In societatea aceasta aflata
in plin "progres" si cu o "evolutie spectaculoasa" in domeniul stiintei,
inca mai exista oameni care se indoiesc de existenta demonului. In
Occident, de multe ori am citit diferite sondaje in care se cerea
parerea populatiei referitoare la existenta demonului. Rezultatele de-a
dreptul ingrijoratoare: in Anglia (in 2000-2002) numai 4% credea ca
exista, in Franta doar 11%, iar daca mi-aduc bine aminte, in Germania
18%...
Foarte buna "tactica" demonului de a inspira omului ca nu exista. Nu are numai aceasta "metoda de acoperire", mai sunt si altele: daca omul crede ca el exista, atunci trebuie sa-l convinga ca nu el este vinovat de cele rele , ci Dumnezeu care pedepseste pe om?!!; daca nu reuseste cu asta, atunci trebuie sa convinga pe om ca ii este prieten si ii vrea binele, Dumnezeu ii interzice omului dar el ii da "libertatea" sa faca ce vrea; iar daca omul nu va cadea in niciuna dintre acestea, atunci il va lupta cu toata ura ce-l caracterizeaza si va incerca zi si noapte sa-l indeparteze de Harul lui Dumnezeu.
Biserica prin cele randuite de Sfintii Parinti ne pune inaintea ochilor vindecari ale unor suflete demonizate, tocmai pentru a cunoaste pe cat este omeneste posibil, adevarul despre Bine si rau. Caci demonul prin tot ceea ce face incearca sa produca confuzie intre Bine si rau, incercand sa castige timp pana la Judecata de Apoi. Iar "judecata inseamna sentinta asupra a ceea ce este bine si ce este rau, si va fi sfarsitul confuziei..." spunea Pr. Galeriu.
"Si trecand El dincolo, in tinutul gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati, care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea..."( Mat. 8, 28). Ma opresc putin asupra acestei descrieri ca este foarte importanta: " foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea", aratau infricosator datorita faptul ca demonul pusese stapanire pe ei, traiau in cimitir... Vedeti ce inseamna "prietenia" si "libertatea" demonului? Vedeti cat de infricosator este la vedere?... incat trebuie sa se ascunda pentru ca nu poate face parte din lume. Intelegeti acum de ce trebuie sa se ascunda sub diferite masti si comportamente "frumoase" care sa acopere aceasta uraciune si stare de frica pe care o emana in realitate?....
"Si iata, au inceput sa strige si sa zica: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?" (vers. 29). Prima marturisire "oficiala" a Persoanei Mantuitorului ca Fiul lui Dumnezeu, in acelasi timp insa, si un strigat de disperare, caci in fata Lui nu au nicio putere demonii. Marturisirea aceasta este un adevar spus de diavol. Nu poate anula existenta Adevarului, dar o poate denatura. (Daca Dumnezeu nu ar fi pus limita urii lui, atunci nu ar mai fi existat nimic din ceea ce a creat El!)
Chinezii au un proverb: "adevarul exista, minciuna trebuie inventata!"... Asta este tehnica diavolului: nu pot sterge Jertfa lui Hristos si impacarea cu Dumnezeu din adancul omului, dar o pot ascunde, sau pot sa ii dau o interpretare care nu are nicio legatura cu realitatea; intr-un cuvant, trebuie sa te abata de la tinta ta: Hristos.
"Departe de ei era o turma mare de porci, pascand. Iar demonii Il rugau, zicand: daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci. Si El le-a zis: Duceti-va. Iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm intareste si a pierit in apa." (vers. 30-32). Vedeti "puterea" lui?... "Il rugau zicand: daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci"... Iadul este casa lui, dar nici el nu vrea sa stea acolo, atat de bine ii este!!!
Referitor la aceasta rugaminte a demonilor de a-i trimite in turma de porci, Sf. Nicolae Velimirovici spunea: "adica: nu ne azvarli in adanc, ci macar trimite-ne in trupurile porcilor. "Daca ne scoti afara"... Nu zic: afara din om, nici macar nu pomenesc de om, intr-atat era acesta de mort pentru dansii. Din toate fapturile din univers, nici una nu este atat de urata si de pizmuita de demoni ca omul!"... Nici macar nu pomenesc de om!!! Atata importanta are omul pentru el!... Stiti de ce? Pentru ca omul prin pocainta are posibilitatea de a fi repus in slava initiala, pe cand el nu se poate pocai si nu-si poate recapata pozitia avuta inainte de cadere.
"Iar pazitorii au fugit si, ducandu-se in cetate, au spus toate cele intamplate cu demonizatii. Si iata, toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor" (vers. 33,34). Iata acum cat de mult respecta Dumnezeu libertatea omului: Hristos intra in corabie si se duce in cetatea Sa. L-au rugat sa plece de la ei si a plecat! Cu cutremur ma gandesc cat de mult a suferit Mantuitorul cand L-au alungat, dar le-a respectat dorinta...
Acum puneti intr-o balanta cele doua plecari: a Mantuitorului care "intrand in corabie, a trecut si a venit in cetatea Sa" (Mat. 9, 1) si sunt sigur ca Hristos plecand se ruga si pentru ei, caci nu stiau ce fac...; si a plecarii demonilor: " iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa."...
Iata cat de mare este iubirea lui Dumnezeu fata de om: oricat de stapanit ar fi de diavol, il va elibera! Il va vindeca sufleteste si trupeste caci "Dumnezeu nu-Si ia inapoi nici darul, nici chemarea"( Rom. 11,29) de la noi.
"Faca Domnul sa intelegem taina libertatii, taina vietii, taina unirii noastre in lumina si iubire cu Dumnezeul cel Viu Ziditorul, Tatal prin Fiul in Duhul Sfant, cu Maica Preacurata si cu toti Sfintii! Amin". (Pr. Galeriu)
Arhim. Siluan Visan
Foarte buna "tactica" demonului de a inspira omului ca nu exista. Nu are numai aceasta "metoda de acoperire", mai sunt si altele: daca omul crede ca el exista, atunci trebuie sa-l convinga ca nu el este vinovat de cele rele , ci Dumnezeu care pedepseste pe om?!!; daca nu reuseste cu asta, atunci trebuie sa convinga pe om ca ii este prieten si ii vrea binele, Dumnezeu ii interzice omului dar el ii da "libertatea" sa faca ce vrea; iar daca omul nu va cadea in niciuna dintre acestea, atunci il va lupta cu toata ura ce-l caracterizeaza si va incerca zi si noapte sa-l indeparteze de Harul lui Dumnezeu.
Biserica prin cele randuite de Sfintii Parinti ne pune inaintea ochilor vindecari ale unor suflete demonizate, tocmai pentru a cunoaste pe cat este omeneste posibil, adevarul despre Bine si rau. Caci demonul prin tot ceea ce face incearca sa produca confuzie intre Bine si rau, incercand sa castige timp pana la Judecata de Apoi. Iar "judecata inseamna sentinta asupra a ceea ce este bine si ce este rau, si va fi sfarsitul confuziei..." spunea Pr. Galeriu.
"Si trecand El dincolo, in tinutul gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati, care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea..."( Mat. 8, 28). Ma opresc putin asupra acestei descrieri ca este foarte importanta: " foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea", aratau infricosator datorita faptul ca demonul pusese stapanire pe ei, traiau in cimitir... Vedeti ce inseamna "prietenia" si "libertatea" demonului? Vedeti cat de infricosator este la vedere?... incat trebuie sa se ascunda pentru ca nu poate face parte din lume. Intelegeti acum de ce trebuie sa se ascunda sub diferite masti si comportamente "frumoase" care sa acopere aceasta uraciune si stare de frica pe care o emana in realitate?....
"Si iata, au inceput sa strige si sa zica: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?" (vers. 29). Prima marturisire "oficiala" a Persoanei Mantuitorului ca Fiul lui Dumnezeu, in acelasi timp insa, si un strigat de disperare, caci in fata Lui nu au nicio putere demonii. Marturisirea aceasta este un adevar spus de diavol. Nu poate anula existenta Adevarului, dar o poate denatura. (Daca Dumnezeu nu ar fi pus limita urii lui, atunci nu ar mai fi existat nimic din ceea ce a creat El!)
Chinezii au un proverb: "adevarul exista, minciuna trebuie inventata!"... Asta este tehnica diavolului: nu pot sterge Jertfa lui Hristos si impacarea cu Dumnezeu din adancul omului, dar o pot ascunde, sau pot sa ii dau o interpretare care nu are nicio legatura cu realitatea; intr-un cuvant, trebuie sa te abata de la tinta ta: Hristos.
"Departe de ei era o turma mare de porci, pascand. Iar demonii Il rugau, zicand: daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci. Si El le-a zis: Duceti-va. Iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm intareste si a pierit in apa." (vers. 30-32). Vedeti "puterea" lui?... "Il rugau zicand: daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci"... Iadul este casa lui, dar nici el nu vrea sa stea acolo, atat de bine ii este!!!
Referitor la aceasta rugaminte a demonilor de a-i trimite in turma de porci, Sf. Nicolae Velimirovici spunea: "adica: nu ne azvarli in adanc, ci macar trimite-ne in trupurile porcilor. "Daca ne scoti afara"... Nu zic: afara din om, nici macar nu pomenesc de om, intr-atat era acesta de mort pentru dansii. Din toate fapturile din univers, nici una nu este atat de urata si de pizmuita de demoni ca omul!"... Nici macar nu pomenesc de om!!! Atata importanta are omul pentru el!... Stiti de ce? Pentru ca omul prin pocainta are posibilitatea de a fi repus in slava initiala, pe cand el nu se poate pocai si nu-si poate recapata pozitia avuta inainte de cadere.
"Iar pazitorii au fugit si, ducandu-se in cetate, au spus toate cele intamplate cu demonizatii. Si iata, toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor" (vers. 33,34). Iata acum cat de mult respecta Dumnezeu libertatea omului: Hristos intra in corabie si se duce in cetatea Sa. L-au rugat sa plece de la ei si a plecat! Cu cutremur ma gandesc cat de mult a suferit Mantuitorul cand L-au alungat, dar le-a respectat dorinta...
Acum puneti intr-o balanta cele doua plecari: a Mantuitorului care "intrand in corabie, a trecut si a venit in cetatea Sa" (Mat. 9, 1) si sunt sigur ca Hristos plecand se ruga si pentru ei, caci nu stiau ce fac...; si a plecarii demonilor: " iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa."...
Iata cat de mare este iubirea lui Dumnezeu fata de om: oricat de stapanit ar fi de diavol, il va elibera! Il va vindeca sufleteste si trupeste caci "Dumnezeu nu-Si ia inapoi nici darul, nici chemarea"( Rom. 11,29) de la noi.
"Faca Domnul sa intelegem taina libertatii, taina vietii, taina unirii noastre in lumina si iubire cu Dumnezeul cel Viu Ziditorul, Tatal prin Fiul in Duhul Sfant, cu Maica Preacurata si cu toti Sfintii! Amin". (Pr. Galeriu)
Arhim. Siluan Visan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu