Despre feciorie – Sfântul Ioan Damaschin

Cei trupeşti şi cei iubitori de plăceri blamează fecioria şi aduc drept mărturie următorul text: „Blestemat este cel care nu ridică sământa în Israel”734. Dar noi având încredere în Dumnezeu Cuvântul, care s-a întrupat din Fecioară, spunem că fecioria este de la început şi că dintru început a fost sădită în firea oamenilor. Omul a fost plăsmuit din pământ virgin. Din Adam numai a fost făcută Eva. În paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scriptură spune că atât Adam cât şi Eva erau goi şi nu se ruşinau735. Când însă au călcat porunca, au cunoscut că erau goi [i, ruşinându-se, şi-au cusut lor învelitori. Şi după călcarea poruncii, când au auzit: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”736, când prin călcarea poruncii a intrat moartea în lume, atunci „a cunoscut Adam pe Eva, femeia Lui, şi a zămislit şi a născut”737. Pentru aceea a fost înfiinţată căsătoria, ca să nu se distrugă şi să se desfiinţeze, din pricina morţii, neamul omenesc, pentru că, prin naşterea de copii, avea să se mântuiască neamul omenesc.

Poate că cei care au făcut obiecţia de mai sus vor întreba: ce vor să spună cuvintele: „Bărbat şi femeie”738 şi cuvintele: „Creşteţi şi vă înmulţiţi”739. La acestea vom spune: cuvintele „Creşteţi şi vă înmulţiţi” nu indică numaidecât înmulţirea oamenilor prin împreunarea conjugală. Dumnezeu putea să facă să se înmulţească neamul omenesc şi în alt chip dacă ar fi păzit până la sfârşit necălcată porunca. Dar Dumnezeu, prin preştiinţa Sa, cel care ştie pe toate înainte de naşterea lor, ştiind că au să calce porunca şi au să fie condamnaţi la moarte, anticipând aceasta, a făcut bărbatul şi femeia şi a poruncit să crească şi să se înmulţească. Să mergem mai departe în cele spuse şi să vedem şi superioritatea fecioriei, care este tot una cu a vorbi despre castitate.

Poruncindu-i-se lui Noe să intre în corabie, şi încredinţându-i-se să păstreze sămânţa lumii, îi porunceşte astfel: „Intră tu şi fiii tăi şi femeia ta şi femeile fiilor tăi”740. I-a despărţit pe ei de femei, pentru că trebuia să treacă în curăţie noianul de ape şi potopul acela mondial. Dar după încetarea potopului spune: „Ieşi tu şi femeia ta şi fiii tăi şi femeile fiilor tăi”741. Iată este îngăduită iarăşi căsătoria pentru înmulţirea neamului omenesc. Apoi Ilie, conducătorul carului care suflă foc, omul care străbate cerul742, n-a îmbrăţişat necăsătoria şi a fost mărturisit prin înălţarea sa mai presus de oameni? Cine a închis cerurile?743 Cine a sculat morţii?744 Cine a tăiat Iordanul?745 Nu Ilie, care a trăit în feciorie? Dar Elisei, ucenicul acestuia, arătând aceeaşi virtute, n-a moştenit îndoit darul Duhului, când l-a cerut?746 Dar cei trei tineri? Nu prin faptul că au păzit fecioria au ajuns superiori focului, căci, prin feciorie, trupurile n-au putut fi mistuite de foc?747 Nu vom trece sub tăcere nici pe Daniil, al cărui trup a fost întărit de feciorie încât dinţii fiarelor n-au putut să-l înghită748. Oare Dumnezeu când a voit să se arate israeliţilor, n-a poruncit să-ţi cureţe corpul?749 Oare preoţii nu se curăţau pe ei înşişi, când păşeau în Sfânta Sfântelor? Oare legea n-a numit curăţenia mare făgăduinţă făcută lui Dumnezeu?

Trebuie aşadar să se înţeleagă în chip mai duhovnicesc porunca legii. Există o sămânţă duhovnicească, zămislită prin dragoste şi teamă de Dumnezeu într-un pântec sufletesc, care suferă şi naşte duhul mântuirii. Astfel trebuie înţelese cuvintele: „Fericit cel care are sămânţă în Sion şi rude în Ierusalim”750. Este oare fericit, chiar dacă va fi curvar, beţiv, idololatru, numai dacă are sămânţă în Sion şi rude în Ierusalim? Nici un om care cugetă just nu va vorbi aşa.

Fecioria este viaţa îngerilor, însuşirea oricărei firi necorporale. Spunem aceasta fără să hulim căsătoria — să nu fie! — căci ştim că Domnul a binecuvântat căsătoria atunci când a trăit printre oameni751 şi ştim şi pe cel care a spus: „Cinstită este căsătoria şi patul neîntinat”752. Ştim totuşi că fecioria este superioră căsătoriei. Atât în virtuţi cât şi în vicii sunt grade mai înalte şi mai joase. Cunoaştem că toţi muritorii, afară de începătorii neamului omenesc, sunt odrasle ale căsătoriei. Aceia sunt plăsmuiri ale fecioriei şi nu ale căsătoriei. Necăsătoria, însă, după cum am spus, este imitarea îngerilor. Prin urmare pe cât este superior îngerul omului, pe atât mai cinstită este fecioria decât căsătoria. Dar ce spun înger? însuşi Hristos, slava fecioriei, născut numai din Tatăl fără de început, neseminal şi fără de împreunare, dar şi întrupat pentru noi fără de împreunare din Fecioară şi făcut om asemenea nouă, însuşi a arătat în El însuşi fecioria cea adevărată şi desăvârşită. Pentru aceea nici nu ne-a poruncit-o, „căci nu toţi pricep acest cuvânt”753, după cum însuşi a spus. El însă, prin faptă, ne-a învăţat şi ne-a împuternicit spre aceasta. Dar cui nu-i este clar că acum fecioria domneşte între oameni?

Bună este naşterea de copii, pe care o aduce căsătoria! Bună este căsătoria din pricina destrăbălărilor!754 Căsătoria le curmă pe acestea şi nu îngăduie furiei poftei să fie mânată spre fapte nelegiuite, din pricina împreunării legale din căsătorie. Bună este căsătoria pentru cei care nu se pot înfrîna! Dar mai bună este fecioria, deoarece cultivă naşterea de copii ai sufletului şi aduce lui Dumnezeu rugăciunea, ca un fruct copt. „Cinstită este căsătoria şi patul neîntinat, dar pe curvari şi pe preacurvari îi va judeca Dumnezeu”755.

(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere din greceşte cu un studiu introductiv de D. Fecioru, Bucureşti, 1937, pp. 171-173).

734 Deuteronomul XXV, 9.
735 Facerea II, 25.
736 Facerea III, 19.
737 Facerea IV, 1.

738 Facerea I, 27.
739 Facerea I, 28.
740 Facerea VII, 7.
741 Facerea VIII, 16.
742 IV Regi II, 11.
743 III Regi XVII, 1.
744 III Regi XVII, 17-24.
745 IV Regi II, 8.
746 IV Regi II, 9-14.
747 Daniil III, 12-28.
748 Daniil VI, 16-22.
749 Ieşirea XIX, 15.

750 Isaia XXX, 9.
751 Ioan II, 1-10.
752 Evrei XIII, 4.
753 Matei XIX, 11.
754 I Corinteni VII, 2.
755 Evrei XIII, 4.

Sursa: http://cuvantortodox.ro