Cuvinte către tineri

Dragii mei tineri, voi sunteţi în floarea vârstei, trăiţi-vă tinereţea! E a voastră şi trebuie să o trăiţi până nu e prea târziu, dar în limitele decenţei şi ale cuviinţei. Nu vă imaginaţi cât de plăcut este să-ţi trăieşti tinereţea, fără ca mai târziu să-ţi fie ruşine sau să-ţi pară rău de faptele pe care le-ai făcut.

Dragii mei, păstraţi-vă sănătatea sufletului, cel puţin aşa cum ţineţi la sănătatea trupului! Învăţaţi-vă înainte de toate să aveţi spirit de discernământ, a deosebi între bine şi rău, între sănătos şi nesănătos, între folositor şi nefolositor. Este începutul înţelepciunii voastre de tineri! Este în firea lucrurilor ca tinerii să fie curioşi. Fiţi curioşi, cât se poate de curioşi în ştiinţa voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educaţie, acolo unde îl trage pe fiecare inima! Dar nu lăsaţi curiozitatea voastră să umble acolo unde este primejdie, oricât ai fi de curios nu-ţi vei pune mâna într-un cuib de vipere.

La vârsta fragedă vă privesc anumite primejdii: lipsa de discernământ, curiozitatea nesăbuită, viciile care se infiltrează încetul cu încetul. Dragii mei, vine o vreme când începi să bagi de seamă că ai mers prea departe şi că trebuie să te opreşti, dar vreau să vă spun un singur lucru: din ce în ce mai mult se dau semnale în ţara noastră că tinerii încep să devină toxicomani, să devină consumatori de droguri. Ţineţi minte de la mine, din orice viciu, din orice patimă rea există o cale de întoarcere, dar în privinţa consumului de droguri nu există cale de întoarcere. Opriţi-vă curiozitatea la pragul acestui mare pericol al vieţii noastre sociale.

Este un îndemn pe care ni-l cer şi vremurile noastre de astăzi, în care în special tineretul este chemat la superficialitate, la frivolitate, la viaţa uşoară lipsită de preocupări stabile şi serioase. Se vorbeşte de un tineret debusolat, care nu are niciun fel de ideal, care nu poate să-şi facă un plan. Ei bine, scuturaţi-vă iubiţii mei tineri şi tinere! Scuturaţi-vă de această superficialitate şi comoditate a vieţii şi pătrundeţi în fiinţa voastră lăuntrică! Vă va prinde bine şi acum, vă va prinde bine mai cu seamă mai târziu.

Când vor veni bătrâneţile şi vă veţi simţi sfârşitul aproape şi veţi privi în urmă şi veţi constata că Dumnezeu va făcut viaţa cât pasul de o palmă şi că nu aţi realizat mare lucru în urma voastră. Dar dacă vă veţi cunoaşte fiinţa întreagă în adâncul ei, atunci vă veţi putea clădi o viaţă adevărată, solidă, rodnică şi atunci, către sfârşitul vieţii, vă veţi putea apropia, nu de neant, ci de Împărăţia lui Dumnezeu, cu gândul că v-aţi trăit cu adevărat viaţa care trebuia trăită şi care este una singură. Să vă pregătiţi pentru primirea Împărăţiei lui Dumnezeu, care este printre noi prin Biserica lui Hristos şi pe care o aşteptăm în viaţa veacului ce va să fie. Amin!

IPS Bartolomeu Anania