Lucrarea Duhului

Un monah s-a certat intr-o zi cu un alt monah dintr-o alta manastire. S-a cait dupa aceea si a vrut sa-si ceara iertare, dar celalalt monah nu mai voia sa stie de el, asa era de ranit. Monahul care s-a cait dorea sa se impartaseasca, dar nu se putea apropia de Trupul si Sangele Domnului, caci ranise pe fratele sau. Si cum se gandea la pocainta, si-a amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: "glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tau". Monahul si-a adus aminte de acest glasuieste si a zis: "Doamne! glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca eu il iert". Si data urmatoare cand l-a vazut, parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea lor era deja facuta.