Pacatele impotriva Duhului Sfant

Pacatele impotriva Duhului Sfant se numara intre pacatele grele (aducatoare de moarte) care-l despart pe om de Dumnezeu, alaturi de pacatele capitale si de pacatele strigatoare la cer. Pe scurt, pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acele pacate prin care omul se impotriveste cu indaratnicie poruncilor dumnezeiesti si lucrarilor Duhului Sfant.

Traditia crestina, pornind de la cele trei mari virtuti de capatai - credinta, nadejdea si dragostea, care sunt lucrari ale Duhului Sfant -, a socotit ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt mai ales acelea care se indreapta impotriva acestor virtuti.

Lupta impotriva lui Dumnezeu

Din clipa caderii in pacat, omul s-a pornit sa lupte impotriva Ziditorului sau. La inceput, mai putin, apoi mai mult. Urmasii lui Adam s-au indepartat de Dumnezeu atat de mult, incat au uitat cu totul de El. Oamenii s-au raspandit pe fata pamantului si s-au pus in slujba diavolului, inchinandu-se stihiilor pamantului si idolilor ciopliti de mainile lor.

Dumnezeu a avut in toata vremea oamenii Sai, care au pastrat mult din bunatatea si credinta primilor oameni. Pe acestia avea sa-i invete din nou Dumnezeu despre Sine, pe cat puteau ei intelege. La vremea hotarata de Dumnezeu, Fiul Sau s-a intrupat si a trait in mijlocul oamenilor. In pofida minunilor savarsite de El si chiar a Invierii Sale din morti, unii dintre cei alesi (crestini) au urmat vechiului obicei de a lupta impotriva lui Dumnezeu, stricand dogmele si cautand sa-i indeparteze pe oameni de la dreapta cinstirea a lui Dumnezeu.

Astazi, ca si in vremea Mantuitorului, pacatele impotriva Duhului Sfant sunt socotite mai ales acelea care se savarsesc impotriva evidentelor. Atunci cand Iisus scotea demonii din cei demonizati, iudeii spuneau ca El ii scoate "cu ajutorul lui Beelzebul, capetenia demonilor". Iisus le-a spus: "Orice imparatie care se dezbina in sine se pustieste, orice cetate sau casa care se dezbina in sine nu va dainui; daca satana scoate pe satana, s-a dezbinat in sine; dar, atunci, cum va dainui imparatia lui?" (Matei 12, 25-26). Chiar si asa, iudeii continuau sa spuna ca puterea Lui vine de la capetenia demonilor.

Cei care lupta impotriva Duhului Sfant, negand evidente dintre cele mai convingatoare sau punand pe seama diavolului lucrarile minunate ale lui Dumnezeu, il huleste pe Duhul Sfant, precum spune Sfantul Vasile cel Mare: "Cel care atribuie raului lucrarile si roadele Sfantului Duh, acela blestema pe Sfantul Duh." Acesta este, de fapt, pacatul de baza impotriva Duhului Sfant. Din acesta s-au nascut multe altele, care sunt puse in legatura cu credinta, cu nadejdea si cu dragoste, precum vom vedea.

Prigonirea oamenilor prin care lucreaza si vorbeste Dumnezeu este socotita o impotrivire fata de Duhul Sfant, precum reiese din cuvantul Sfantului Arhidiacon Stefan, care zice, catre iudeii care se adunasera sa-l omoare: "Voi, cei tari in cerbice (cu inima impietrita) si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea va impotriviti Duhului Sfant! Precum parintii vostri, asa si voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit parintii vostri? si au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept" (Fapte 7, 51-52).

Pe cei care savarsesc pacate impotriva Duhului Sfant ii plange si Sfantul Isaia, cand spune: "Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar! Vai de cei care sunt intelepti in ochii lor si priceputi dupa gandurile lor!" (Isaia 5, 20-21).

Pacatele impotriva Duhului Sfant nu sunt iertate !

Iisus a spus: "Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei 12, 31-32).

Talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur

"-Ce vrea sa spuna Domnul prin aceste cuvinte?

- "Multe ati spus impotriva Mea! zice El. Ca sunt un inselator, ca sunt impotriva lui Dumnezeu. Va iert acestea, daca va pocaiti, si nu va pedepsesc. Dar defaimarea impotriva Duhului nu se va ierta nici acelora care se pocaiesc."

- Cum e cu putinta acesta? Caci a fost iertat si acest pacat celor ce s-au pocait. Multi din cei care au defaimat (pe Duhul Sfant) au crezut mai tarziu, si toate pacatele li s-au iertat. Ce inteles au, dar, cele spuse? Ca, dintre toate pacatele, acesta singur nu se poate ierta? Pentru ce oare?

- Pentru ca despre Hristos iudeii nu stiau cine este, dar despre Duhul aflasera de multa vreme. Tot ce-au grait profetii au grait prin Duhul Sfant; toti cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clara despre Duhul Sfant.

Intelesul cuvintelor lui Hristos este, deci, acesta: "Fie! spune El. Puteti pacatui fata de Mine, din pricina trupului cu care sunt imbracat; dar nu puteti spune si de Duhul Sfant: "Nu-L cunoastem!" De aceea, defaimarea voastra nu va va fi iertata si veti fi pedepsiti si aici si dincolo." Multi au fost pedepsiti numai aici; de pilda, desfranatul din Corint si corintenii, care s-au impartasit cu nevrednicie cu dumnezeiestile taine. "Dar voi, continua Hristos, veti fi pedepsiti si pe lumea aceasta si pe cealalta. Va iert toata defaimarea adusa Mie, inainte de rastignire! Va iert chiar rastignirea! Numai pentru necredinta voastra nu veti fi pedepsiti!" Ca nici cei care au crezut inainte de rastignire nu aveau o credinta totdeauna deplina. Inainte de patimi, Hristos poruncea sa nu-L faca nimanui cunoscut; iar in timpul rastignirii a spus ca le-a iertat lor pacatul acesta. "Dar, cele ce ati spus despre Duhul Sfant, acelea nu vor avea iertare!"

