Batranul si ucenicul cel tacut

Un tanar carturar a venit odata la un parinte zavorat si l-a rugat sa-l primeasca ca ucenic.
Parintele cel zavorat i-a spus:
- De voiesti sa te primesc ucenic, imparte averea ta saracilor !
Tanarul a facut intocmai dupa cuvantul batranului, apoi a venit din nou, cu rugamintea de a-l primi ca ucenic.
- Oare, te vei putea pazi sa nu vorbesti ?
- Fagaduiesc ! - a raspuns tanarul.
Si acesta a fost singurul cuvant rostit de noul ucenic al batranului, vreme de cinci ani.
Pentru ca se dusese vestea in zona si multi veneau in munte, sa il vada pe parinte si pe ucenicul sau, batranul l-a trimis pe ucenicul cel ce pazea tacerea la o manastire, drept incercare. Vroia sa vada, va vorbi sau va pazi in continuare tacerea?
Insa ucenicul a pastrat fagaduiala de a tacea, precum spusese odinioara.
Staretul acelei manastiri, vrand sa-l incerce pe tanar, l-a trimis sa duca un mesaj scris la o alta manastire, aflata peste un rau care tocmai se revarsase, crezand ca se va intoarce sa spuna: "Nu pot trece." Si a trimis staretul si un alt frate, in urma lui, sa vada cum si ce va face.
Tanarul cel ce pazea tacerea a ajuns la rau, l-a vazut revarsat si s-a pus in genunchi, la rugaciune staruitoare. Indata, un crocodil s-a apropiat de mal si s-a oprit. Pasind pe spatele lui, animalul l-a trecut pana pe partea cealalta. Tot asa se petrecura lucrurile si la intoarcere.
Dupa un timp, staretul ce il trimisese la drum a primit veste de la acea manastire, careia ii scrisese:
- Chiar daca era mut, ingerul lui Dumnezeu era monahul acela !