Sfântul "Căpcăun" - Sfântul mucenic Hristofor cel cu cap de câine

Chinocefalii – existența oamenilor cu cap de câine
Oamenii cu cap de câine, numiți și “chinocefali”, sunt menționați încă din cele mai vechi timpuri.
Tzetzis, un comentator istoric bizantin, se referea la aceștia ca la niște locuitori ai Indiei, în zona actualului Pakistan. În varianta grecească a vieții Sfântului Hristofor, se spune că a venit în lumea romană trecând prin deșertul Persiei, iar Marco Polo îi menționează pe aceștia drept locuitori ai insulelor din Oceanul Indian. Se poate ca aceștia să fie viețuitorii acelorași triburi pe care le-a întâlnit și Alexandru cel Mare, în drumul său spre țărmul mării de lângă deșertul Gedrosian (actualul Makran, din Pakistan). Anticele legende, întâlnite în popoarele etiopiene, persane, arabe, armene, greci și în țările slave, se referă la întâlnirea dintre Alexandru cel Mare și chinocefalii.
Marco Polo a văzut un asemenea trib, pe care l-a și numit “al chinocefalilor”, pomenind și faptul că fețele le erau asemănătoare cu ale câinilor buldog. Aceștia obișnuiau să își taie obrajii, să își pilească dinții, să își ciuntească urechile și să remodeleze capetele copiilor încă de mici. Toate acestea erau făcute spre a căpăta o înfățilare înfiorătoare, numai cu scopul de a a se apăra pe ei înșiși de atacurile invadatorilor. Dacă mergi astăzi în unele dintre triburile ce viețuiesc în sub-Saharan, de-a lungul Nilului, în Rwanda, de-a lungul Amazonului sau în Noua Guinee, vei observa faptul că fețele acelor oameni sunt adesea înfiorătoare. Aceștia sunt înfiorători în estetică, însă nu și în obiceiuri. Aceasta este o caracteristică a oamenilor primitivi, săvârșite în scopul de autoapărare.

Creştinarea chinocefalilor este atribuită Sfântului Apostol Andrei, acelaşi care a adus creştinismul pe teritoriul geto-dac:
“Sfantul Andrei a fost infiorat atunci cand i-a vazut pentru prima data, motiv pentru care a si fugit inapoi, spre barca in care venise pana aici. Ajuns in barca el simte o mireasma placuta, ceea ce il face sa isi dea seama ca Insusi Domnul a fost Cel care a condus barca pana in acest loc. Astfel, incurajat in inima lui, el e intoarce la chinocefali. Ajuns intre ei, el isi da seama ca acestia erau deosebit de ospitalieri, doar infatisarea fiind ceva infiorator.” (http://www.crestinortodox.ro )
***
Înfăţişarea Sfântului Hristofor seamănă, deci, cu aceea a unui “căpcăun” din legendele populare:
” căpcăún (căpcăúni), s.m. – 1. Monstru pe care fantezia populară şi-l imaginează cu cap de cîine, uneori cu patru ochi, cu ochii în ceafă, sau cu patru picioare, dar a cărui caracteristică principală este antropofagia. – 2. Poreclă pentru turci şi tătari, păgîn. – 3. Canibal, om crud. – Var. cătcăun, capcîn(e), hapcîn. – Mr. capdicine. Traducere din ngr. ϰυνοϰέφαλος „cap de cîine”, cuvînt intrat în limbă prin literatura populară
Nedreptatea făcută Sfântului Mucenic Hristofor – sfântul cu cap ca de câine
Din cauza faptului că omul a ajuns, din ce în ce mai mult, să se limiteze la ceea ce vede, fără a se strădui să pătrundă însă și în spatele lucrurilor, în conținutul lor real, multe dintre lucrurile ce dădeau viață bisericii au ajuns să fie date la o parte, fiind văzute drept de prisos. Din păcate acest lucru s-a cam întâmplat și cu Sfântul Mucenic Hristofor, el dispărând aproape total de pe pereții noilor biserici.
Toate bisericile și mânăstirile din vechime îl aveau pe Sfântul Mucenic Hristofor, pictat alături de alți sfinți, în amintirea slavei și lucrării lui Dumnezeu. Oricum ar fi trupul, sufletul ce arde de dor pentru Dumnezeu îl va umple și pe acela (trupul) de cinstirea cea întocmai cu a sufletului.

Viaţa sfântului
A trăit în epoca lui Deciu (249-251 d.Hr.). Era originar dintr-un ţinut barbar. Strămoşii lui erau canibali, iar el era barbar cu obiceiurile. Era, cum este descris, gigant la trup, cu o putere uriaşă, iar la înfăţişare schimonosit, foarte urât. De aceea şi în icoane unii îl zugrăvesc cu cap de câine, ca şi cum ar fi fost câine. Asta nu e corect. Pentru că nu a avut cap de câine; pictorii au făcut lucrul acesta, ca să arate cât de urât  şi diform era.
În jurul vieţii lui există două tradiţii: răsăriteană şi apuseană. Conform tradiţiei răsăritene, într-un război, Sfântul Hristosfor a fost arestat şi luat rob, şi a mărturisit că crede în Hristos. L-au trimis atunci în Antiohia cu o gardă de 200 de soldaţi. Acolo, toţi aceştia s-au botezat de către Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila. Apoi l-au adus în faţa împăratului. Acesta s-a înspăimântat de urâţenia feţei lui şi se gândea la modul în care ar putea să-l atragă spre închinarea la idoli. Aşadar, a pus două femei păcătoase, două desfrânate, pe Kallinika şi pe Akilina, să-l atragă. Dar în loc să fie atras de ele, el le-a atras pe ele cu învăţătura lui la credinţa lui Hristos. Desigur, aceste două femei au fost martirizate, fiind străpunse cu frigări pentru Domnul, şi sunt sărbătorite împreună cu el în aceeaşi zi. După acestea, împăratul, mânios din cale afară, a poruncit să-l închidă pe Sfântul Hristofor într-un vas de plumb şi să aprindă pe dedesupt un foc. Dar el a rămas nevătămat. Apoi l-au aruncat într-o fântână. La sfârşit, l-au decapitat şi astfel a luat cununa muceniciei. 

