În urma articolului “Pornografia modifică creierul dând dependenţă”, am primit o scrisoare de la o elevă de liceu din Bucureşti care ne-a impresionat în chip deosebit. Zbuciumul unei întregi generaţii care nu-şi găseşte reperele şi sensul răzbate în cuvintele sincere, dar dureroase, ale acestei adolescente. Irina ne-a povestit situaţia ei şi ne-a cerut cumva ajutorul, ţinând în acelaşi timp să nu-i publicăm scrisoarea. Îi vom respecta dorinţa, dar pentru ca răspunsul nostru să aibă sens pentru toţi cititorii nu putem să nu descriem puţin frământarea prin care trece, ca o problemă care este comună multora dintre tinerii zilelor noastre.
Din câte am înţeles, Irina a primit o educaţie frumoasă de la părinţii săi, care au iubit-o şi încă o iubesc mult. De mică a avut legătură cu Biserica, împărtăşindu-se regulat mai mulţi ani la rând. În perioada liceului a început să meargă tot mai rar la Biserică, păstrând însă în sufletul ei amintirea anilor frumoşi şi plini de har ai copilăriei.
Drama prin care trece acum Irina este aceea de a împăca această istorie trecută a sufletului ei, tot ceea ce a însemnat şi înseamnă familia, credinţa şi valorile în care a crescut cu ceea ce îi impun acum prietenii şi colegii de şcoală, pentru a simţi că este acceptată de comunitatea în care trăieşte. De fapt, lucrurile sunt puţin mai complicate: are şi un băiat de care s-a apropiat şi care la rândul său zice că o iubeşte. Îi cere însă să-şi dovedească şi ea dragostea, cedând şi trăind trupeşte cu el. Mai mult, a devenit un subiect de ironie în clasă, aflând şi alţii situaţia in care se află. Colegele o sfătuiesc chiar să accepte măcar aşa-zisul sex oral, dacă vrea să-şi păstreze virginitatea şi să nu aibă complicaţii cu o sarcină. Altele i-au zis să vizioneze şi ea filme porno sau să intre pe net pe astfel de materiale, căci o să o ajute să depăşească mai uşor acest moment. În fine, deşi nu este singura fecioară din clasă, a devenit fără voia ei un subiect de discuţie.
În acest context, tensiunea psihică s-a amplificat, ajungând să se gândească tot timpul la lucrul acesta. Şi aproape că, psihologic, este pe punctul de a ceda şi a face orice i se cere numai ca să scape de anxietatea în care a ajuns să trăiască. Pe de o parte, este ruşinea şi sentimentul că-şi trădează părinţii, încrederea pe care i-au arătat-o întotdeauna, pe de altă parte, nu află puterea de a se mai lupta cu presiunea pe care ironia şi discuţiile celorlalţi o întreţin. Şi nu în ultimul rând, ar vrea şi ea să fie acceptată şi să fie fericită în mijlocul lor.
Irina,
Înainte de toate, trebuie să ştii că nu eşti singura fată care trece prin această experienţă. Majoritatea tinerilor de astăzi, într-un grad sau altul au avut frământarea ta la un anumit moment, desigur, nu toţi au atins aceeaşi intensitate a zbuciumului sufletesc; câţi însă au avut parte de o viaţă de familie atât de bogată afectiv şi de apropierea de Dumnezeu prin Sfintele Taine? Ai dreptate, noi nu am trecut prin experienţa ta, căci înainte de 1990 nu se punea astfel problema. Dar tocmai aceasta arată faptul să te afli în interiorul unui cerc vicios care nu corespunde trăsăturilor sufletului omenesc. Nu tu eşti anormală, este anormal aproape tot ceea ce se petrece astăzi în mediile de tineret în abordarea afectivităţii şi a dragostei aproape eminamente sub raport sexual. Ceea ce se întâmplă acum nu are nimic comun cu dragostea şi fericirea tinerilor, cu firea lor şi cu nevoile reale ale sufletului. Trăiţi sau trăim efectele intoxicării minţii noastre a tuturora cu mesajele unei culturi pornografice, o cultură a desfrânării care alienează normele comunitare, mentalităţile şi comportamentele până la nivelul patologicului.
Toţi cei care te presează astăzi sunt ei înşişi victime, modul lor de a gândi fiind condiţionat de mulţimea filmelor şi revistelor citite de-a lungul anilor. În distracţia pe care ei o promovează se ascunde multă amărăciune şi anxietate, şi cu cât acestea sunt mai intense cu atât se vor lupta „să dea mai bine” în afară pentru a ascunde minciuna în care trăiesc. De fapt, unii chiar nu conştientizează până la capăt de ce suferă, trădând doar o mare nelinişte. Să nu crezi că punctul acesta de vedere e moralizator, că e doar un punct de vedere subiectiv care nu înţelege noua generaţie. Dimpotrivă, toate studiile socio-psihologice ale ultimilor ani converg către aceeaşi imagine: noua generaţie trece printr-un adevărat proces de reeducare, poate mai subtil şi mai nociv decât cel experimentat în puşcăriile comuniste. Nu o spunem metaforic, căci sunt studii care demonstrează acest lucru. (Reisman, 2003)
Într-adevăr, mediul cultural pornografic în care ne ducem existenţa, de la revistele de la chioşc, cotidienele de succes până la filme, muzică chat-uri, în genere internet, toate contribuie la crearea unei perspective deformate despre realitate, care ne presează să ne schimbăm. Spre exemplu, două studii realizate între anii 1983–1987 pun în evidenţă faptul că „televiziunea oferă adolescenţilor lecţiile de bază sau scenariile comportamentelor sexuale pe care aceştia trebuie să şi le însuşească şi în afara cărora aceştia devin incapabili să mai vadă altceva” (Strasburger 1995: 45). Deci ceea ce cred prietenii tăi că este realitatea, nu e altceva decât un produs mediatic. Mai mult, care este rezultatul a atâţia ani de vizionare tv: programe de divertisment, filme, telenovele? „Cei care se uită la televizor cred că relaţiile sexuale înaintea sau în afara căsătoriei, violul şi prostituţia sunt mult mai frecvente sau comune decât sunt ele în realitate (Greenberg, 1994). (…) În urma vizionării TV tinerii supraestimează numărul celor de vârsta lor care întreţin deja relaţii sexuale (Zobin, Hirsch, Smith şi Hardy, 1984).
Vizionarea TV accentuează tinerilor sentimentul că «toată lumea a făcut-o», adică are o viaţă sexuală, iar aceasta a contribuit, în ultimii 20 de ani, la o scădere gradată, dar constantă, a vârstei la care băieţii şi fetele au primul act sexual (Braverman şi Strasburger, 1993). Într-un alt studiu se arată că tinerii de liceu care urmăresc intensiv telenovelele estimează ca fiind mult mai mare numărul persoanelor divorţate sau al celor care au copil nelegitim în lumea reală, decât estimează cei care se uită mai puţin la TV (Buerkel, Rothfuss şi Mayer, 1981; Carveth şi Alexander, 1985)”. „Adolescenţii care se identifică îndeaproape cu personaje de la televizor mărturisesc că se simt nesatisfăcuţi de faptul că sunt virgini sau de experienţa sexuală pe care au avut-o (în cazul în care întreţin deja relaţii sexuale). (Baron, 1976, 1977; Couringht şi Baran, 1980)
Aşadar, Irina, colegii tăi pe care tu îi consideri liberi şi dezinhibaţi nu sunt decât condiţionaţi. Ei nu aleg liberi, ci respectă doar comandamentele mesajelor mediatice, crezând că astfel vor fi cool, o altă „gogoaşă” pe care o „vând” şi o fixează filmele în capul copiilor. De aceea te şi îndemnau să vizionezi pornografie, pentru că efectele ei sunt puternice şi imediate, producând masive modificări la nivelul conştiinţei. Într-un studiu se demonstrează că adolescenţii care au vizionat doar 10 videoclipuri au devenit mult mai deschişi în a privi ca acceptabile relaţiile sexuale înainte de căsătorie. (Bryant şi Rockwell, 1994) De asemenea, un studiu făcut pe 391 de elevi ai unui liceu din Carolina de Nord a găsit că pentru cei care au vizionat în mod selectiv mai multă sexualitate la televizor începerea vieţii sexuale în anul respectiv a devenit mult mai probabilă (Brown şi Newcomer, 1991).”
Toată lupta se dă de fapt în mintea şi în inima ta. Pe de o parte, cel rău îţi creează tot felul de gânduri şi complexe, care în fond nu sunt decât un înşelător balon de săpun, dar şi Dumnezeu cu delicateţea caracteristică te susţine. Cei care te presează nu o fac decât pentru că rezistenţa ta e suficientă ca să simtă şi mai puternic mustrarea lăuntrică a atitudinii lor. Să nu-ţi închipui că sunt fericiţi. Viaţa sexuală privită în perspectivă recreativă, aşa cum o descrie pornografia(Jochen şi Valkenburg, 2006) afectează grav personalitatea tinerilor. Ştii care vor fi efectele imediate ale libertinajului sexual la care eşti provocată să aderi? În prima fază va trebui să te lupţi cu ruşinea. Nu cea de acum că eşti fecioară, şi nici măcar aceea pe care o vei simţi faţă de părinţi, ci cu o ruşine resimţită dureros în faţa propriei conştiinţe. Dacă vei insista, sentimentul de ruşine va fi înlocuit de unul de vinovăţie, pe care permanent vei încerca să o îndepărtezi prin diverse strategii, în unele cazuri chiar individul se scufundă şi mai mult în mizeria acelor relaţii, a pornografiei, în genere, ca într-un drog. Pe urmă, se instalează neliniştea depresivă de care suferă marea parte a tinerilor astăzi, şi care-i proiectează în tot felul de experienţe, băutură, drog şi promiscuitate, într-o fugă de ei înşişi.