Ca Domnul S-a gandit la defaimarile aduse Lui inainte de rastignire, se vede din cuvintele pe care le-a adaugat: "Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice cuvant impotriva Sfantului Duh, nu i se va ierta lui!"

- Pentru ce?

- "Pentru ca Duhul Sfant va este cunoscut, spune Hristos, pentru ca ati pacatuit fata de fapte evidente. Chiar daca spuneti ca pe Mine nu Ma cunoasteti, dar nu puteti spune ca nu cunoasteti pe Sfantul Duh, ca scoaterea demonilor si tamaduirile sunt lucrarea Sfantului Duh. Deci nu M-ati ocarat numai pe Mine, ci si pe Duhul cel Sfant. De aceea, osanda voastra este de neinlaturat si aici si dincolo."

Credinta, nadejdea si dragostea

In traditia Bisericii, pacatul impotriva Duhului Sfant este socotit in raport cu cele trei mari virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea.

Pacate impotriva credintei: necredinta; erezia; vrajitoria; inchinarea la idoli; lepadarea dreptei credinte; parerea ca pentru mantuire este de ajuns doar credinta, lipsita de fapte bune; renuntarea la dreapta credinta, de dragul placerilor in care sunt invelite pacatele; impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine; nerecunoasterea puterii lui Dumnezeu etc.

Pacate impotriva nadejdii: deznadajdea, fie ca pacatuire continuua, socotind mantuirea imposibila, fie ca sinucidere, nesocotind iubirea, mila si iertarea lui Dumnezeu; exagerarea iubirii si bunatatii lui Dumnezeu - savarsirea constienta a pacatelor, mizand pe iubirea iertatoare a lui Dumnezeu etc.

Pacate impotriva dragostei: ura; invidia si pizmuirea aproapelui; tinerea de minte a raului; minciuna, clevetirea si prigonirea pe nedrept; nepocainta pana la moarte, fie din deznadejde, fie din mandrie; nesocotirea darurilor lui Dumnezeu; egoismul; adorarea de sine etc.

Pacatele impotriva Duhului Sfant

Orice pacat este aducator de moarte, dar cu atat mai mult ne omoara pacatele savarsite cu stiinta si rea vointa impotriva lui Dumnezeu, pe care cautam sa-L detronam din postura Lui iubitoare, purtatoare de grija, iertatoare si mantuitoare.

Pacatele impotriva Duhului Sfant, adica impotriva puterii manifestate a lui Dumnezeu, dezradacineaza din suflet credinta si inclinatia omului spre pocainta. Prin cuvintele mai sus amintite, Iisus Hristos nu spune ca aceste pacate nu ar putea fi iertate de Dumnezeu, daca omul s-ar pocai cu adevarat, ci ca acestea impietresc inima in asa masura incat il fac pe om indaratnic spre a se mai intoarce catre Dumnezeu.

Cel care pacatuieste impotriva Duhului Sfant se poate inrai atat de tare incat sa nu-si mai doreasca mantuirea, sa nu mai vrea sa auda de Dumnezeu si sa ii fie indiferenta chiar si moartea. Este vorba de o moarte sufleteasca petrecuta inainte de vreme.

Invartosarea omului in acest fel de pacate atrage dupa ea neiertarea lor, pentru ca, in duhul Evangheliei, iertarea inseamna vindecare, iar vindecarea unui asemenea om este aproape imposibila. Deci, Dumnezeu vrea sa ierte si aceste pacate, prin trimiterea harului Duhului Sfant, dar omul refuza aceasta iubire si ramane incremenit in boala lui.

Prin pocainta adevarata se iarta orice pacat, caci gravitatea pacatelor impotriva Duhului Sfant nu covarseste iubirea de oameni a lui Dumnezeu, insa pocainta adevarata este aproape imposibila odata ce inima omului s-a inrait si a pornit razboi impotriva oricarei manifestari a iubirii si puterii lui Dumnezeu.

Rugaciune catre Sfantul Duh

"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. (...) Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste" (din "Psalmul 50").

"Doamne, Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, milostiveste-Te spre mine, pacatosul robul Tau, si ma miluieste si-mi iarta mie, nevrednicului, toate cate am gresit Tie astazi, ca un om, si nu numai ca un om, ci si mai rau decat dobitocul.

Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene: ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de L-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit in mania mea, sau am scarbit, sau de ceva m-am maniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scarbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau, stand la rugaciune, mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte; ca acestea toate si mai mari decat acestea am facut.

Miluieste-ma, Stapane si Facatorul meu, pe mine lenesul si nevrednicul robul Tau, si ma usureaza, si ma slobozeste si ma iarta, ca un bun si de oameni iubitor. Ca in pace sa ma culc si sa dorm eu, pacatosul, necuratul si ticalosul, si sa ma inchin, sa cant si sa preaslavesc preacinstit numele Tau, impreuna cu al Tatalui si cu al Unuia-Nascut Fiului Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!" (din "Rugaciunile de seara").

Teodor Danalache

Sursa: