Limpezirea sufletului

Trei oameni s-au hotarat sa faca ceva pentru Dumnezeu. Unul a zis: "Eu ma duc in pustie, pentru Dumnezeu"; al doilea a zis: "Eu, precum scrie in Scriptura - «fericiti sunt facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema» -, ma duc sa-i impac pe oameni ca sa ma numesc fiul lui Dumnezeu"; ultimul a zis: "Este scris in Scriptura - «bolnav am fost si M-ai cercetat» -; eu ma duc sa ajut bolnavii". Si s-a dus fiecare dintre cei trei la locul pe care si l-a fixat si la osteneala pe care si-a luat-o pentru a se apropia de Dumnezeu. Si de la o vreme, cei doi care s-au dus, unul sa impace pe oameni, altul sa ingrijeasca bolnavii, au vazut ca nu au rezultatele dorite de ei si s-au gandit sa mearga la fratele din pustie, sa vada ce a realizat. S-au dus acolo si i-au spus de necazurile lor, ca oamenii nu vor sa se impace, ca nu se lasa induplecati, ca bolnavii nu-s multumiti de felul cum sunt ajutati, si zic: "Frate, tu ce ai realizat, ce ai implinit aici in retragerea ta?". Si fratele zice: "Aduceti niste apa din balta" (era o balta acolo si au adus apa intr-un vas). Si dupa ce au mai stat de vorba, de la o vreme apa s-a limpezit in vas si zice cel din pustie: "Ati vazut apa asta, cand am adus-o, cat era de tulbure. Vedeti cum este acum? Limpede! Asta am realizat eu in pustie, mi-am limpezit sufletul!". Si au constatat cei doi ca el a fost cel mai castigat, ca si-a limpezit sufletul. Dar pana-ti limpezesti sufletul, iti vezi murdariile, iti vezi mizeria din tine.