Neincetata Liturghie

Avva Apollo avea un ucenic pe nume Isaac, format cu desavarsire pentru infaptuirea lucrului bun. A dobandit linistea absoluta in timpul Sfintei Liturghii si cand mergea la biserica nu ingaduia nimanui sa se apropie de el. Avea o vorba: "Toate lucrurile sunt frumoase la timpul lor. Caci exista un timp pentru orice lucru". Cand se desfacea adunarea, alerga spre chilie ca urmarit de foc. De multe ori, dupa slujba, fratilor li se dadea cate un pesmet si un pahar cu vin, el insa nu lua, nu ca sa refuze binecuvantarea fratilor, ci ca sa pastreze linistea dobandita in timpul Liturghiei. S-a intamplat ca a cazut bolnav la pat, iar fratii, auzind, au venit sa-l vada. S-au asezat langa dansul si l-au intrebat: "Avva Isaac, de ce fugi de frati dupa Liturghie?". El le-a raspuns: „Nu fug de frati, ci de urzelile demonilor, caci, daca cineva, cu o faclie aprinsa, intarzie mai mult timp in vant, faclia se stinge. Tot asa si noi, iesind iluminati de Sfanta Liturghie, daca intarziem mult timp afara din chilie, mintea ni se intuneca“.