Iertarea (pilda)

"Un frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Iar acela, intelegand cum ca cutare frate are scarba asupra lui, a mers la dansul, vrand sa i se smereasca, sa-si ceara iertare si sa se impace cu dansul. Batand el la usa fratelui, acela n-a vrut sa-i deschida si sa-l primeasca. Acesta, daca a vazut ca nu-i deschide, s-a scarbit si el. Si mergand la un batran i-a spus, jeluindu-se, cum ca are scarba asupra unui frate si a mers la dansul sa-si ceara iertare si sa se impace cu dansul si nu l-a primit, nici nu i-a deschis usa. Batranul i-a zis: «Cauta fiule, si-ti ia seama, ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu nimic vinovat, nici nu i-ai facut lui nici un rau, ci el a facut rau si el este vinovat! Astfel, pe tine insuti te indreptezi, iar pe el il invinovatesti. Pentru aceea nu-i da Dumnezeu lui indemnare sa-ti deschida si sa te primeasca, pentru ca nu cu adevarata pocainta mergi la dansul, ci cu fatarnicie. Mergi si pune in inima ta, cum ca tu ai gresit si tu esti vinovat, iar pe dansul sa-l indreptezi. Si asa Dumnezeu ii va da lui indreptare si umilinta sa se smereasca si sa se impace cu tine» (…). Auzind fratele, si-a umilit ei inima si fagaduindu-se ca va face dupa cuvantul batranului, s-a dus iarasi smerit la acel frate care avea scarba asupra lui, sa se roage sa-l ierte. Batand la usa chiliei, indata a auzit acela si i-a deschis. Dar mai inainte sa se inchine el si sa-si ceara iertare, acela s-a inchinat lui cu smerenie zicand: «Iarta-ma, frate, ca te-am scarbit!» Si asa, cu dragoste si din tot sufletul sarutandu-se unul cu altul, s-a facut mare bucurie intre dansii".