Liturghii pe ceruri, Doamne...

Liturghii pe ceruri, Doamne, îngeri albi îţi desenează,
Mirul şi tămâia toamnei frunţile le parfumează.
Lacrimile frumuseţii pe obrajii mei fac şanţuri
Să-mi zdrobească de pe suflet răul ce-i legat cu lanţuri.

Ploile mă ceartă-n cor şi la piept vântul mă ţine,
Păsările-mi ciripesc rugăciuni să Ţi se-nchine,
Soarele mă luminează şi mă şterge de regret,
Că nici azi n-am reuşit să ajung să-Ţi fiu profet.

Maica Domnului întinde mâinile spre-al său pămant
Şi-mi aşterne la picioare de la Fiul Său un gând:
Că m-aşteaptă negreşit al meu capăt de drum,
Iar când stau în faţa Lui lucruri rele să nu-i spun;

Eu în palme îi aştern gândul meu către Iisus
Şi din nou Il rog să ierte lucruri ce I le-am mai spus...
M-am obişnuit cu răul,să alerg prin neştiinţă
Şi să sufăr cu furtuna, să nu ştiu de pocăinţă.

De potirul veşniciei vrut-am des să mă dezleg,
Îngerul îmi plângea paşii, de mă-ntorc să nu mă pierd.
Sfinţii-mi alinau durerea, gândurile-mi îndreptau,
Cu iubire şi răbdare sufletu-mi îmbălsămau.

Ca la Domnul să te-ntorci nu cumva să-ţi fie teamă!
Oricât e nevoie-aşteaptă, ca atunci când naşte-o mamă;
Cu iubire ifinită, suferinţă-ngrijorare,
Cu convingerea că pruncul e a Domnului chemare.

Liturghii pe cerurui, Doamne, mă aşteaptă ne-ncetat
Să mă număr printre îngeri, să îmi spui că m-ai iertat.
Să-mi deschizi uşa dreptăţii, liniştea s-o cuibăreşti,
În umila mea ştiinţă ... Doamne, simt că mă iubeşti!