Ce este minunea? Numim minune
tot ceea ce se ridica peste puterea omului si depaseste legile firii.
In aceasta lume, traind intr-o stare de cadere, omul socoteste minuni
toate acele lucruri care sunt firesti vietuirii dumnezeiesti. In rai nu
existau minuni, ci numai lucruri firesti. Nici in viata de apoi nu vor
exista minuni. Acestea se petrec doar in aceasta viata trecatoare, in
aceasta lume, unde s-a pierdut ordinea fireasca a lucrurilor si omul a
ajuns sa gandeasca si sa traiasca intr-un chip nefiresc - strain de
Dumnezeu.
Multi obisnuiesc sa zica: "Astazi,
printre oamenii de pe pamant nu mai sunt facatori de minuni cum au fost
alta data!" Impotriva acestui cuvant, Sfantul Dimitrie al Rostovului
spune: "Nu credeti unor astfel de oameni! Daca voiti, cunoasteti ca
facatorii de minuni niciodata nu s-au stins de pe pamant, iar dintre
acestia se pot afla si astazi. Iata, asadar: tot cel ce-si iubeste
vrajmasii este un facator de minuni!"
Nimeni nu socoteste drept un mare lucru
iubirea indreptata spre cei care ne iubesc. Minunea apare atunci cand ne
raportam cu iubire la cei care ne blesteama, ne urasc, ne vatama si ne
prigonesc.
Cuvantul lui Dumnezeu porunceste:
"Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti
bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va
prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri" (Matei 5,
44-45).
Tot cel ce-si iubeste vrajmasii este deja un facator de minuni !
Referindu-se la iubirea vrajmasilor,
Sfantul Dimitrie al Rostovului spune: "Aceasta porunca intotdeauna naste
facatori de minuni si in timpurile mai vechi si in timpurile mai noi.
Si sa nu ne spuna nimeni, socotind vremurile noastre mai rele, ca acum
nu mai sunt facatori de minuni! Iubeste-ti vrajmasii si vei fi un nou
facator de minuni, vei izbavi si sufletul tau si sufletul acelora."
Toate poruncile lui Dumnezeu ne striga
sa ne venim in fire, precum Fiul Risipitor care, suferind in tara
indepartata a patimilor, si-a adus aminte de iubirea Tatalui si, cu
multa smerenie si pocainta, a alergat degraba spre El. Toate poruncile
dumnezeiesti - coordonate ale vietii firesti - sunt minuni pe care
trebuie sa le savarsim pentru a putea petrece vesnic impreuna cu
Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu nasc in toata vremea facatori de
minuni.
Suntem facatori de minuni, deci,
oridecate ori implinim o porunca dumnezeiasca: cand cugetam smerit
despre noi insine si despre darurile primite de la Dumnezeu, cand ii
iubim pe cei care nu ne iubesc, cand ii iertam pe cei care nu ne iarta,
cand nu tinem minte raul, cand le vorbim frumos celor care ne jignesc,
cand le slujim celor care ne desconsidera, cand ne lasam cu nadejde in
purtarea de grija a lui Dumnezeu, cand avem acea credinta care nu cauta
sa vada sau sa atinga tainele dumnezeiesti, cand postim fara a ravni
catusi de putin la carnurile lumii, cand ne imbratisam sotul/sotia fara
nici o miscare patimasa a trupului etc.
In cele din urma, parca mai presus de
toate, suntem facatori de minuni atunci cand impreuna-suferim cu
aproapele indurerat si ne rugam pentru el din toata inima. Sfantul
Serafim din Platina spune: "De ce par a fi atat de putine minuni astazi?
Pentru ca noi abia daca mai stim ce este durerea inimii. Durerea inimii
este conditia cresterii duhovnicesti si a aratarii puterii lui
Dumnezeu. Tamaduirile si celelalte minuni se întampla celor
deznadajduiti, inimilor îndurerate, dar care, totusi, continua sa se
încreada si sa nadajduiasca în ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucreaza
Dumnezeu. Asa-zisa lipsa a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii
din inimile oamenilor si chiar din ale multor crestini ortodocsi -
prinsi de racirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma."
Rugaciunea savarsita cu inima indurerata
savarseste cele mai multe minuni, caci abia atunci credinta, nadejdea
si smerenia se aprind, iar omul nu mai priveste decat spre mila si
dragostea lui Dumnezeu. Prin insasi viata noastra crestina, deci, suntem
facatori de minuni, iar mai ales aceia dintre noi care isi iubesc
vrajmasii si sunt neobositi-rugatori pentru aproapele indurerat.
Teodor Danalache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu