Lăcomia pântecelui

Lăcomia pântecelui, lăcomia la mâncare sau îmbuibarea stomacului care se manifestă printr-o grijă exagerată faţă de hrănirea trupului. Ea are trei forme:
a) mâncarea înainte de ora de masă;
b) lăcomia la orice fel de mâncare;
c) grija de a mânca mâncăruri alese şi special gătite.
Ca remediu împotriva acestei patimi, Sfântul loan Casian ne recomandă o întreită pază: mai întâi să aşteptăm timpul stabilit pentru încetarea postului, apoi hrana să ne fie cumpătată, iar în al treilea rând, să ne mulţumim cu orice fel de mâncare, chiar şi dintre cele mai ieftine şi sărace.
Aceasta înseamnă o lucrare permanentă de înfrânare trupească şi sufletească, căci, ne spune acest Sfânt Părinte, „desăvârşirea înfrânării nu trebuie căutată doar în chibzuirea timpului mesei şi în felul mâncărurilor, ci mai presus de toate în mărturisirea conştiinţei".
Prin urmare, pe lângă postul trupesc şi înfrânare, mintea trebuie să cugete permanet la hrana duhovnicească - învăţătura creştină ortodoxă şi lucrarea ei,
(Duhul Lumesc, Duh Antihristic - Părintele Hristofor, EDITURA PANAGHIA, Colecţia „Rugul Aprins")