Important de retinut este ca toata lumea
aceasta materiala este supusa disparitiei, distructiei si disparitiei.
Toate se schimba in lumea aceasta. Cu atat mai mult trupul nostru, care este asa
de trecator incat poti sa mori la cateva zile dupa ce te-ai nascut. Cand ma duc
prin tara, de exemplu, vad cat de mult s-a rarit toata padurea, in fata; dar in
spate, padurea aceea taiata creste mereu, cu fiecare an in care ma duc, creste
padurea din spate. Si toata lumea aceasta pare pusa sub taiere, ca o padure.
In fiecare zi, in fiecare ceas cineva, un copac e doborat si moare si
putrezeste. Dar in spate creste armata celor care au plans la Dumnezeu, care
intr-adevar au trait sensul duhovnicesc al vietii
pamantesti.
Deci vad cum mor oamenii si nu-mi aduc aminte ca si eu voi muri. Vad cum lumea sufera si moare de boli sau sufera indelung, si nu-mi aduc aminte de moarte, de faptul ca boala ma pandeste. Vad ca tinerii mor si cad sub secure, fie in accidente, fie in alte nenorociri, in razboi si nu-mi aduc aminte ca pot sa mor si eu. Si cred ca viata aceasta pentru mine este eterna, ca eu aici trebuie sa imparatesc, ca aici este locul fericirii mele, in valea aceasta de plans si lacrimi. Spatiul acesta de 30, 40, de 60, 80, 90 de ani, spatiul acesta pe care il traim in lume este spatiul mantuirii noastre. Am facut fapte bune, ne mantuim, am facut fapte rele, ne pierdem, pentru ca dincolo nu mai este alta posibilitate decat la Judecata de Apoi.
Singuratatea de dincolo de
mormant
Mai demult mergeam la o doamna romanca bolnava de
cancer dintr-un spital cu boli terminale si in salon cu ea era o alta doamna,
americanca, la care in fiecare zi venea in vizita fiica ei si ii facea unghiile,
ii coafa parul. Si am intrebat-o pe fiica: "Doamna, dumneata faci un sacrificiu
extraordinar; desi ai doi copii, in fiecare seara vii aici si te ocupi de mama
dumitale; dar oare nu este mai bine sa o iei acasa? Vii de la serviciu, o
gasesti acasa, cu copiii, toti impreuna...". Si mi-a raspuns: "Nu, Parinte, eu
nu vreau ca fiii mei sa o vada pe mama decazand, devenind tot mai batrana, tot
mai uarata, tot mai pierduta cu mintea. Nu vreau sa aiba imaginea
aceasta!".
Asa se
explica de ce la americani este infrumusetat cel ce moare si arata mai frumos
decat arata in viata lui. I se intinde pielea, ii vopsesc obrajii si
buzele...
Am vazut
ca si la noi se mai face asa. Dar la noi nu era asa, caci noi trebuie sa avem
sentimentul mortii. Viata noastra se continua in moarte. Daca n-avem
acest sentiment inseamna ca nu il avem nici pe cel de viata vesnica, si atunci
nu mai exista Dumnezeu, nu mai exista nimic... Noi trebuie sa stim ce
se intampla cu noi la sfarsitul vietii. Moartea este frumoasa, nu este urata din
punct de vedere spiritual. Daca am trait o viata frumoasa, avem o moarte
frumoasa. Daca am trait o viata rea, meschina, plina de rautati, avem o moarte
urata.
Nimic din
lumea acesta nu ne insoteste dincolo de mormant. Toate, inclusiv prietenii,
familia, inclusiv cei care au spus ca sunt gata sa moara pentru noi, sau care
ne-au spus "te iubesc mai mult decat sufletul meu", pana la groapa te iubesc. De
acolo esti singur. Numai tu si faptele tale. Sa va aduceti aminte de aceasta
singuratate extraordinara dupa punerea in mormant. Extraordinara! Esti singur,
singur! Nimeni nu mai pledeaza pentru tine. Singura pledoarie este a
ingerului bun care spune: Stapane, omul acesta a facut un lucru bun,
iarta-l!
Despre
Judecata sufletului
Daca veti pune in mintea dumneavoastra acest formidabil
spectacol al Judecatii din urma, va veti ingrozi. Parintele Staniloae spunea:
"Acolo nu este o judecata propriu-zisa. Nu este auditoriu, nu e
niciun avocat, nu e nimic". Noi vom fi in fata lui Dumnezeu cu toata istoria
noastra spirituala si materiala. Vom fi acolo in fata tuturor si fiecare va sti
intimitatea noastra, lucruri pe care le-am uitat, lucruri de care ne este rusine
noua insine sa ni le mai amintim. Toate vor fi ca o istorie,
prezentata intr-un singur loc, in fata intregii lumi.
Nu va mai
exista niciun loc unde sa te ascunzi. Degeaba vei pune mana pe ochii tai, caci
mana ta este transparenta. Degeaba vei intoarce sau vei pleca capul tau, pentru
ca poti fi vazut si cu capul plecat si cu capul ridicat. Nimic nu se va
ascunde. Toate vor fi descoperite.
Daca va
veti gandi la aceste lucruri, va va fi rusine sa faceti sminteli sau sa rostiti
lucruri murdare. Cu vintele voastre sa fie curate. Sfantul Apostol Pavel zice sa
vorbim in psalmi si in rugaciuni. Adica nu sa rostesti numai psalmi, ci toate
cuvintele tale sa fie cuvinte care ar putea sa constituie o rugaciune. Caci
Sfantul Apostol Iacov zice: "Limba e un mic madular, dar multe rele
face."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu