Sf. Liturghie, Taina Tainelor. Liturghia celor chemaţi

După săvârşirea Proscomidiei urmează Liturghia propriu-zisă, la care participă toţi credincioşii din biserică, începerea ei fiind anunţată de sunetul clopotelor. Liturghia se desfăşoară sub forma unui permanent dialog între preot şi credincioşii care prin răspunsurile lor întăresc rugăciunile preotului.
Prima parte a Sfintei Liturghii se numeşte Liturghia catehumenilor sau a celor chemaţi la Botez, deoarece în primele veacuri creştine mulţi participanţi nu erau botezaţi, însă doreau să cunoască credinţa şi să se boteze. Nefiind botezaţi, ei nu aveau dreptul de a se împărtăşi şi deci, nu aveau voie să participe la întreaga Liturghie. Astăzi, această parte a Sfintei Liturghii o putem numi şi Liturghia Cuvântului, deoarece Sfânta Evanghelie este aşezată în mijlocul mesei Sfântului Altar, prin aceasta arătându-se că în această parte a Liturghiei toată atenţia noastră este îndreptată spre cuvintele vieţii veşnice rostite de Mântuitorul, care sunt citite din Apostol şi Evanghelie.
Momentele principale sunt:
Binecuvântarea de început. Preotul deschie uşile împărăteşti şi apoi zice: Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Credincioşii răspund Amin, care înseamnă aşa este sau aşa să fie. Liturghia începe cu slăvirea lui Dumnezeu, Sfânta Treime, deoarece se cuvine să-L slăvim pe Creatorul a toată lumea. Noi alcătuim Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţia Domnului Hristos, adică Biserica cea vie.
Ectenia mare. Este un şir de rugăciuni pentru toată creaţia lui Dumnezeu, pentru pace şi bunăstare, pentru înţelegere şi unitate între oameni şi între Biserici, pentru roadele pământului şi pentru întreaga natură, pentru cei bolnavi, pentru cei aflaţi în călătorie etc. După fiecare cerere, strana şi credincioşii zic: Doamne, miluieşte! În ectenie se cer multe lucruri de la Dumnezeu, iar credincioşii întăresc aceste rugăciuni cu una singură, aceea de a cere mila lui Dumnezeu. Să spui Doamne, miluieşte! înseamnă de fapt să ceri împărăţia lui Dumnezeu, căci miluiţi vor fi de Dumnezeu cei ce sunt milostivi (Mt. 5,7), iar cei milostivi vor auzi de la Dumnezeu cuvintele: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii (Mt. 25,34). Prin faptul că cerem de la Dumnezeu mila şi deci împărăţia Sa, împlinim cuvintele: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă (Mt.6,33).
Antifoanele I, II şi III. Sunt nişte imne, cântări care vestesc slava şi lauda ce i se cuvin lui Dumnezeu. Primul Antifon este primul verset din Psalmul 102: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele Cel sfânt al Lui. Este strigătul sufletului către Dumnezeu, pentru toate binefacerile lui. Cel de al doilea Antifon este un imn de slavă prin care se exprimă adevărurile de credinţă referitoare la persoana lui Iisus Hristos, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Antifonul al treilea îl constituie Fericirile, adică partea de început a Predicii de pe munte rostită de Mântuitorul şi cuprinsă în Evanghelia după Matei, capitolele 5, 6 şi 7.
Vohodul mic. Ieşirea preotului din Altar cu Sfânta Evanghelie îl reprezintă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a venit în lume şi a adus lumina cea adevărată a credinţei şi a cunoştinţei.
Citirea Apostolului. Cartea Apostolul cuprinde fapte, sfaturi, îndemnuri sfinte, învăţături din scrierile Sfinţilor Apostoli.
Evanghelia. Cuprinde faptele şi învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos.
Rugăciuni speciale pentru cei chemaţi la botez (catehumeni) şi îndemnul să iasă din biserică. După acest moment urmează liturghia credincioşilor, a celor botezaţi.

Pr. Ovidiu Bostan