De ce să cauți mai întâi împărăția cerurilor, și apoi cele ale lumii

Discursuri din Sfânta Scriptură - Discuţii libere pe textul Sfintei Scripturi

În Evanghelia după Matei, Mântuitorul Hristos spune: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6, 33). Este un pasaj asupra căruia am meditat de mult timp, încă de când am intrat în Biserică și l-am cunoscut pe Dumnezeu. Totuși astăzi, când merg pe 30 de ani, percep lucrurile altfel, și acest îndemn are cu totul alte conotații în conștiința lea. Mi-aduc aminte cum Sfinții Părinți spun că vârsta de 33 de ani la care a fost răstignit Mântuitorul este vârsta omului matur, eliberat de stângăciile și gândurile ușoare ale tinereții, și destul de experimentat încât să trăiască pe picioarele sale. Este de asemenea vârsta la care toate ispitele au putere asupra lui. Sunt ispite lumești sau diavolești care n-au efect asupra celor tineri, pentru că nu se regăsesc cu nimic în comportamentul și năzuințele lor (ispita de părea înțelept și de a da sfaturi, ispita de a te lăuda cu realizările tale profesionale și familiale). La fel sunt ispite care nu mai produc efecte asupra celor bătrâni, care din cauza slăbiciunilor trupești, a înțelepciunii și experienței lor nu se mai învoiesc așa ușor spre păcat (de exemplu: ispita desfrânării, a lăcomiei pântecelui, a ieșirii în evidență prin realizări personale, etc.) Vârsta de 30 de ani e vârsta la care toate ispitele au putere asupra ta ca om. E vârsta de mijloc când nu ești nici tânăr, nici bătrân, și când încerci să fii atât înțelept și experimentat ca bătrânii dar și inovator, frumos și popular ca tinerii. După 30 de ani ești ispitit nu numai de desfrânare, lăcomie și îngrijirea permanentă a trupului ci și de cum să faci bani, cum se devii mai puternic, cum să te faci mai cunoscut, cum să-ți faci relații cât mai multe, cum să pui mâna pe putere. Din ceea ce trăiesc eu vă pot spune că am ajuns la un stadiu al vieții, când am terminat studiile, am o familie fericită, sunt la casa mea, îmi câștig banii singur, am prieteni, cunosc mulți oameni, am perspective, am idei, vreau să fac multe, am exemple în jurul meu pe care vreau să le urmez, am idealuri, am concepții despre viață și despre om bine conturate, etc.. În concluzie am multe lucruri (realizări) cu care mă pot mândri (la modul păcătos vorbind) și pe care le pot considera ca fiind efecte ale acțiunilor mele și nu binecuvântări și daruri ale lui Dumnezeu pentru mine. La fel am multe idei încât să mă cred un om „cu perspective” și să mă umflu în pene în sinea mea. Am citit destul (nu mult) încât să pot să polemizez și să mă încred în ideile mele, și să intru în polemică susținându-mi puternic concepțiile... o altă mare povară sufleteaască pentru mine. La aceste trei mari ispite se adaugă stranșnic ispitele tinereții pe care le resimt din plin, uneori mai puternic ca-n adolescență: desfrânarea, lăcomia, lenea, luxul... în general obținerea confortului cu orice preț. Cam asta e starea mea, a bărbatului care merge pe 30 de ani. V-am descris ceea ce simt și sunt eu acum, pentru ca să vă pot explică ce ecou are pentru mine acum porunca: ”Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” Eu acum lucrez pe cont propriu, nu sunt angajat nicăieri. Îmi gestionez timpul singur. Astfel că o zi din viața mea se împarte între familie (soții+copiii+casă), site-ul Ortodoxia Tinerilor, asociația, și webdesign (site-urile pe care le fac pentru a câștiga bani). Timpul nu este împărțit egal, ba dimpotrivă, de multe ori exagerez ori în una, ori în alta. Așa se face că dacă acord prea mult timp pentru Ortodoxia Tinerilor și asociație, fac misiune dar nu mai aduc bani acasă pentru a-mi întreține familia și apar probleme, iar dacă pun accent mai mult pe adusul banilor nu mă simt împlinit și simt nevoie să dau hrană sufletului într-un anume fel. Sunt de multe ori ispitit să merg pe partea de afaceri a vieții mele, să investesc timp și bani, pentru a face o firmă profitabilă, pentru a avea mai mulți bani, pentru a oferi „chipurile” mai mult copiilor. Sunt ispitit să mă promovez, să caut clienți, să fac orice pentru bani, ca să pot să-mi împlinesc și eu „dorințele” (în mare parte: păcătoase și egoiste bineînțeles) Alteori sunt impulsionat să fac tot felul de proiecte pentru tineri, pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-i sprijini pe tineri și pe oamenii cu probleme sociale. Pentru mine ”Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” înseamnă astăzi ceva de genul: „Claudiu, pune accent pe partea duhovnicească, pe misiune, chiar dacă nu-ți aduce confort financiar și lux, și lasă pe locul doi afacerile și banii”. Această poruncă al lui Dumnezeu mă pune uneori în postura să fac ceva gratuit pentru cineva (care mi-a cerut asta, sau căruia eu i-am propus, pentru a-o ajuta) amânând un pagină de internet plătită de un client de al meu. Sau să lucrez la un proiect al asociației noastre, fără bani, dar care implică foarte mult timp, în loc să caut clienți și să aduc bani în familie. Eu la vârsta asta înțeleg adesea că Hristos Domnul preferă să pun accent pe partea duhovniceaască (familie, rugăciune, participarea la slujbele Bisericii, fapte bune, studiu, articole, discuții duhovnicești cu prietenii, etc.) decât pe căutarea acerbă a unui confor financiar care să mă lipsească de grji (oare?). Uneori a alege viața în Hristos, în schimbul „câștigării pâinii și a banului” mă arată ca om iresponsabil în fața celorlalți, care mă tot impulsionează să fac bani, să ajung la un anumit nivel, să-mi permit tot felul de „lucruri”. Dar știți ce am observat? Atunci când aleg partea duhovnicească a vieții, în dauna câștigării banilor, face Domnul Hristos ce face și imediat compensează și reușesc să am și bani pentru tot ceea ce îmi trebuie. Bineînțeles nu pentru mofturi și lux, ci pentru o viață decentă. M-am îngrijorat de multe ori și, la o zi două îmi apăreu oportunități pe care nici nu le visasem. Am observat cum în efortul meu de a căuta (uneori, nu întotdeauna) mai întâi împărăția cerurilor, imediat toate celelalte s-au adăugat, ca de la sine, sau ca prin minune, sau neașteptat. Tot prin muncă, tot prin sudoare, dar prin oportunități pe care, dacă aș fi căutat doar banii, sunt sigur că Dumnezeu nu mi le-ar fi scos în cale. E foarte interesant de observat că această poruncă a Mântuitorului a fost spus în contextul în care noi oamenii n-ar trebuie să ne îngrjim de mâncare, haine și băutură, și nicidecum nu e vorba în Evanghelia de grija noastră pe o viața mai luxoasă sau mai confortabilă. Astfel că Domnul ne poruncește să căutăm împărăția cerurilor chiar și în dauna pâinii noastre de la gura, pe care aparent o putem pierde... dar pe care în mod miraculos Domnul o adaugă imediat ca răsplată a împlinirii voii Lui. Așa se face că astăzi tinerii sunt ispitiți de societate să ajunge oameni bogați, puternici, inteligenți, influenți, cu salarii mari, cu funcții barosane, cu case și mașini luxoase, cu un CV fascinant, cu recunoaștere internațională, etc. Din acest motiv cei care nu sunt încă la acest nivel dau în gât să ajungă să le obține pe toate cele de mai sus. Treptat observi că fuga această niciodată nu se mai termină și mereu vrei mai mult din cele materiale... Cu cât ai mai mult, te simți mai nemulțumit și vrei mai mult, focul dorințelor tale aprinzându-se și mai tare. Porunca Mântuitorului de a căuta împărăția lui Dumnezeu în dauna celor lumești, ne ferește tocmai de a intra în acest cerc vicios în care nu ne săturăm niciodată și ne pierdem și sufletul. Paradoxal, cei care caută împărăția cerurilor acum, în următoarea oră se simt mai împliniți decât erau înante, chiar dacă mai au drum lung de mers până la desăvârșire. Împlinirea aceasta a celor ce merg pe drumul bun e roada Duhului Sfânt care se sălășluiește în noi atunci când împlinim poruncile lui Dumnezeu. Insatisfacția constantă a celor ce fug după cele lumești este tot lucrarea Duhul Sfânt, care încearcă să-i ferească continuu de pierderea sufletului, și să-i mântuiască. Porunca această se leagă strâns cu ce a zis Mântuitorul despre cei bogați, că vor intra cu greu în împărăția cerurilor. De fapt poruncile trebuiesc analizate toate împreună, doar așa având putere de a schimba lumea, și nu individual și în funcție de context. Astfel că acela care caută mai întâi cele ale lumii, se îmbogățește în cele ale lumii și foarte probabil nu va intra în împărăția cerurilor, sau va intra foarte greu. Orice faceți în viață, orice decizie luați, prioritate au întotdeauna poruncile lui Dumnezeu, chiar dacă pe moment pierdeți cele materiale. Are Dumnezeu putere să vi le dea pe toate într-o secundă! Nu mai fugiți după ele, vi se vor adăuga de la sine, vi le va da Dumenzeu așa cum vă sunt de folos. (Claudiu) Sursa:http://ortodoxiatinerilor.ro