Prostitutia

Prostitutia il face pe om sa se vanda. Iar odata vandut, nu-si mai apartine siesi, ci cumparatorului. Cel care a platit o suma de bani, primeste dreptul de a se folosi de trupul persoanei cumparate dupa cum pofteste. Ce inseamna asta? Ca cel ce se vinde nu mai este stapan pe propriul sau trup, de vreme ce suma platita il obliga sa se ofere oricui i-o cere. Devine un obiect, care poate fi cumparat si folosit dupa cum se doreste. Unora li se poate parea ca dimpotriva, aici se arata cat de liber este omul, ca are puterea chiar sa se vanda pe sine. Dar prin aceasta miscare gresita, omul isi pierde libertatea. El nu mai este liber sa-si aleaga partenerii, modul in care sa-i fie folosit trupul etc. Este deposedat de dreptul de a dispune liber de propriul trup. Iar asta denota ca este rob, sclav si nicidecum o fiinta libera.

Prostitutia nu loveste doar in persoana care s-a vandut, ci si in cel ce a cumparat. Cel care isi vinde trupul in scopul dobandirii unui profit de natura materiala, si-l intineaza. Iar cumparatorul luandu-l pentru a se folosi de el, face ca si trupul sau sa se intineze. E clar ca nu putem ramane curati atat timp cat ne aflam in noroi. Nici cumparatorul nu mai este un om liber, ci un om stapanit de o patima desfranarii.

Folosirea functiei sexuale in mod necumpatat e dovada faptului ca aceasta functie a fost pervertita si ca este folosita in sens contrar naturii, caci ea cauta doar placerea. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca: "Nimic nu este rau din cele ce sunt, decat reaua intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti".

Cel ce se vinde si cel ce cumpara nu mai pastreaza in ei dorul dupa unirea spirituala. Trupul nu mai e daruit ca rod al iubirii spre comuniune. E redus la un simplu instrument de placere sexuala, desi Sfantul Apostol Pavel ne avertizeaza ca "trupul nu este pentru desfranare" (l Cor. 6, 13), "este templu al Duhului Sfant" (l Cor. 6, 19).

Celor ce au cazut in postura de a-si vinde trupul sau in cea de a cumpara trupuri, trebuie sa le vestim ca au posibilitatea indreptarii, revenirii la o stare bine placuta lui Dumnezeu. Si sa nu uite niciodata ca "in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta!" (Luca 15,7).

Adrian Cocosila

http://www.crestinortodox.ro