Trei frati si rugaciunea lor

Intr-o familie care traia intr-un sat de munte, se pastrase de mai multe generatii obiceiul rugaciunii facute inainte de culcare. Aici vietuiau si doi oameni gospodari care aveau trei copii, trei baieti apropiati ca varsta. Dintre acestia, fratele cel mai mare avea o ravna deosebita in a face fapte placute lui Dumnezeu si avea grija ca si cei mici sa se pastreze in ale credintei.

Dupa o zi mai obositoare din luna lui Cuptor, in care intreaga familie a participat la strangerea fanului, cei cinci au venit acasa, s-au spalat si s-au pus la masa. Dupa masa, fiindca era deja foarte tarziu s-au dus cu totii la culcare.

Fratele mai mare se duse ca de obicei la locul sau de rugaciune, intr-un colt al camerei de oaspeti, dar cu coada ochiului observa ca fratele mai mic se duse direct la culcare, iar mijlociul s-a rugat asa un pic, pe jumatate, undeva pe hol si a intrat de asemeni in dormitor.

Dupa ce si-a terminat rugaciunea, fratele mai mare a intrat si el in dormitor, gasindu-i pe ceilalti dormind dusi. Se mahni un pic si zise in sinea lui: "Doamne care esti drept si te arati si oamenilor pacatosi! Da-ne in aceasta noapte, noua celor trei robi ai tai, cate un vis. Ca sa stim daca gresim sau nu gresim atunci cand uitam sa ne mai rugam, ca uite fratii mei s-au culcat asa ca paganii fara sa se inchine!..."

Si trecu noaptea si dis-de-dimineata fratele mai mare, fiind primul in picioare astepta sa se trezeasca fratii sai ca sa ii intrebe ce vis au avut. Era mahnit in sinea lui, fiindca avusese niste vise urate si nu intelegea de ce. Dupa ce se trezira fratii mai mici, baiatul zise:
- Vreau sa-mi spuneti si mie ce vise ati avut asta-noapte? Eu l-am rugat pe Dumnezeu sa va dea niste vise si sunt curios ce ati visat!

Fratele mai mic spuse ca el a visat o gradina ca in Rai, plina de flori cu un parfum imbatator pe care nu-l mai simtise vreodata. Si deasupra gradinii trecea un pod zvelt, cu mii de increngaturi si brate armonioase pe care sclipeau nestemate. Iar podul ducea spre un port la o mare linistita cu ape de un albastru diafan, unde era ancorat un vas urias care parea ca era construit cu totul din aur.

Mijlociul spuse ca nu a visat nimic, apoi, nemaistand la discutii, se imbracara tustrei sa mearga la lucrul lor, caci fanul trebuia asezat in capite.

Tulburat de cele intamplate cu fratele mai mic, dar si de visul sau in care i se aratasera dihanii negre ca niste rinoceri uriasi care voiau sa-l impunga si sa-l manance, fratele mai mare se duse la preotul satului pentru a pune un pic de lumina asupra acestor tulburari.
Preotul satului era om batran care avea sapte copii si douazeci si unu de nepoti si toata lumea il iubea si-l respecta; il considerau cu totii un om sfant.

- Parinte, eu m-am smintit rau de cele ce s-au intamplat in acea noapte! spuse tanarul, dupa ce povesti pe indelete cum au venit de la munca toti si cum s-a rugat fiecare.
Si continua baiatul:

- Eu l-am rugat pe Dumnezeu sa ne dea vise spre inteleptirea noastra si iaca... Eu care m-am rugat am visat urat, mijlociul s-a rugat asa pe jumatate si n-a visat nimic, iar mezinul culcandu-se neinchinat a visat Raiul...

- Fiule! ii spuse preotul. Asculta aici! Mai intai si mai intai omul trebuie sa-si vada de vrednicia lui si abia apoi sa vada de vrednicia altuia. Cum de ai vazut ca fratii tai, unul s-a rugat pe jumatate, iar celalalt nu?

- Pai am intors capul dupa ei, din locul meu de inchinare...

- Atunci sa nu te miri ca ai visat urat. Fiindca Parintii nostri spun asa: "Daca bagi plugul in pamant sa ari, apoi du-te cu brazda pana la capat!” Si de unde stii ca cel mic s-a culcat neinchinat? Poate o fi zis, asa culcat fiind; "Doamne, stii ca sunt mic si fara putere. Ma culc si eu asa...si te rog nu ma certa!”. Si poate a oftat! Ei, oftatul asta al lui poate sa fie mai mare decat rugaciunea pe care tu ai facut-o jumatate de ceas...

- Uite ca la asta nu m-am gandit, zise tanarul. Dar mijlociul de ce nu a visat nimic?

- Nu a visat nimic, fiindca nimic nu a lucrat. Ca si tine a lasat plugul la jumatatea brazdei...

- Bine, dar el a dormit linistit si eu am avut un vis cu dihanii care voiau sa ma manance...

- Ai visat urat, fiindca tot timpul la rugaciune ti-a stat mintea la fratii tai. Mintea in timpul rugaciunii trebuie sa fie tot timpul la Iisus, la Maica Domului si la sfinti. Daca ai mintea imprastiata, atunci ai un semn clar ca un gand de mandrie zace in tine. Si pentru aceasta mandrie de a te crede deasupra fratilor tai Dumnezeu ti-a dat acel vis...Ai inteles asta?

- Da! Am inteles ca Dumnezeu mi-a dat un vis urat ca sa ma intelepteasca. Daca as fi visat Raiul, asa ca fratele mai mic, si mai mandru m-as fi facut. Daca n-as fi visat nimic, cu siguranta ca m-as fi mahnit. Iar daca am visat urat, cu mine, Dumnezeu dreptate a facut!

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010