Cu diavolul nu este de glumit

Denumirea cea mai frecventa data fortei malefice este cea de diavol. Crestinii au luat acest termen din limba greaca - "diabolos" - si i-au dat un sens crestin. "Diabolos" provine de la doi termeni: "dia" care inseamna "prin" si "ballo" care se traduce prin "a arunca". Cuvantul desemna aruncarea de sulita, care odata ce lovea tinta, o despica. Termenul face trimitere la lucrarea demonului care urmareste sa-l lipseasca pe om de unirea cu Dumnezeu. In acest sens, Sfantul Paisie Velicikovski spune: "diavolii sunt ca vanatorii, alearga acolo unde vad ca este vanat. Se reped unde vad partea slaba a sufletului si nu se departeaza, nici nu fug pana nu ne arunca in groapa…".

Noi romanii am ajuns sa-i spunem "Aghiuta", un nume ce exprima diminutivarea ironica a cuvantului "aghios" - sfant, din limba greaca. "Aghiuta" inseamna "sfintisorul".

Daca in trecut taranul se temea sa-i rosteasca numele, astazi am ajuns sa-i spunem celui de langa noi, atunci cand face lucruri iesite din comun, ca este "dat dracului" sau "al dracului". In vechime diavolul era privit ca fiind cel care dezbina, aduce confuzie, ridica partile una impotriva alteia. In prezent am ajuns sa vedem reusita doar in insotirea cu diavolul. Se invoca mai des ca niciodata spusa: "Fa-te frate cu dracul pana treci puntea".

Sunt persoane care au ajuns sa creada ca diavolul raspunde mai repede cerintelor decat Dumnezeu, ca e mai grabnic implinitor al nevoilor. Aceste persoane trebuie sa stie ca diavolul inseala in chip felurit. Chiar daca devine destept cu cel destept si prost cu cel prost, el nu urmareste decat sa lucreze impotriva noastra. Daca ii sopteste omului "ia-o pe aici, nu pe acolo", sa fim siguri ca el nu va ajunge la izbanzi, ci doar la caderi.

Exista si o categorie de persoane care nu crede in existenta diavolului. In cazul de fata, diavolul isi schimba tactica. Accepta sa i se nege existenta dintr-un motiv bine intemeiat: daca nu crezi ca exista diavol, e foarte usor sa crezi ca nu exista nici Dumnezeu. Iar potrivit lui Dostoievski, daca nu exista Dumnezeu, atunci totul e permis.

A sta in vecinatatea diavolului si a-i deschide bratele inseamna a-i darui putere asupra ta. IPS Antonie Plamadeala marturisea in una din predicile sale, ca diavolul are numai atata putere cata ii dam noi. Iar cand ii daruiesti cat trebuie, iti ofera ca loc de petrecere lumea mortii - mormintele (Matei 8, 28). Iti arata mormantul si iti spune "Simte-te ca la tine acasa!". Domnul Costion Nicolescu a scos in evidenta intr-un mod minunat ca termenul "acasa" este fara articol: "De ce nu poate fi articulat acasa nici hotarat, nici nehotarat? Din cauza conditiei sale absolut unice. Este un singur acasa adevarat, oricat de necajit sau de mandru ar fi el. Alte locuri pot fi cel mult ca acasa..."

Diavolul fiind ne-fratele, te indeparteaza, te instraineaza de semeni. Iar daca te aduce in fata lor, o face doar pentru a-i inspaimanta.

Daca vom ajunge sa glumim cu diavolul, va veni ziua cand nu ne va mai vorbi din exterior, ci va vorbi in locul nostru, dupa cum reiese din Evanghelia de la Marcu, capitolul V, versetul 9, unde Mantuitorul intreband un indracit “Care-ti este numele?”, a primit raspunsul: "Numele meu este Legiune, ca suntem multi".