Desfrânarea sau curvia

Desfrânarea sau curvia - are o lucrare pătimaşă variată; e relaţie trupească între sexele opuse în afara cununiei religioase; relaţii exagerate fara respectarea perioadelor de post şi fără finalitatea de a naşte copii; onania; relaţii împotriva firii între acelaşi sex; vorbele, glumele, cuvintele uşuratice, triviale şi necumpătate, care constituie aluzii la desfrânare.
Desfrânarea provocată de pofta nesăţioasă a pântecelui, este o patimă la fel de josnică, dar împotriva ei se cere o luptă mai puternică. Ea asaltează pe oameni încă din primele clipe ale tinereţii şi nu se stinge decât după apunerea tuturor celorlate patimi. De aceea, războiul împotriva ei este „un război mai lung şi mai crâncen decât toate, terminat cu biruinţă de foarte puţini oameni".
Ea este o patimă foarte violentă, loveşte năpraznic şi năpusteşte cu putere şi exercită o presiune atât de puternică, încât foarte mulţi sunt cei care cedează, satisfăcându-o singuri sau cu ajutorul altuia. Mai mult decât în cazul celorlalte patimi, putem constata cum ."duhul lumesc" influenţează declanşarea şi lucrarea ei dezlănţuită. Presa şi televiziunea, anturajul şi prietenii constitue tot atâtea cazuri de instigare şi încurajare a ei. Curăţia şi fecioria sunt considerate anacronice. In favoarea experienţei sexuale cât mai bogate, a relaţiilor libertine, care conduc la un mod greşit, fals, de înţelegere a iubirii şi la păcate dintre cele mai grave, culminând într-o gamă largă şi păcătoasă de perversiuni fizice şi mintale şi mai ales în pruncucidere.

Ca remediu împotriva acesteia, asceţii Bisericii Ortodoxe ne recomandă să ne curăţim mai întâi gândurile şi trăirile interioare, să ne păstrăm curăţia inimii, cugetând la Dumnezeu "care vede şi cunoaşte nu doar ceea ce facem, ci şi faptele ascunse ale noastre, gândurile de zi şi de noapte, pentru care va trebui să dăm seamă. Semnul deplinei izbăviri sau curaţii de această patimă este lipsa de ispite, chiar şi în somn.
(Duhul Lumesc, Duh Antihristic - Părintele Hristofor)