Droguri moderne: World of Warcraft – “lumea haosului sufletesc”

Dependenţa creată de jocurile MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game – un joc video unde se întâlnesc la modul virtual jucători din lumea întreagă, live) este o realitate copleşitoare a zilelor noastre. Victimele sunt cel mai adesea adolescenţi. În majoritate, băieţi. Dar şi bărbaţi maturi, aflaţi la vârsta când ar trebui să-şi întemeieze o familie. Indivizi care îşi distrug viaţa reală, fiindcă nu se dau duşi din faţa calculatorului. Pasiunea lor pentru jocurile online a devenit dependenţă. Uită de şcoală, de profesie, de familie. Iar ofertele de ajutor nu sunt prea numeroase.

Cazuri concrete în acest sens sunt numeroase, strigătul după ajutor al mamelor disperate în speranţa de a-şi salva copiii de la autodistrugere se perinda fără ecou. Iată relatarea unei mame a cărui copil este în stadiu de autodistrugere.

“Sunt mama unui astfel de adolescent. Era în anul 4 de facultate. Până în noembrie anul trecut era un student destul de bun. În noembrie a dat de World Of Warcraft (WOW) şi de atunci a ajuns un zombi, nu ştiu ce să mai fac, este plecat de pe lumea asta, am ajuns să cred că mai bine îl omor eu decât să îl văd cum se distruge singur. Nu ştiţi ce simt ca mama când văd ditamai omul care stă câte 18-20 de ore şi omoară la “zgorogi” (eu aşa îi numesc pe omuleţii de pe ecran). Oare ce să fac, am încercat toate metodele până acum (lipsa banilor nu-l deranjează, nu mai are nevoie, de net am pus firma de cablu să-l taie două zile şi mai aveam un pic şi mâncam bătaie când a aflat că de la mine i se trage. Ce să fac? Un sfat de la cei care s-au lăsat. Vă rog, sunt disperată!!!!!”

Acesta este doar un caz din ampla colecţie de relatări ale părinţilor, fraţilor și rudelor celor care au gustat această “plăcere”, devenind dependenţi aproape irecuperabili. Trist.

De ce ar renunţa cineva la viaţa reală în schimbul unei amăgiri, în schimbul unei ”realităţi” deşarte?

Poate deoarece WOW e lumea în care tânărul se simte important. De ce ar da asta pe o lume în care prietenii adevăraţi sunt puţini iar în caz că te supără unul nu poţi să-l spinteci cu sabia sau să-l pulverizezi cu o magie!?

WOW răspunde unor nevoi umane foarte clar definite: apartenenţa la un grup, realizarea profesională, aprecierea, etc. Adesea familiile disfuncţionale, cu certuri şi probleme sunt cauze care îl determină pe tânăr să evadeze în altă realitate. WOW poate fi un semnal de alarmă asupra unor probleme mai grave din familie.

O mărturie în acest sens ne dă un tânăr care, copleşit de problemele familiare, financiare şi sociale, se refugiază în… virtual:

“Ca jucător actual de WOW vă spun că prefer să stau în casă singur şi să mă joc într-o lume virtuală unde mă simt respectat şi împlinit decât să ies afară şi să fiu luat la mişto, insultat, arătat cu degetul, chiar de prieteni sau de fete. Am o grămadă de probleme de familie, de socializare şi financiare, probleme care m-au făcut să renunţ să mai încerc. Vreau să spun că mă simt mai singur atunci când ies afară decât atunci când mă joc WOW, jocul acesta îmi oferă tot ce îmi lipseşte. Vă înşelaţi dacă voi credeţi că n-aş prefera să fac altceva, e trist pentru că alte posibilităţi nu am. Nu trageţi concluzii pripite, nu sunt urât, cred, nu sunt gras ba chiar sunt sportiv. Abia aştept să găsesc un loc de muncă în afara ţării, este singurul lucru care cred că ar putea să mă scape, o viaţă nouă, prieteni noi şi un alt plan financiar, dar toate astea ar însemna să mă îndepărtez de familie.”

Ce să îi răspundem acestui tânăr şi multor altora ca el? Ce le răspunde Biserica? Cum pot fi ajutaţi părinţii acestor copii? Pe foarte multe forumuri, reviste și ziare, se dezbate problema acestui neo-drog. Probabil sursa acestor probleme este lipsa lui Hristos din casele şi inimile celor în cauză. Şi totul pleacă din zorile copilăriei când viitoarei “victime” WOW nu i se “implementează” o educaţie religioasă corespunzătoare prin participarea la viaţa Bisericii. Dacă nu i se cultiveaza copilului de mic “dorul de Hristos”, dorul de Trupul şi Sângele Mântuitorului cel de viaţă dătător, atunci copilul când va ajunge adolescent va ajunge “fără de viaţă” şi va continua aşa în tot cursul existenței, și poate că la rândul lui va lipsi şi el pe copiii lui de “hrana cea adevărată” care este Hristos.

Să pomenim în rugăciunile noastre pe aceste persoane care sunt “pierdute” în virtual, ca prin mila lui Dumnezeu să se regăsească în Adevăr.

(Florian)

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro