CUM SE CUVINE CRESTINILOR A VIETUI IN LUME

Învãtãtura Domnului
prin cei doisprezece apostoli cãtre neamuri

Capitolul I

Sunt douã cãi: una a vietii si alta a mortii si este mare deosebire între ele.

1. Calea vietii este aceasta:

Mai întâi, sã-L iubesti pe Dumnezeu, Creatorul tãu; al doilea, pe aproapele tãu ca pe tine însuti si
toate câte voiesti sã nu ti se facã tie, nu le face nici tu altora .
3. Învãþãtura acestor cuvinte este aceasta:
„Binecuvântati pe cei ce vã blestemã si rugati-vã pentru dusmanii vostri; postiti pentru cei ce vã prigonesc, cã ce multumitã aveti dacã iubiti pe cei ce vã iubesc? Nu si pãgânii fac acelasi lucru?
Voi, însã, iubiti pe cei ce vã urãsc” si nu veti avea dusman.
4. „Depãrteazã-te de poftele trupesti si lumesti . Dacã-ti dã cineva o palmã pe obrazul drept,întoarce-i lui si pe celãlalt si vei fi desãvârsit.
Dacã te sileste cineva sã mergi o milã, mergi cu el douã; dacã-ti ia haina, dã-i si cãmasa”.
5. „Oricãrui cere de la tine, dã-i si nu cere înapoi”, cã Tatãl vrea sã dea tuturor din darurile Sale. Fericit este cel ce dã potrivit poruncii, cã este nevinovat. Vai de cel ce ia! Dacã ia, având nevoie, va fi nevinovat, dar cel ce ia, neavând nevoie, va da socotealã de ce a luat si pentru ce; dus la închisoare,va fi cercetat de cele ce a fãcut si „nu va iesi de acolo pânã ce nu va da si cel din urmã ban”. Dar si despre acestea s-a zis: „Sã asude milostenia ta în mâinile tale pânã cunosti cui dai!”.

Capitolul II
1. A doua poruncã a învãtãturii: „Sã nu ucizi, sã nu sãvârsesti adulter”; sã nu strici bãieti, sã nu fii desfrânat, „sã nu furi”, sã nu vrãjesti, sã nu faci otrãvuri, sã nu ucizi copil în pântece, nici pe cel nãscut sã nu-l ucizi, „sã nu poftesti cele ale aproapelui”.
2. Sã nu juri strâmb, sã nu dai mãrturie mincinoasã, sã nu vorbesti de rãu, sã nu tii minte rãul.
3. Sã nu fii cu douã gânduri, nici cu douã feluri de vorbã, pentru cã douã feluri de vorbã sunt cursa mortii.
4. Sã nu fie cuvântul tãu mincinos, nici în desert, ci plin de faptã.
5. Sã nu fii lacom, nici rãpitor, nici fãtarnic, nici rãu, nici mândru.
6. Sã nu ai gând rãu împotriva semenului tãu.
7. Sã nu urãsti pe nici un om, ci pe unii sã-i mustri, pe altii sã-i miluiesti, pentru altii sã te rogi, iar pe altii sã-i iubesti mai mult decât sufletul tãu.

Capitolul III
1. Fiul meu, fugi de orice rãu si de tot ce este asemenea lui.
2. Sã nu fii mânios, cã mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certãret, cã din toate acestea se nasc ucideri.
3. Fiul meu, sã nu fii poftitor, cã pofta duce la desfrâu; sã nu spui cuvinte de rusine si sã nu te uiti cu ochi pofticiosi, cã din toate aceste se nasc adulterele.
4. Fiul meu, sã nu ghicesti viitorul dupã zborul pãsãrilor, pentru cã aceasta duce la închinare de
idoli; sã nu descânti, sã nu citesti în stele, sã nu faci vrãji, sã nu vrei sã auzi de ele, nici sã le vezi, cã din
toate acestea se naste închinarea la idoli.
5. Fiul meu, sã nu fii mincinos, pentru cã minciuna duce la hotie; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavã desartã, cã din toate acestea se nasc hotiile.
6. Fiul meu, sã nu fii cârtitor, pentru cã aceasta te duce la hulã; nici obraznic, nici cu gând rãu, cã din toate acestea se nasc hulele.
7. Sã fii blând, pentru cã „cei blânzi vor mosteni pãmântul”.
8. Sã fii îndelung rãbdãtor, milostiv, fãrã rãutate, pasnic si bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit.
9. Sã nu te înalti pe tine însuti, nici sã ai sufletul tãu obraznic. Sã nu se lipeascã sufletul tãu de cei mândri, ci sã ai legãturi cu cei drepti si cu cei smeriti.
10. Cele ce ti se întâmplã sã le primesti ca bune,stiind cã nimic nu se face fãrã Dumnezeu.

