Rugăciuni pe malul lacului – Sfântul Nicolae Velimirovici

Cobor adânc în inima mea, spre a vedea cine sălăşluieşte într-însa înafară de mine şi de Tine, o, Dumnezeule Veşnic.
Şi mă umplu de teamă aflând legiuni de străini luptând pentru părticele din inima mea. Am aflat tot atâţia în inima mea pe cât timpul cuprinde suflete omeneşti şi neomeneşti de la Căderea lui Adam.
Şi atunci am înţeles de ce inima mea a obosit şi nu Te poate primi nici pe Tine, nici pe mine în cămările sale, ci în schimb ne impinge spre cele dinafară, împingându-şi proprietarii înafară spre marginea proprietăţii lor.
Chiar înainte de a fi ieşit din pântecele maicii mele, lumea cu dorinţele ei sălăşluia în mine.
Obişnuiam să plătesc scump şi prea scump pentru orice linguşire a lumii. Îmi rupeam mereu câte o bucăţică din inimă şi i-o ofeream drept răsplată , până când în cele din urmă mi-am dăruit întreaga inimă lumii, iar linguşelile au început să devină obositoare pentru mine.
Bătrânii mi se plâng de anii lor, spunând: “Inima noastră a îmbătrânit sub povara multor ani”.
Cu adevărat, bătrânilor, inima voastră n-a îmbătrânit sub povara multor ani, ci sub povara multor dorinţe.
Şi aşa, când singur îmi povăţuiesc inima îi spun: desparte-te de ziua de ieri, fiindcă ea s-a rupt deja de tine, toate acele obiecte de care dorinţele tale erau legate de ziua de ieri, nu mai există azi. Unele dintre ele s-au schimbat, pe altele boala le-a desfigurat, şi altele deja au murit. Nici obiectele dorinţelor voastre de mâine nu există. Cu biciul său timpul îşi biciueşte turma , iar turma sa asudă şi sângerează sub povara loviturilor. Dar obiectele zilei de azi aruncă în tine, inima mea – deja umplută până la refuz cu umbrele celor morţi – noi dorinţe, care mâine vor deveni aceleaşi umbre ale celor morţi.
Să nu reînvii amintiri ale trecutului, inima mea, fiindcă aceste amintiri te vor lega de stâlpul trupului ori de câte ori le reînvii. IAR TU VEI FI ROB AL TIMPULUI; vei îmbătrâni şi vei muri înaintea morţii.
Cât mai repede cu putinţă rupe nodurile patimilor, care s-au încurcat prin dorinţe şi emoţii care se combină şi revin din nou. E mai uşor să rupi firele individuale ale dorinţelor şi emoţiilor decât nodurile patimilor. Oricum, trebuie să le rupi chiar dacă aceasta te va face să sângerezi, dacă vrei o nouă copilărie, o nouă tinereţe, mai frumoasă şi mai veşnică decât fosta tinereţe.
Alungă lumea din tine, inima mea, şi atunci ai să vezi cât de slabă este ea. Şi apoi cercetează-te pe tine şi vei simţi o nemaiauzită putere. Lumea ni se pare puternică doar când o slujim ca robi ai ei.
Tu vei fi la fel de nemărginit ca veşnicia, iar veşnicia însăşi va veni să sălăşluiască întru tine.
O, Dumnezeule treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric şi eliberată de lume.Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiţi, care au murdărit inima mea de întuneric. Fie ca inima mea să strălucească; fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele, dar niciodată să n-o acapareze..
Fie ca inima mea să fie inima unui fiu şi a unui domn, şi nu inima unui mercenar şi a unui tâlhar.
Dăruieşte-mi inima lui Iisus, împrejurul căreia întunericul a aşteptat în deşert să intre, dar niciodată nu a putut.
O, Împărăteasă a cereşti frumuseţi, îmbrăţişează-mi inima cu o dragoste de maică.
O, Sfinte şi Atotputernice Duh, fă-mi inima să rodească de o cereasca iubire, aşa încât tot ceea ce se naşte şi creşte înt-însa să nu poată fi din carne şi din sânge, ci din Tine, Sfântul meu Duh şi Domn.