"Eu simt doua mari dureri pe
care vreau sa vi le pun la inima: dezradacinarea din Dumnezeu si
incapacitatea [omului] de a privi intregul existentei. Dezradacinatul,
sarmanul, trece in superficial, si incapacitatea de a privi intregimea
existentei: faptura intreaga, cu Ziditorul ei" spunea Pr. Galeriu si ma
regasesc in durerile Parintelui.
Intregirea, din punct de vedere al
existentei umane, presupune a vedea fiecare din noi cele doua adevaruri:
pe Dumnezeu si creatia vazuta de care ar trebui sa ne bucuram. Suntem
chemati sa ne bucuram asa cum S-a bucurat Dumnezeu cand a creat totul
pentru noi, simturile nefiind altceva decat "portite" care fac posibila
plinirea bucuriei.
Vindecarea orbului din Ierihon este un
gest "firesc" facut de Hristos. De aceea venise printre noi, spre a
vindeca neputinta noastra si a ne aduce la cunostinta Adevarului prin
Lumina Lui, asa ca si acest "fiu a lui Avraam" trebuia sa se bucure! Iar
ca bucuria sa fie deplina, trebuia sa-si recapete vederea… Trebuia sa
vada chipul lui Hristos, sa ne amintim ca suntem creati din lumina si
trebuie sa traim in Lumina "si lumina intru intuneric lumineaza si
intunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1,5 ). Neputinta acesta este o
consecinta a alungarii din Rai dupa pacatul stramosilor, insa prin
minunea facuta, Hristos tamaduieste si trupul, si sufletul; trupul
pentru ca acum este intregit prin capatarea vederii, iar sufletul prin
izbavirea de lupta cu gandurile ce innegresc credinta. Sufletul omului
suferind este mereu impartit intre speranta si deznadejde; intre
dragoste si ura; intre acceptare situatiei si refuzul de a trai; intre
bucurie si durere; intre rai si iad…
Cu toate ca din mila Domnului sunt
intreg, slujind cu bucurie lui Hristos, in fata unui astfel de om raman
mut!... Ma aflu in imposilitatea de a vindeca, incerc sa mangai
suferinta rugandu-ma, plangand in sinea mea. Si uite cum o singura
intalnire poate fi prilej de a-mi vedea si handicapul meu: nu pot vorbi!
Sunt coplesit de situatie, de om; dar nu de putine ori intalnim oameni
cu diferite simturi lipsa, dar care ne intaresc in credinta, in
dragoste, in rugaciune…
De ce se nasc oameni orbi? De ce se nasc
oameni cu diferite handicapuri?... Nu stiu, Domnul stie! Dar sa nu
uitam ca prin ei de multe ori se vede lucrarea Domnului in viata
noastra, caci nu sunt parasiti, ci din contra, sunt mult mai ocrotiti.
Sunt cazuri de oameni ce si-au pierdut vederea, dar au slujit lui
Dumnezeu cu credinta, rugandu-se ca cei credinciosi sa aiba bucurie,
vorbind despre frumusetea Raiului (Pr. Teofil Paraian); oameni care au
cantat bucurandu-ne cu melodii ce ne-au infrumutesat viata (Ray Charls,
Bach care din cauza unor interventii chirurgicale gresite isi pierde
vederea in ultimii ani de viata, fara a inceta a slavi pe Domnul prin
muzica); oameni care ne-au invatat sa vedem pe Dumnezeu atunci cand noi
priveam pacatul.
Dar noi cei care vedem, la ce ne uitam?
Noi cei care suntem intregi trupeste, incotro ne indreptam privirea?
Vedem faptura intreaga cu Ziditorul ei?... Sau am ramas pironiti cu
ochii pe stralucirea orbitoare a lucrurilor lumesti, fiind coplesiti de o
frumusete ce ne indeamna sa pacatuim? Uitand ca toate erau "bune
foarte" (Fac. 1, 8), iar acum sunt denaturate prin intrebuintarea
gresita pe care suntem indemnati sa o facem?... Fa-ti timp sa vezi!
"In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!" (Rudyard Kipling)
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!" (Rudyard Kipling)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu