Vaduvia

Vaduvia este o perioada-experienta pe care, cu siguranta, unul dintre cei doi soti o va parcurge. Pentru aceasta perioada, sotul si sotia trebuie sa se pregateasca insa cu multa vreme mai inainte, intarindu-se reciproc intr-o dragoste intemeiata pe credinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Desi dragostea dintre soti implica o oarecare interdependenta, aceasta trebuie sa fie adusa neincetat inaintea lui Dumnezeu, cel care a randuit casatoria celor doi, care le-a purtat de grija si care, in continuare, nu-i va parasi vreodata.

Cand sotii se iubesc profund, insa fara a privi spre Dumnezeu, moartea unuia dintre ei il poate arunca pe celalalt in depresie, deznadejde, alcool sau chiar sinucidere. Aceste semne ale durerii arata necredinta si deznadejdea celui ramas vaduv, care sunt pacate impotriva Duhului Sfant

Pe de alta parte, daca iubirea celor doi nu a fost autentica, cel ramas in viata nu va suporta vaduvia si va cauta un alt insotitor, trecand peste dragostea celui dintai. In acest caz, daca cel ramas vaduv este tanar si nu se poate impotrivi desfranarii, se poate casatori, insa daca este mai batran, nu mai are voie sa se casatoreasca.

Canoane privind casatoria vaduvelor

Femeia vaduva care vrea sa se recasatoreasca poate face acest lucru implinind doua conditii: sa astepte sa treaca un an de zile de la moartea sotului, socotit an de jale si intristare, si sa nu fie trecuta de varsta de 60 de ani.

In privinta varstei, Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 24, spune: "Vaduva, dupa ce s-a facut de saizeci de ani, de ar voi iarasi a impreuna locui cu barbat, nu se va invrednici impartasirii celui Bun (va fi oprita de la Impartasanie), pana ce va inceta de patima necuratiei."

Cat il priveste pe barbat, in acelasi canon, Sfantul Vasile cel Mare spune: "Asupra barbatului vaduv nici o lege este pusa, ci indestul este unuia ca acestuia certarea digamilor (a celor de doua nunti)." Faptul ca femeii vaduve i se ingaduie sa se recasatoreasca, iar barbatului nu, cred ca se intemeiaza pe slabiciunea femeii, unanim recunoscuta de Sfintii Parinti, desi barbatul pare mult mai slab decat femeia in privinta infranarii trupesti.

Sfantul Apostol Pavel isi marturiseste dorinta ca vaduvele sa traiasca in infranare si sa nu se mai casatoreasca a doua oara, insa nu porunceste acest lucru, ci il lasa in voia si puterea fiecareia, caci mai buna este casatoria decat arderea necontenita in pofte trupesti. "Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi (necasatorit). Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine. Daca insa nu pot sa se infraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda" (I Corinteni 7, 8-9).

Sfantul Apostol Pavel mai spune: "Femeia este legata prin lege atata vreme cat traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intru Domnul (casatorie cu un barbat credincios). Dar mai fericita este daca ramane asa, dupa parerea mea. Si socot ca si eu am Duhul lui Dumnezeu" (I Corinteni 7, 39-40). Acest lucru este intarit si de Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 41.

Mantuirea unei femei vaduve

"Intr-o noapte, in timp ce se ruga, Dumnezeu i-a descoperit unui parinte ca doua dintre ucenicele sale au murit. Uneia, care crescuse cu greu doi copii, fiind vaduva si fara sa fie ajutata, au venit ingerii sa ii ia sufletul, cu toate ca fusese o femeie cartitoare si cadea des in deznadejde. Cealalta murise pe patul de boala, langa care se aflau sotul si cei sase copii. Cand a murit, nu au venit ingerii sa ii ia sufletul. Cat traise, ea Ii multumea tot timpul lui Dumnezeu pentru grija cu care o inconjura. Parintele a intrebat: "Cum, Doamne, pe cea care cartea au luat-o ingerii si pe cealalta nu?"

Domnul i-a raspuns: "Amandoua s-au mantuit. Dar prima a avut o cruce mult mai grea decat cealalta. Daca cea de-a doua ar fi trecut numai un an prin incercarile prin care a trecut prima, credinta i s-ar fi zdruncinat. Cand avea necazuri, imediat sotul ei era langa ea si o intarea. In timp ce vaduva plangea si nu o mangaia nimeni".

Vaduvele in Biserica primara

In vechime, femeile care erau cu adevarat vaduve (chiar fara rude), care nadajduiau in Dumnezeu si petreceau in rugaciune toata ziua si noaptea, ajungand la saizeci de ani, se randuiau in "tagma vaduvelor", pe care o regasim in Biserica primara. Acestea, fagaduind ca nu se vor marita a doua oara, ci isi vor pastra intreaga intelepciune, erau ingrijite si hranite din veniturile Bisericii.

Pentru a fi primite in ceata amintita, vaduvele trebuiau sa astepta un timp indelungat dupa moartea barbatului lor, pentru a demonstra preotilor ca pot trai singure, precum citim in Constitutiile Apostolice (8, 25): "Daca si-a pierdut insa dupa putin timp sotul, sa nu i se dea incredere, ci un timp indelungat sa i se puna la incercare tineretea, caci patimile uneori imbatranesc odata cu oamenii, daca nu sunt strunite cu frau puternic."

"Pe vaduve cinsteste-le, dar pe cele cu adevarat vaduve. Daca vreo vaduva are copii sau nepoti, acestia sa se invete sa cinsteasca mai intai casa lor si sa dea rasplatire parintilor, pentru ca lucrul acesta este bun si primit inaintea lui Dumnezeu.

