De ce isi pierd adolescentii busola in viata?

Adolescenta este una din cele mai dificile perioade, deopotriva pentru parinti si copii: uneori, ambii pot fi coplesiti de avalansa de schimbari care se petrec intr-o perioada atat de scurta cu organismul si mintea celui mic. Insa niciodata nu trebuie pierdut din vedere scopul pe care il avem pe termen lung: de a educa un copil in spiritul dreptatii si al iubirii de semeni.

La varsta aventurii si a curajului, nimic nu pare de neinlocuit. Este perioada in care nu sunt nici adulti, dar nici copii, iar statutul le pare confuz. Poate ca cea mai mare greseala a tinerilor, atunci cand se descopera, este ca se cred nemuritori. Acum pot aparea comportamente periculoase, actiuni realizate doar pentru a demonstra ceva siesi si celor din jur. Este esential pentru parinti sa inteleaga starile prin care trece adolescentul si sa il ajute sa le controleze.

Poate ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa ne putem intrebarea: ce simte el acum si cum il pot ajuta? Raspunsurile nu pot sa vina decat ascultand si observand cu atentie ceea ce se intampla in viata adolescentului. Cunoasterea acestui nou om care se formeaza nu poate veni decat ascultandu-l, pentru ca multi copii simt ca nu pot vorbi cu parintii lor despre lucrurile care il intereseaza sau il ingrijoreaza.

Adolescentul trebuie sa ia decizii conform unor principii

Biblia ne arata clar ca trebuie sa ne ascultam parintii (Porunca a cincea este: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie” (les. 20, 12). ), insa in ziua in care copiii descopera ca pot lua decizii singuri, pot decide sa nu mai asculte. Si poate ca, in mod eronat, parintii uneori vad aceasta capacitate a lor ca pe ceva nefast. Uneori, uita ca asta este lucrul pentru care l-au pregatit pana acum, pentru ziua in care vor decide singuri in ce directie merg. Adolescentul nu face decat sa exerseze capacitatea de a lua decizii singur, iar acest lucru trebuie incurajat in casa.

Insa nicio decizie nu trebuie luata aleatoriu, sau sub influenta unor factori trecatori. Ceea ce uita parintii este ca ei insisi au sadit in copil principiile dupa care isi iau deciziile in adolescenta si mai tarziu in viata. Amintindu-ne ceea ce i-am invatat chiar noi cand erau mai mici, putem sti daca acestia vor urma sfaturile date, si ii putem ghida cumva, daca la un moment dat le vor interpreta gresit si o vor lua pe o cale nepotrivita.

Ce inseamna responsabilitate ?

Poate ca cea mai grea misiune a adolescentilor este sa dovedeasca faptul ca pot face fata unor responsabilitati, ca sunt oameni pe care te poti baza si in care sa poti avea incredere. Misiunea este sa devii adult fara sa iti pierzi spiritul de copil, cel care iti arata ceea ce este cu adevarat bine, corect, drept (Atunci I-au adus niste copilasi, ca sa-Si puna mainile peste ei, si sa Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau - Matei 19:13. Si Isus le-a zis:"Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti, caci Împaratia cerurilor este a celor ca ei" - Matei 19:14. Dupa ce Si-a pus mainile peste ei, a plecat de acolo - Matei 19:15) Biblia ne arata ca cei mici au, de cele mai multe ori simtul corectitudinii si o inteligenta nativa care trebuie cultivate.

Asa ca, in momenul in care copilul creste, iar curajul sau creste pe masura, trebuie sa avem la randul nostru curajul de a-l lasa liber, sa aleaga. Primul lucru pe care il putem face este sa stabilim, de comun acord cu el, responsabilitatile pe care le are in casa si ceea ce trebuie sa faca. Atunci cand are rezultate exceptionale, trebuie recompensat, pentru a sti ca eforturile sale nu sunt in zadar.

Nu trebuie neaparat sa il mituim sau sa il platim pentru ceea ce face: chiar si laudele si mandria parinteasca sunt de ajuns pentru a-l face sa aiba incredere in sine. Comparatiile cu alti copii ai rudelor sunt contraproductive: adolescentul trebuie sa stie intotdeauna ca parintii il iubesc pe el si nu copiii altora, indiferent cat de buni ar fi acestia.

Ce e bine si ce e rau ?

Adolescentii stiu, in sinea lor, ce este bine si ce este rau. Sunt ghidati, dupa cum am spus, dupa principiile pe care chiar parintii le-au sadit in ei. Odata cu problemele din adolescenta, parintii nu trebuie decat sa le reaminteasca copiilor care sunt acele principii si cum trebuie sa actioneze. Tot ce trebuie sa facem este sa dezgropam in ei busola pe care am ingropat-o chiar noi.