Evgheni Rodionov s-a născut în satul Satino-Russkoye, în apropiere de Moscova. Când avea 11 ani, Evgheni a primit de la bunica lui o cruciuliţă de argint. A vrut să o poarte la şcoală, dar mama lui, atee convinsă, i-a interzis, mai ales că putea avea probleme din cauza autorităţilor comuniste. Totuşi, Evgheni a purtat cruciuliţa şi nu a dat-o jos niciodată. Când a crescut, s-a înrolat ca soldat în armata rusă. Avea 19 ani când a fost luat ostatec de rebelii ceceni. Aceştia l-au ţinut legat de mâini într-o pivniţă, l-au lăsat să sufere de foame şi de sete timp de peste trei luni şi l-au bătut cumplit. Musulmanii i-au ordonat lui Evgheni şi camarazilor lui să-şi nege credinţa şi să se convertească la islam. Spre deosebire de majoritatea celorlalţi prizonieri, Evgheni a refuzat să se lepede de Hristos şi a fost decapitat în data de 23 mai 1996.
După ce a plătit 4.000 de dolari americani torţionarilor, mama lui Evgheni a reuşit să recupereze trupul fiului ei. L-a găsit într-o groapă comună, unde zăcea alături de camarazii lui. Deşi decapitat, avea încă la gât cruciuliţa de argint. Ucigaşul, Ruslan Khaikhoroyev, i-a spus femeii: „Fiul tău ar fi putut rămâne în viaţă, dar a refuzat să-şi scoată crucea de la gât”. Capul băiatului a fost recuperat mai târziu.
Pentru tatăl lui, durerea de a-şi înmormânta copilul a fost prea mare şi a murit câteva zile mai târziu. Mama lui Evgheni, Lyubov, care nu pusese niciodată piciorul într-o biserică, a devenit o femeie credincioasă.
Procesul canonizării este lung şi dificil şi poate fi realizat numai de Biserică. Uneori, însă, o figură simbolică reuşeşte să atragă dragostea credincioşilor şi astfel devine un fel de „sfânt popular”, fapt care s-a dovedit uneori a fi primul pas spre canonizarea oficială. Prin cântecele, poemele, adresele de internet sau predicile care îi sunt consacrate, povestea soldatului Rodionov a devenit o parabolă a devoţiunii religioase şi a naţionalismului rus. „Tânărul de 19 ani, Evgheni Rodionov, a trecut prin suferinţe incredibile, însă nu a renunţat la credinţa ortodoxă şi a confirmat asta prin moartea sa”, se afirmă într-un mesaj postat pe un site naţionalist. „El a dovedit că acum, după atâtea decenii de ateism acerb, după atâţia ani de nihilism, Rusia este capabilă, ca în vremurile de demult, să dea naştere martirilor întru Hristos, ceea ce înseamnă că este de necucerit”, continuă mesajul.
Oamenii vin din cele mai îndepărtate părţi ale Rusiei pentru a se ruga la mormântul acestui martir, unde se întâmplă minuni. Unii veterani şi-au pus medaliile pe mormânt, în semn de omagiu, iar credincioşii au pus mici bileţele în care cer intervenţia Sfântului. Într-o biserică de lângă St. Petersburg, imaginea sa în mărime naturală este pictată în altar lângă cea a Fecioarei Maria, a Arhanghelului Mihail, a lui Iisus Hristos şi a lui Nicolae al II-lea, ultimul ţar, canonizat în urmă cu câţiva ani. Mama lui Evgheni şi alţi credincioşi afirmă că, uneori, icoanele lui Evgheni răspândesc o mireasmă plăcută şi chiar izvorăsc mir, un semn, spun ei, al sfinţeniei celui reprezentat acolo.
Aleksandr Makeyev, un ofiţer de trupe de desant care conduce o fundaţie pentru ajutorarea soldaţilor, afirmă că a văzut militari îngenunchind în faţa icoanei lui Evgheni Rodionov. „Copiii din Cecenia se simt abandonaţi de către stat şi de conducătorii lor. Nu ştiu cui să ceară ajutor, însă ştiu că Zenia (porecla lui Evgheni) e unul de-al lor”, a declarat Makeyev pentru cotidianul Moskovsky Komsomolets.
În Hankala, lângă Groznîi, s-a construit o biserică cu numele Noul Martir Evgheni Soldatul, singura biserică ortodoxă din Cecenia. Peste 26 de biserici, de la graniţa cu Ucraina până în Siberia, au icoane care îl înfăţişează în uniformă militară. Trădat de stat, care l-a uitat, de comandanţii lui, care l-au declarat dezertor, Evgheni Rodionov atrage admiraţia oamenilor chiar şi prin simplul fapt că el nu a trădat pe nimeni.
După ce a plătit 4.000 de dolari americani torţionarilor, mama lui Evgheni a reuşit să recupereze trupul fiului ei. L-a găsit într-o groapă comună, unde zăcea alături de camarazii lui. Deşi decapitat, avea încă la gât cruciuliţa de argint. Ucigaşul, Ruslan Khaikhoroyev, i-a spus femeii: „Fiul tău ar fi putut rămâne în viaţă, dar a refuzat să-şi scoată crucea de la gât”. Capul băiatului a fost recuperat mai târziu.
Pentru tatăl lui, durerea de a-şi înmormânta copilul a fost prea mare şi a murit câteva zile mai târziu. Mama lui Evgheni, Lyubov, care nu pusese niciodată piciorul într-o biserică, a devenit o femeie credincioasă.
Procesul canonizării este lung şi dificil şi poate fi realizat numai de Biserică. Uneori, însă, o figură simbolică reuşeşte să atragă dragostea credincioşilor şi astfel devine un fel de „sfânt popular”, fapt care s-a dovedit uneori a fi primul pas spre canonizarea oficială. Prin cântecele, poemele, adresele de internet sau predicile care îi sunt consacrate, povestea soldatului Rodionov a devenit o parabolă a devoţiunii religioase şi a naţionalismului rus. „Tânărul de 19 ani, Evgheni Rodionov, a trecut prin suferinţe incredibile, însă nu a renunţat la credinţa ortodoxă şi a confirmat asta prin moartea sa”, se afirmă într-un mesaj postat pe un site naţionalist. „El a dovedit că acum, după atâtea decenii de ateism acerb, după atâţia ani de nihilism, Rusia este capabilă, ca în vremurile de demult, să dea naştere martirilor întru Hristos, ceea ce înseamnă că este de necucerit”, continuă mesajul.
Oamenii vin din cele mai îndepărtate părţi ale Rusiei pentru a se ruga la mormântul acestui martir, unde se întâmplă minuni. Unii veterani şi-au pus medaliile pe mormânt, în semn de omagiu, iar credincioşii au pus mici bileţele în care cer intervenţia Sfântului. Într-o biserică de lângă St. Petersburg, imaginea sa în mărime naturală este pictată în altar lângă cea a Fecioarei Maria, a Arhanghelului Mihail, a lui Iisus Hristos şi a lui Nicolae al II-lea, ultimul ţar, canonizat în urmă cu câţiva ani. Mama lui Evgheni şi alţi credincioşi afirmă că, uneori, icoanele lui Evgheni răspândesc o mireasmă plăcută şi chiar izvorăsc mir, un semn, spun ei, al sfinţeniei celui reprezentat acolo.
Aleksandr Makeyev, un ofiţer de trupe de desant care conduce o fundaţie pentru ajutorarea soldaţilor, afirmă că a văzut militari îngenunchind în faţa icoanei lui Evgheni Rodionov. „Copiii din Cecenia se simt abandonaţi de către stat şi de conducătorii lor. Nu ştiu cui să ceară ajutor, însă ştiu că Zenia (porecla lui Evgheni) e unul de-al lor”, a declarat Makeyev pentru cotidianul Moskovsky Komsomolets.
În Hankala, lângă Groznîi, s-a construit o biserică cu numele Noul Martir Evgheni Soldatul, singura biserică ortodoxă din Cecenia. Peste 26 de biserici, de la graniţa cu Ucraina până în Siberia, au icoane care îl înfăţişează în uniformă militară. Trădat de stat, care l-a uitat, de comandanţii lui, care l-au declarat dezertor, Evgheni Rodionov atrage admiraţia oamenilor chiar şi prin simplul fapt că el nu a trădat pe nimeni.
Un comentariu:
*** Siliţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, că precum pomii, de nu vor lua ierni şi ploi, nu pot face roadă, aşa şi nouă veacul această iarnă ne ieste. Şi Împărăţiei cerurilor nu vom putea să ne facem părtaş, fără numai prin multe necazuri şi ispite!***
(
Trimiteți un comentariu