Cea cu adevarat vaduva si ramasa singura are nadejdea in Dumnezeu si staruieste in cereri si in rugaciuni, noaptea si ziua. Iar cea care traieste in desfatari, desi e vie, e moarta. Si acestea porunceste-le, ca ele sa fie fara de prihana. Daca insa cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de casnicii sai, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios.

Sa fie inscrisa intre vaduve cea care nu are mai putin de saizeci de ani si a fost femeia unui singur barbat; daca are marturie de fapte bune: daca a crescut copii, daca a fost primitoare de straini, daca a spalat picioarele sfintilor, daca a venit in ajutorul celor stramtorati, daca s-a tinut staruitor de tot ce este lucru bun.

Iar de vaduvele tinere fereste-te. Caci, atunci cand poftele le indeparteaza de Hristos, vor sa se marite. Si isi agonisesc osanda, fiindca si-au calcat credinta cea dintai. Dar, in acelasi timp, se invata sa fie lenese, cutreierand casele, si nu numai lenese, ci si guralive si iscoditoare, graind cele ce nu se cuvin. Vreau deci ca vaduvele tinere sa se marite, sa aiba copii, sa-si vada de case, si sa nu dea potrivnicului nici un prilej de ocara. Caci unele s-au si abatut, ca sa se duca dupa satana.

Daca vreun credincios sau vreo credincioasa are in casa vaduve, sa aiba grija lor, ca Biserica sa nu fie impovarata, ci sa poata ajuta pe cele cu adevarat vaduve" (I Timotei 5, 1-16).

Vaduvia este mai greu de pazit decat fecioria !

Cand omul ramane vaduv spre batranete, lucrurile sunt simple: nu are voie sa se recasatoreasca, iar trupul este deja mult mai linistit. Cand, insa, femeia ramane vaduva inca tanara fiind, aceasta trebuie sa aleaga singura ce vrea sa faca, sa ramana necasatorita, urmand indemnul Sfantului Apostol Pavel, sau sa se recasatoreasca dupa cuviinta.

Vaduvia este mai greu de pazit decat fecioria, caci cea vaduva a cunoscut apropierea trupeasca, iar trupul isi poate pastra niste puternice inclinatii spre cele trupesti. Pentru a se hotara in privinta caii de urmat, cel vaduv se cuvine sa se linisteasca si sa faca rabdare, ca Domnul sa-i lumineze mintea.

Pe langa nevoile trupesti, cel vaduv poate resimti cu multa greutate lipsa de grija a celor de langa el. Singuratatea risca sa inabuse sufletul celui ramas vaduv. Cumva, cel vaduv care alege sa ramana singur, indiferent de varsta, de dragul lui Dumnezeu, traieste un fel de mucenicie. Nu mai cauta mangaierea oamenilor, ci doar mila lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur, in "Scrisoare catre o tanara vaduva", spune: "Cata vreme a fost cu tine acel fericit barbat (sotul), te-ai bucurat de cinste, de ocrotire si de ingrijire din partea lui. Te-ai bucurat de cele de care se poate bucura omul. Dar, dupa ce l-a luat la Sine Dumnezeu, El i-a luat locul. Si nu este al meu acest cuvant, ci al fericitului prooroc David; caci zice: "Pe orfan si pe vaduva ii va sprijini." Si iarasi il numeste pe El "Parinte al celor orfani si Judecator al vaduvelor"; si vei vedea ca in multe locuri El se ingrijeste indeosebi de aceasta categorie de oameni."

Rugaciunea vaduvei

Dumnezeul meu, placut-a voii Tale celei nepatrunse de mintea omeneasca sa-l ia la Tine pe sotul meu. Grea este crucea ce mi-ai dat-o sa o port. La cine insa voi cauta scapare, fara numai la Tine, Cel ce esti aparatorul si sprijinitorul Atotputernic al vaduvelor si Parintele cel Atotbun al orfanilor! Ajuta-mi ca unei neputincioase, hraneste-ma ca pe o sarmana si ma intareste a face intru toate voia Ta cea sfanta! In tine, Preabunule Stapane, pun toata increderea mea, asculta umilita mea rugaciune, pentru Fiul Tau cel Unul-Nascut, Domnul nostru Iisus Hristos, cu Care impreuna stapanesti in vecii vecilor. Amin!

Grija fata de persoanele vaduve

Purtarea de grija fata de persoanele vaduve este bineplacuta inaintea lui Dumnezeu, care le aseaza sub protectia Sa, impreuna cu orfanii. "Pe orfani si pe vaduva il va sprijini Domnul si calea pacatosilor o va pierde" (Psalmi 145, 9). "El nu va trece cu vederea rugaciunea sarmanului si nici pe vaduva, cand I se va jelui" (Sirah 35, 15). Cand ajutam o persoana ramasa vaduva, ne facem impreuna-slujitori cu Dumnezeu sau maini lucratoare ale lui Dumnezeu in viata celor vaduvi.

Sunt persoane vaduve fara rude si sunt persoane vaduve cu rude care nu le acorda nici cel mai mic ajutor, asteptand sa moara. Atat primele, cat si cele din urma, indiferent de pacatele lor, sunt persoane nevoiase care au nevoie de atentie, comunicare si rugaciune. La acest lucru ne indeamna Sfantul Apostol Iacov, cand zice: "Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii" (Iacov 1, 27).

Teodor Danalache

Sursa: