Sufletul si trupul

Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat:

- Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ?
- Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul.
- Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ?
- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ?
- Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ?
- Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt.

Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort.


Dumnezeu raspunde dupa inima omului


Sfantul Varsanufie marturiseste ca uneori i s-a zis: nu face cutare lucru. Alteori, cand a intrebat pentru a doua oara despre acelasi lucru, i s-a spus: fa-l. Cum se explica aceasta? Ioan Profetul a raspuns: Dumnezeu pune in gura Parintilor cuvinte care corespund la ceea ce ucenicul are in inima, fie pentru a-l incerca, fie pentru ca inima lui s-a schimbat si el doreste sa auda alte lucruri acum, fie ca Dumnezeu voieste acum sa vorbeasca altfel pentru Sfantul Sau, dupa cum a vorbit regelui Iezechia prin Isaia. Intai i-a spus ca va muri, apoi ca i-a prelunjit anii cu inca patrusprezece. In aceasta privinta, Parintii duhovnicesti citeaza intotdeauna textul din proverbe: Nu raspunde celui nebun dupa nebunia lui, din teama de a nu te face si tu insuti ca si el. Raspunde celui nebun dupa intelepciunea ta, din teama de a nu-l face sa se creada intelept".


Ispita parintelui Olimpiu


Avva Olimpiu de la Chilii a fost ispitit. Gandul rau ii zice: "Du-te si ia-ti femeie!". El s-a sculat, a facut lut si a plasmuit o femeie. Apoi isi zice in sine: "Iata femeia ta, trebuie sa muncesti mult pentru ea, ca sa o hranesti"; si a inceput sa munceasca mai abitir ca inainte. A doua zi a facut din nou lut si a plasmuit o fata, zicandu-si: "Femeia ta a nascut. Trebuie sa muncesti si mai mult, ca sa-ti hranesti si sa-ti imbraci copilul". Si facand asa a ramas fara vlaga. Atunci ii zice gandului: "Nu mai suport osteneala". Gandul i-a raspuns: "Daca nu suporti osteneala, atunci nu-ti cauta femeie"; si vazandu-i Dumnezeu chinul, i-a luat ispita si s-a potolit.


Izbavirea de gandurile rele


Un frate l-a intrebat pe duhovnicul sau cum sa se izbaveasca de gandurile rele. Acesta i-a raspuns: "Cand mama vrea sa intarce pruncul, isi freaca sanul cu ierburi amare, iar cand pruncul vrea sa suga dupa obicei, el se departeaza din pricina amaraciunii. Adauga si tu peste tine o iarba amara". Atunci fratele l-a intrebat: "Care este aceasta iarba amara pe care trebuie sa o iau?" Duhovnicul i-a raspuns: "E aducerea-aminte de moarte si de pedepsele viitoare".


Neinsusirea bunului gasit


Odata, avva Agathon calatorea impreuna cu ucenicii sai. Unul dintre ei a gasit o pastaie verde pe drum si-i zice batranului: "Parinte, poruncesti sa o iau?". Batranul s-a uitat lung si cu mirare la el si-l intreaba: "Tu ai pus-o acolo?". "Nu", raspunde fratele. Batranul: "Atunci cum vrei sa iei ce n-ai pus?".