Credincioşii întreabă...

Este adevărat că în sfânta noastră tradiţie ortodoxă există un sfânt cu cap de câine? Am auzit aşa ceva de la cineva şi cred că face mişto de mine. Cum să mă închin la un mutant?

George, Lima, Peru

Dragă George,

Mersi mult de întrebare, mereu îmi face plăcere să aud de la diasporeni. Sper din tot sufletul că acolo unde eşti ai acces la o biserică ortodoxă. Spun asta deoarece cu cât te ţii la distanţă de Casa Domnului, cu atât te îndepărtezi mai mult de mântuire. Fără ortodoxie nu există mântuire, fără credinţa adevărată în Dumnezeu™ rişti să rămâi la porţile Raiului când Mântuitorul Sufletelor va împărţi dreapta lui Judecată. Dacă nu găseşti nici o parohie ortodoxă în preajmă, te sfătuiesc să te muţi urgent într-o ţară unde aşa ceva există.

Întrebarea pe care mi-ai pus-o este, aparent, una cu un răspuns evident. Femeile care pruncesc copii nesănătoşi ispășesc de fapt o pedeapsă a lui Dumnezeu. Păcatele părinţilor pot rezulta în copii handicapaţi: sindromul Down, autism, malformaţii congenitale, întârziere mintală şi câte şi mai câte astfel de maladii. Omenirea uită cât de puternic este Dumnezeu, iar aceste abominaţii, aceşti mutanţi ce-şi împovărează părinţii şi le întunecă zilele sunt felul său de a ne aduce aminte de puterea Sa neţărmuită. De la Sfânta Scriptură citire:

„Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
«Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i: Niciun om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui.
Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume nici un om orb, şchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung; nici un om cu piciorul frînt sau cu mîna frîntă; nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are rîie, pecingine sau căruia îi pute gura ori e boşit.
Niciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce. Dar să nu se ducă la perdeaua dinlăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.»
Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi, şi tuturor copiilor lui Israel.”
(Levitic 21:16-24)

După cum vezi, aceşti oameni sunt condamnaţi la flăcările Iadului, la despărţirea totală de Dumnezeu. Nici măcar în Sfânta Biserică nu le este permis să intre, pentru că ar fi o necinstire. A spune că un astfel de om poate fi sfânt este, în consecinţă, o blasfemie.

Şi totuşi, un astfel de sfânt a existat! Dumnezeu, în infinita Sa înţelepciune, a decis ca unul din aceşti monştri să-I slujească Lui. Incredibil? Citeşte în continuare şi minunează-te.

Exploratorul eretic papistaş Marco Polo descrie în trecerea lui prin Pakistanul păgân nişte creaturi numite chinocefali, adică oameni cu cap de câine. Evident, aceştia sunt nişte păcătoşi care au fost pedepsiţi în acest mod pentru lipsa lor de credinţă. Triburi întregi de chinocefali ocupau insule din Oceanul Indian şi nu poţi decât să te minunezi de gravitatea păcatelor lor, dac-au meritat o astfel de pedeapsă. Pe lângă pedeapsa divină, aceşti oameni obişnuiau să sfideze mai departe pe Dumnezeu, augumentându-şi trăsăturile câineşti prin tăierea obrajilor, pilirea dinţilor, ciuntirea urechilor şi remodelarea capetelor copiilor.

Dacă mergi astăzi în unele dintre triburile ce vieţuiesc în deşertul Saharei, de-a lungul Nilului, în Rwanda, de-a lungul Amazonului sau în Noua Guinee, vei observa faptul că feţele acelor oameni sunt adesea înfiorătoare. Aceştia sunt înfiorători din naştere, nu din obiceiuri. Avem de-aface cu o caracteristică a raselor inferioare rasei albe. Ei îl refuză pe Iisus şi se închină la pietre, animale şi trunchiuri de copac, umblă goi prin pădure şi duc o viaţă extraordinar de păgână. Un bilet asigurat către Iad.

Dar Dumnezeu a ales un astfel de chinocefal asiatic să-i fie sfânt. Sfântul Hristofor se prăznuieşte la 9 mai şi este considerat martir, pentru că trecând la religia creştină a fost ucis de ceilalţi chinocefali.

Bineînţeles, acest important sfânt al nostru este o excepţie. Nu s-a mai auzit de atunci de un caz similar, aşa că putem afirma cu siguranţă că sufletele avortonilor şi copiilor nebotezaţi nu vor moşteni în veac Împărăţia Cerurilor. Sf. Hristofor nu mai apare de câteva sute de ani pe pereţii bisericilor, deoarece speria oamenii de la slujbă - poate unul din motivele pentru care nu ştiai de el.

 http://www.manastirea-vlahuta.com