Desigur, vei spune, colegii tăi nu arată să treacă prin aceste stări, dar ce se petrece cu sufletul lor nu vei afla chiar aşa de uşor, pentru că nici ei nu conştientizează de unde le vine neliniştea şi depresia. Auzim tot mai des despre sinucideri în rândurile tinerilor, iar dacă vei sta să le analizezi viaţa vei putea constata că majoritatea au trecut prin experienţe afective şi emoţionale traumatizante, legate întotdeauna de diverse forme de desfrânare. Toate acestea sunt ţinute ascunse undeva în cutia neagră a sufletului până într-o zi când o iau razna. Nu degeaba, „în America, dintre liceenii activi sexual, 70% dintre fete şi 55% dintre băieţi declară că ar prefera să mai fi aşteptat” (McIlhaney,. McKissic şi Bush, 2008)
Cât despre aşa-zisul sex oral, sau alte perversiuni asemănătoare, ne e şi ruşine să amintim. În urmă cu douăzeci de ani, era cea mai mare bătaie de joc, un fel de înjurătură pe care o auzeai curent în găştile de cartier. Dar era o înjurătură. În urmă cu 50-60 de ani nici în glumă nu se vorbea despre această practică, ce era amintită doar în manualele de psihiatrie însoţind grupul perversiunilor sexuale de tipul zoofiliei (acte sexuale cu animale). E o mare înşelare şi bătaie de joc să crezi că astfel îţi vei putea păstra fecioria. Te va afecta mai mult chiar decât dacă ai avea o relaţie trupească normală.
Sunt mii de studii care arată că vei fi afectată grav psihologic, dar nu numai atât, ca o pedeapsă a lui Dumnezeu, rişti să te îmbolnăveşti de cancer. Perversiunile nu au nimic comun cu dragostea, fiind în sine produse specifice consumului de pornografie. „Treburi demonice”, ar spune bătrânii noştri. Toate perversiunile te anulează ca persoană şi te transformă într-un obiect sexual. Şi nu e o metaforă. Cercetările neuropsihologice constată aceasta (Eberhadrt, Layden, 2010). Se schimbă ceva în chimia şi funcţionarea creierului bărbatului şi al femeii în urma contactului cu pornografia, în urma perversiunilor. Nu te uita la cei care în reviste ridică în slăvi perversiunile. Nu o fac pentru că iubesc adevărul sau pe tineri, ci doar pentru bani şi ca să câştige audienţă, dacă nu cumva ei înşişi sunt nişte victime ale acestor comportamente.
Sunt în fond două căi. Prima a unei vieţi de familie şi a vieţuirii cu Dumnezeu şi cealaltă cea a desfrânării. Cu cât vei merge mai mult pe cea de-a doua te vei îndepărta de părinţi (Fagan, 2009), de posibilitatea de a-ţi face propria familie (Zillmann, Bryant, 1988) şi, desigur, de Dumnezeu. Pentru tine soluţia este să povesteşti părinţilor tăi prin ce treci în aceste clipe şi să te spovedeşti. Toate vor dispărea după aceea ca un vis urât. De cei din jur nu te îngriji. Este foarte probabil ca în loc să te judece în continuare, să te respecte şi mai mult. Prietenul tău, dacă într-adevăr ţine la tine, va înţelege. Însă aşa cum pune problema, probabil că dorea cel mult o aventură, încât nu ai nimic de pierdut. Credinţa noastră este că Biserica şi familia te vor ajuta să devii om, te vor ţine departe de tăvălugul pornografiei şi al desfrânării care se rostogoleşte peste lume astăzi.
Irina, trebuie puţin curaj pentru a nu te lăsa dusă de val, şi astfel vei putea deveni un sprijin şi un model şi pentru ceilalţi. Dumnezeu te-a ajutat şi te va mai ajuta, să nu ai nici o îndoială, numai să fii sinceră până la capăt faţă de el şi faţă de propria conştiinţă. Până şi cercetările sociologice arată că o viaţă fericită de familie şi credinţa sunt cele mai bune garanţii ale eliberării de tentaţia pornografiei şi ale unei vieţi sănătoase în vremurile înşelătoare pe care le traversăm (Manning, 2005).
Silvia Criveanu
Virgiliu Gheorghe
Material aparut in nr 17 al revistei Familia Ortodoxa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu