru inseamna a cinsti si a iubi un lucru sau o persoana mai mult decat pe Dumnezeu. Idolii din viata noastra ne despart de Dumnezeu. Pentru a nu cadea deci din dreapta credinta si pentru a nu pierde harul Duhului Sfant, suntem datori a nu sluji idolilor din jurul nostru.

Inca dintru inceput, Dumnezeu a poruncit oamenilor, zicand: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti lor" (Iesire 20, 1-5).

Idolii moderni nu mai sunt atat "chipuri cioplite" in lemn sau piatra, cat "chipuri cioplite" in mintea noastra, idoli, pe cat de ascunsi, pe atat de vatamatori. Precum vom vedea mai departe, aproape orice lucru din viata noastra poate deveni idol, daca omul nu se raporteaza la el cu dreptate si in Adevar.

Idolii au existat de cand lumea

Gandind ca poate fi ca Dumnezeu, fara ajutorul Aceluia insa, ingerul a cazut din cer ca un fulger, devenind diavol; odata cazut, el s-a inrait in chip desavarsit, cautand in continuare sa devina un dumnezeu (idol) caruia sa i se slujeasca. In rautatea lui, diavolul nu cunoaste limite, astfel ca, dupa ce l-a scos pe om din rai si a inrobit lumea, el a sporit relele; trimitand asupra omului nenumarate duhuri necurate, diavolul l-a facut pe om sa slujeasca patimilor, adica lui, incepatorului rautatii si tatalui minciunii.

Inchinarea la idoli este totuna cu cinstirea diavolului, in moduri dintre cele mai diverse. Idolii sunt chipuri ala pacatelor care au ajuns sa inrobeasca lumea; diavolul a inlocuit desfatarile cele dumnezeiesti cu satisfacerea poftelor trupesti, carora omul a juns sa le aduca jertfe nenumarate; fiecare patima isi are idolul ei, iar fiecare idol este un diavol; cand omul a inceput sa slujeasca pacatelor (diavolilor), acestea l-au rasplatit cu singura rasplata pe care o aveau la indemana, cu suferinta si cu moartea.

Cazut fiind, inima omului s-a impietrit, iar mintea s-a intunecat si mai mult, el ajungand sa se conduca numai dupa ratiunea celor vazute, aflate si ele sub influenta duhurilor celor necurate. "Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor" (Romani 1, 22-23).

Prin ratiunea lor, neluminata de Dumnezeu, multi oameni au ajuns sa rataceasca pana si prin unele lucruri nerele in sine, precum stiintele si artele. Descoperirile facute de om in natura inconjuratoare s-au facut adesea prilej de inmultire a pacatelor, prin adancirea in mandrie si satisfacerea poftelor trupesti.

Cand mintea omului a ajuns roaba duhurilor necurate, acestea din urma au pus in ea o intelepciune lumeasca, straina si potrivnica lui Dumnezeu. Astfel, intelepciunea trupeasca s-a facut multora pricina de cadere, acestia ajungand sa-L huleasca pe Dumnezeu, sa-L omoare, iar in cele din urma sa-I nege existenta. "Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 3, 18-19).

Idolii din viata noastra

Idolii moderni sunt mai ales idoli ai mintii noastre intunecate, lipsita de lumina harului lui Dumnezeu. Calitatea de "idol" se acorda oricarui lucru si oricarei persoane care cauta sa-L inlocuiasca pe Dumnezeu in viata noastra. Astfel, pentru ca orice lucru care este mai important decat Dumnezeu pentru noi devine idol, trebuie ca toate gandurile noastre, precum si tot ceea ce facem, sa raportam la Dumnezeu: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31).

Idolii mintii nostre sunt prejudecatile, notiunile gresit definite si imaginile false despre Dumnezeu si despre realitatea inconjuratoare. Toate lucrurile care ajung "idoli moderni", pentru inceput, sunt bune si de folos omului, abia dupa reaua lor intrebuintare, acestea devenind idoli care ne despart de Dumnezeu. Pentru aceasta, trebuie sa luam aminte ca faptele noastre cele firesti sa nu devina unele idolatre.

Pierzand harul lui Dumnezeu, putem avea o atitudine idolatra fata de lucruri precum: bani, confort, lucruri scumpe, imbracaminte, moda, muzica, sport, internet, televizor, mancare, somn, sexualitate; nu doar lucrurile pot sa ne devina idoli, ci si anumite persoane, precum: noi insine, familia noastra, modelele din jurul nostru si chiar insusi Dumnezeu.

Idolii din lucruri

Banii sunt necesari pentru viata de zi cu zi, mai ales la oras, unde toate se cumpara, inclusiv transportul si apa. Astfel, a munci pentru bani este firesc, atata timp cat banii sunt folositi si ei in chip firesc. Cand banii devin insa un scop in sine, banul devine idol. Bunastarea materiala se arata a fi si ea un idol modern, deosebit de viclean si de nemilos, pentru achizitionarea si intretinerea unei case imense sau a unei masini de ultima generatie, omul muncind si adunand bani toata viata.

Mancarea este necesara pentru viata noastra biologica, trupul lipsit de hrana fiind predispus bolii si mortii. Cand mancarea si bautura devin insa centrul vietii noastre, cautand mancaruri dintre cele mai alese si scumpe, precum si bauturi dintre cele mai fine, pana la imbuibare nemaifiind decat un pas, acestea devin idoli. Printr-o preocupare asupra mancarii si a bauturii, mai mult decat asupra sufletului si a lui Dumnezeu, pantecele nostru ne devine idol.

Imbracamintea ne este necesara pentru a ne acoperi trupul, precum si pentru a ne pazi de caldura si de frig. Cand omul se arata insa extrem de preocupat de imbracamintea lui, de cele mai multe ori pentru a iesi in evidenta (haine la moda, haine scumpe), imbracamintea devin idol. Unii slujesc atat de mult acestui idol incat, chiar daca au deja dulapuri pline cu haine, ei nu inceteaza de a cumpara alte si alte haine.

Atat in cazul mancarurilor (multe si scumpe), cat si in cazul hainelor in exces, omul idolatru ii batjocoreste, constient sau nu, pe saracii din jurul sau, care nu au nici mancare, nici imbracaminte.

Internetul prezinta multe avantaje (acces rapid la informatii, comunicare la distanta etc), insa el prezinta si un risc mare de dependenta, ca si televizorul. Astfel, in momentul in care omul ajunge de buna voie sa stea ore intregi, in fiecare zi, inaintea televizorului sau pe internet, acestea devin adevarati idoli care il vrajesc pe om, facandu-l sa uite de Dumnezeu, ori prea obosit spre a-I mai aduce inchinarea cuvenita.

Muzica este buna si folositoare vietii omului, ea fiind prezenta atat in intreaga istorie a manturiii, cat si in ceruri. Chiar si asa, oricat de calitativa si aleasa ar fi muzica, daca omul ajunge sa o asculte neincetat, fie acasa, fie pe drum (in casti), fie la serviciu, aceasta devine un idol.

Sportul este un lucru bun, atata timp cat il relaxeaza pe om si ii intareste trupul, asemenea unei munci fizice. Cand din cauza unui sport insa, omul ajunge sa nu mai aibe timp de lucrurile mai inalte ale vietii, precum viata duhovniceasca, familie, studii, serviciu, acel sport devine un idol.

Somnul este un dar al lui Dumnezeu, odihna trupeasca fiind foarte necesara vietii noastre. Cand omul ajunge insa sa doarma fara masura, somnul devine un idol, ca orice lucru care este instrainat de rostul lui firesc. Somnul in exces atrage dupa sine patimi precum nepasarea, indiferenta si lenea. "Precum usa se suceste in balama, tot asa si lenesul in patul lui" (Proverbe 26, 14).

Idolii din persoane

Fiecare om este atat de valoros, incat Dumnezeu il pretuieste mai mult decat pe toti ceilalti la un loc. "Care om dintre voi, avand o suta de oi si pierzand din ele una, nu lasa pe cele nouazeci si noua in pustie si se duce dupa cea pierduta, pana ce o gaseste? Si gasind-o, o pune pe umerii sai, bucurandu-se; si sosind acasa, cheama prietenii si vecinii, zicandu-le: Bucurati-va cu mine, ca am gasit oaia cea pierduta. Zic voua: Ca asa si in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta" (Luca 15, 4-7).

Indepartat de Dumnezeu, omul ajunge rob si slujitor intelepciunii lumesti, devenind astfel propriul sau idol. Omul cazut a ajuns sa se vada pe sine dumnezeu, precum l-a mintit inca dintru inceput diavolul, zicand: "Vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Facere, 3, 5). Omul modern ajunge sa se adore pe sine sub chipul lui Dumnezeu. Aceasta intelepciune, potrivnica Adevarului, este o indracire a mintii, omul ajungand sa traiasca intr-o continua minciuna fata de sine, fata de aproapele si fata de lumea inconjuratoare.

Oricat de valorosi am fi inaintea lui Dumnezeu, nu avem voie sa ne vedem mai valorosi decat oricare om de langa noi, binestiind ca in aproapele se ascunde Hristos. Cand ajungem sa fim extrem de preocupati de imaginea noastra in fata celorlalti, ne facem din noi idoli. Aceasta atitudine idolatra se manifesta in patimi precum mandria, egoismul, egocentrismul, narcisismul, dorinta de a fi laudati si slaviti, mania, ura si toate celelalte patimi sociale. Omul care se idolatrizeaza pe sine insusi devine atat de mandru incat nu mai poate sta nici macar de vorba cu cei din jurul lui, fara a primi de la aceia lauda.

Familia noastra este, in cele mai multe cazuri, unul dintre darurile cele mai de pret facute noua de Dumnezeu. Cand mama este deosebita, tatal nu supara cu nimic familia, iar fratii sunt apropiati in iubire, avem toate sansele sa fim inselati de diavol, facand din familia proprie un idol, aceasta putand chiar sa ne desparta de Dumnezeu; acelasi lucru este valabil si in cazul in care ne casatorim, cand sotul (sotia) este iubitor, iar copiii sunt odihnitori: "Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Matei 10, 37).

Modelele pe care omul si le alege in viata ajung insa cel mai adesea idolii sai. Un cantaret sau o formatie, un sportiv, o persoana publica sau o ruda devine idol atunci cand mintea si inima omului face din ea un model de atins, adesea uitand de glasul lui Dumnezeu, care ne cheama spre asemanarea cu El, iar nu cu un om de rand, adesea si plin de patimi. Nici macar din sfinti sa nu facem idoli, binestiind ca acestia s-au asemanat lui Dumnezeu, iar nu altcuiva. Sfintii raman sfinti atata timp cat ne conduc spre Dumnezeu. Model desavarsit pentru fiecare om trebuie sa ramana Mantuitorul Iisus Hrisos, care ne indeamna staruitor, zicand: "Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre" (Matei 11, 29).

Nici macar Dumnezeu nu trebuie sa fie pentru noi idol, infatisand fata de Acesta o atitudine idolatra. El devine idol in viata noastra atunci cand ne raportam la El numai din interes, pentru a dobandi cele dorite, ori din frica. "Cine a facut un dumnezeu si a turnat un idol, fara sa traga un folos din aceasta?" (Isaia 44, 10). Precum vedem, intr-o inchinare idolatra, inchinatorul aduce inchinarea idolului pentru ca mai apoi sa obtina anumite foloase. In momentul in care ajungem sa ne inchinam lui Dumnezeu doar pentru ceea ce ne ofera sau ne poate oferi, avem fata de El o atitudine idolatra.

De asemenea, Dumnezeu devine idol atunci cand Il blocam in concepte si in idei statice, anulandu-i adevarata existenta, care este una tainica si de nepatruns. In aceasta privinta, Sfantul Grigorie de Nyssa spune: "Orice concept format pentru a incerca sa atinga si sa defineasca natura dumnezeiasca nu reuseste decat sa construiasca un idol al lui Dumnezeu, si nicidecum sa-l cunoasca."

Sa ne lepadam de idolii mintii !

"Sa ne schimbam deci inima, sa ne schimbam cugetele, iubitii mei, mintile, sa ne lepadam de idolii mintii, sa ne lepadam de prejudecati, sa ne lepadam de ignoranta, de nestiinta, sa ne lepadam de erezii si de toate ratacirile, pentru ca mintea noastra trebuie sa aiba un anumit rost: trebuie sa inseteze dupa adevar si sa ajunga, aceasta minte a noastra, asa cum au facut Sfintii Parinti, sa contemple tainele credintei." (Parintele Constantin Voicescu, predica la Schimbarea la Fata).

Teodor Danalache

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/