Capitolul IV
1. Fiul meu, sã-ti aduci aminte, ziua si noaptea, de cel ce-ti grãieste cuvântul lui Dumnezeu si sã-l cinstesti ca pe Domnul, cã unde se vorbeste de domnie, acolo este si Domnul.
2. Sã cercetezi în fiecare zi chipurile sfintilor ca sã afli odihnã în cuvintele lor.
3. Sã nu faci dezbinare si sã împaci pe cei ce se ceartã. „Sã judeci cu dreptate”, sã nu te uiti la fata omului când ai sã mustri pentru pãcat.
4. Sã nu te îndoiesti dacã un lucru va fi sau nu.
5. „Sã nu fii cu mâinile întinse la luat si cu ele strânse la dat”.
6. Dacã ai dobândit ceva prin lucrul mâinilor tale, sã dai ca rãscumpãrare pentru pãcatele tale.
7. Sã nu stai la îndoialã când dai si nici sã murmuri când dai, cã vei cunoaste cine este Bunul Rãsplãtitor al plãtii.
8. Sã nu întorci spatele celui lipsit; sã faci parte din toate ale tale fratelui tãu si sã nu zici cã sunt ale tale. Dacã suntem pãrtasi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare.
9. Sã nu iei mâna ta de pe fiul tãu sau de pe fiica ta, ci sã-i înveti din tinerete frica de Dumnezeu.
10. Sã nu poruncesti slugii tale sau slujnicii tale,când esti amãrât si supãrat, cã si ei nãdãjduiesc în Acelasi Dumnezeu, ca nu cumva sã nu se mai teamã de Dumnezeu, Care este si Dumnezeul tãu si al lor.
Cã Dumnezeu n-a venit la noi ca sã ne cheme dupã fatã, ci la aceia pe care i-a pregãtit Duhul.
11. Iar voi, cei care sunteti robi(supusi,muncitori), sã vã supuneti cu rusine si cu teamã
stãpânilor(patronilor,sefilor) vostri ca unor chipuri ale lui Dumnezeu.
12. Sã urãsti orice fãtãrnicie si tot ce nu este plãcut Domnului.
13. Sã nu pãrãsesti „poruncile Domnului si sã pãstrezi ceea ce ai primit, fãrã sã adaugi si fãrã sã scoti”.
14. În Bisericã sã-ti mãrturisesti pãcatele tale si sã nu te duci la rugãciune cu constiintã rea. Aceasta
este calea vietii.

Capitolul V
2. Calea mortii este aceasta:
Mai întâi de toate sunt rele si pline de blestem: ucideri, adultere, pofte, desfrânãri, hotii, idololatrii,vrãji, farmece, rãpiri, mãrturii mincinoase,fãtãrnicii, inimã vicleanã, viclesug, mândrie, rãutate, obrãznicie, lãcomie, cuvinte de rusine, invidie, nerusinare, îngâmfare, lipsã de teamã.
2. Prigonitorii celor buni, urâtorii de adevãr,iubitorii de minciunã nu cunosc rãsplata dreptãtii, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecatã; nu privegheazã spre bine, ci spre rãu; bunãtatea si rãbdarea este departe de ei; „iubesc cele desarte”,„umblã dupã mitã”, nu miluiesc pe sãrac, nu suferã pe cei necãjiti, nu cunosc pe Creatorul lor.„Ucigasi de copii”(avorturi) fiind, sunt stricãtori ai fãpturii lui Dumnezeu, întorc spatele celui lipsit, asupresc pe cel în strâmtorare; apãrãtori ai bogatilor, judecãtori nelegiuiti ai sãracilor, sunt plini de tot pãcatul. Izbãviti-vã, fiilor, de toate acestea!

Capitolul VI
1. Vezi sã nu te abatã cineva de la aceastã cale a învãtãturii, cã acela te învatã cele ce sunt în afarã de
Dumnezeu.
2. Dacã poti purta tot jugul Domnului,desãvârsit vei fi, dar dacã nu poti, fã ce poti.
3. Cu privire la mâncãruri, tine ce poti, dar fereste-te tare de cele jertfite idolilor, cã este slujire a unor zei
morti.

Capitolul VII
1. Cu privire la Botez, asa sã botezati:Dupã ce ati spus mai înainte toate cele de mai sus, botezati „În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh” în apã proaspãtã.
2. Iar dacã n-ai apã proaspãtã, boteazã în altã apã, iar dacã nu poti în apã rece, boteazã în apã caldã.
3. Dacã nu ai de ajuns nici una nici alta, toarnã pe cap de trei ori apã „În numele Tatãlui si al Fiului
si al Sfântului Duh”.
4. Înainte de botez, sã posteascã cel ce boteazã si cel botezat si alþii câtiva, dacã pot. Porunceste,
însã, ca cel ce are sã se boteze, sã posteascã o zi sau douã înainte.

Cuvânt al Sfântului Antioh despre chemarea lui Dumnezeu

Fiindcã Domnul Dumnezeu ne cheamã pe noi prin Lege si prin prooroci, prin apostoli si evanghelisti, iar, mai mult, ne si roagã, nu se cade nouã, din lene, a nu lua seamã la chemarea Lui, la mântuirea noastrã, ca nu cumva, pentru întârziere,sã ni se încuie cãmara cea doritã si apoi, mult bãtând, în zadar sã fim fãrã de nici un folos. Ci, mai bine sã ne sârguim, o, fratilor, ca sã ajungem la cetatea cea mare, la Ierusalimul cel de Sus, care este maica noastrã, a tuturor celor ce vietuim. Este tara întru care strãluceste Lumina cea neînseratã, Ochiul cel neadormit, Dãtãtorul bunãtãtilor celor vesnice.
Deci, o, fratilor, de ne vom apropia cu fricã si cu dragoste de Stãpânul nostru cel bun, apoi vom vedea
toatã lumea îngerilor si a arhanghelilor. si, oricât de multi ar fi îndrãgitorii Ierusalimului celui de Sus,toti vor gusta din mângâierile lui, cã din pârâul cel cu apã vie se vor adãpa. Sã nãzuim spre Acela care a zis:
„Apropiati-vã de Mine si Mã voi apropia de voi”. Sã ascultãm pe Dãtãtorul de Lege, Cel ce zice: „De veti
asculta glasul Meu, Îmi veti fi Mie popor ales,împãrãteascã preotie, neam sfânt”. Cã zice: „Fiti sfinti, cã Eu sfânt sunt, Domnul Dumnezeul vostru, si popor ales v-am luat pe voi Mie”. Iar la Întelepciune zice: „Apropiati-vã de Mine cei ce Mã doriti pe Mine, si din bunãtãtile Mele vã veti sãtura,pentru cã mai dulce decât mierea sunt Eu. Cã cel ce mãnâncã, nu va mai flãmânzi, si cel ce Mã ascultã pe Mine, nu se va rusina”. si iarãsi: „Veniti de mâncati pâinea Mea si beti vinul pe care l-am pregãtit vouã si lãsati nebunia voastrã. Cãutati întelepciunea si veti trãi”. Iar David zice: „Apropiati-vã de Dânsul si vã veti lumina si fetele voastre nu se vor rusina”. Iar Apostolul zice: „Dacã ati înviat împreunã cu Hristos,apoi cele de sus le cãutati, unde este Hristos de-a dreapta Tatãlui, sezând”. Si mai zice încã: „Drept aceea, iatã, nu sunteti strãini si pribegi, ci cetãteni cu sfintii si cu cei apropiati ai lui Dumnezeu”. Deci, sã ne apropiem de scaunul lui Dumnezeu ca sã luãm milã si sã aflãm dar la vremea cea prielnicã. Iar Iubitorul de oameni Dumnezeu ne cheamã pe noi, zicând: „Veniti la Mine toti cei osteniti si împovãrati si Eu vã voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastrã si vã învãtati de la Mine, cã sunt blând si smerit cu inima si veti afla odihnã sufletelor voastre.Cã jugul Meu este bun si sarcina Mea usoarã este”(Matei 11, 28-30).Deci, acestea le grãieste si ne cheamã pe noi Însusi Hristos, Dumnezeul nostru.

Cuvânt al Sfântului Evagrie monahul despre mântuirea sufletului

În inima celui blând se odihneste întelepciunea, iar sufletul celui ostenitor este scaunul nepãtimirii.
Lucrãtorii cei rãi îsi vor lua platã rea, iar lucrãtorilor celor buni li se va rãsplãti cu platã bunã. Cel ce întinde latul altuia, în lat va cãdea si el. Mai bun este un tãran blând decât un orasean iute si mânios.
Iutimea pierde cunostinta, iar îndelungã rãbdarea o adunã pe ea. Cum este un vânt tare în largul mãrii,asa este mânia în inima omului. Cel ce se roagã lui Dumnezeu, fuge de ispite, iar inima cea netrebnicã tulburã cugetul. Sã nu te înveseleascã prea mult pe tine bãutura, nici sã te saturi de bucate, ca sã nu se
îngrase carnea trupului tãu, cã apoi te vor împresura pe tine gândurile cele spurcate(desfranate). Sã nu zici: „Astãzi este praznic(sarbatoare), sã bem, iar mâine este Duminica mare,sã facem praznic”. Cã praznicul crestinesc nu este asa, sã-ti saturi pântecele. Pastile Domnului înseamnã iesirea din rãutãti, iar Cincizecimea este învierea sufletului.
Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de rãutãti, cã pe pomenitorul de rãu îl va apuca plânsul,iar Cincizecimea Domnului este învierea dragostei.Cel ce urãste pe fratele sãu, în cumplitã cãdere cade.
Praznicul lui Dumnezeu este întelegerea cea adevãratã, iar cine cautã întelegere mincinoasã, va muri urât. Mai bine este a flãmânzi cu inimã curatã,decât a prãznui cu suflet necurat. Cel ce-si curãtã gândurile cele rele din inima sa, acela este cel ce si-a ucis pruncii sãi cu piatrã.
Crestinul somnoros va cãdea în rele, iar cel priveghetor este ca o pasãre usoarã.
Sã nu te dedai pe tine la priveghere desartã si seacã(petreceri,distriactii de noapte)nt.. si sã nu lasi cuvintele cele duhovnicesti, pentru cã Domnul priveste în suflet si te va scoate pe tine din tot rãul.
Somnul cel mult înmulteste gândurile, iar privegherea cea bunã le împutineazã pe ele. Somnul cel mult aduce griji si necazuri, iar cel ce privegheazã scapã de acestea. Sã-ti amintesti totdeauna de iesirea ta din aceastã lume si sã nu uiti de judecata cea vesnicã si nu va fi pãcãtuire în sufletul tãu.
Prin pocãintã sã-ti îndreptezi sufletul tãu, iar prin milostenie si blândete sã-l întãresti pe el, chiar de va nãvãli asupra ta duhul cel grabnic. Atunci sã nu-ti lasi chilia(casa) ta si sã nu pierzi vremea prielnicã.
Cã, precum cineva curãteste argintul, asa se va curãti si inima ta, si precum aurul si argintul se curãtã prin foc, asa si inima crestinului se curãteste prin ispite. Duhul tulburãrii goneste lacrimile, iar duhul necazului sfãrâmã rugãciunile. Leapãdã de la tine mândria(ca esti cineva mare) si slava desartã departe sã o gonesti, cã
acela ce acum nu voieste slava, se va mãri în veacul ce va sã fie, întru Iisus Hristos Domnul nostru.AMIN