"Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma si nu
ma lasa!" "Parinte, rugati-va pentru copilul meu, sa nu ii fie taiat
piciorul!" "Ma rog bunului Dumnezeu si Maicii Domnului sa ma pazeasca de
cei care vor sa-mi faca rau!" "Fetita mea este in coma de aproape doua
saptamani, pomeniti-o, parinte!" "Maria se roaga bunului Dumnezeu pentru
imblanzirea sotului si indepartarea de patima betiei!" "Rugati-va
pentru mine, parinte, sa rezist la tratamentul cu citostatice!"
Oamenii credinciosi vin in biserica, se
inchina, intomesc un pomelnic, ii aduc lui Dumnezeu o jertfa si ii cer
preotului sa se roage pentru ei. Durerile lor sunt dintre cele mai
grele. Abia la primirea pomelnicelor si in scaunul Spovedaniei poate
preotul sa inteleaga adevarata greutate a suferintei si puterea nadejdii
celei care nu rusineaza.
Puterea de a face minuni
Apostolilor, deci slujitorilor Sfintelor
Altare, Fiul lui Dumnezeu le-a spus: "Iata, v-am dat putere sa calcati
peste serpi si peste scorpii, si peste toata puterea vrajmasului, si
nimic nu va va vatama" (Luca 10, 19). "Tamaduiti pe cei neputinciosi,
inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i; in
dar ati luat, in dar sa dati" (Matei 10, 8).
Iar credinciosilor, tot Fiul lui
Dumnezeu le-a spus: "Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine
va face si el lucrarile pe care le fac Eu si mai mari decât acestea va
face, pentru ca Eu Ma duc la Tatal. Si orice veti cere intru numele Meu,
aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul" (Ioan 14, 12-13)
Cuvantul cu putere multa, rugaciunea cu
indrazneala si puterea de a face minuni sunt daruri ale Duhului Sfant
daruite fiecarui crestin, iar cu atat mai mult preotului. Si totusi, de
ce in randul credinciosilor si al preotilor multe rugaciuni raman parca
neauzite de Dumnezeu?!
Durerea de a nu putea savarsi minuni !
Nespus de multa durere simte preotul
atunci cand nu-l poate mangaia pe cel aflat in durere si nu poate
savarsi minunea pentru care acela varsa rauri de lacrimi. Desi cel
credincios la Dumnezeu vine, cade si Lui se roaga, el ii cere totusi
preotului sa se roage pentru durerea lui. Cum ar trebui, dar, sa fie
rugaciunea preotului, astfel incat sa simta ca a facut pentru acela tot
ce se putea face?!
Sfantul Serafim din Platina spune: "De
ce par a fi atat de putine minuni astazi? Pentru ca noi abia daca mai
stim ce este durerea inimii. Durerea inimii este conditia cresterii
duhovnicesti si a aratarii puterii lui Dumnezeu. Tamaduirile si
celelalte minuni se intampla celor deznadajduiti, inimilor indurerate,
dar care, totusi, continua sa se increada si sa nadajduiasca in ajutorul
lui Dumnezeu. Atunci lucreaza Dumnezeu. Asa-zisa lipsa a minunilor din
ziua de azi arata lipsa durerii din inimile oamenilor si chiar din ale
multor crestini ortodocsi - prinsi de racirea tot mai mare a inimilor
din vremurile de pe urma."
De ce nu lucreaza in noi harul lui Dumnezeu ?
Harul lui Dumnezeu lucreaza in noi, caci
altfel am ajunge sa savarsim toate pacatele de pe pamant, insa el nu
lucreaza in noi asa cum ne-am dori, dandu-ne cuvant cu putere multa,
rugaciune cu indrazneala si puterea de a tamadui durerile sufletesti si
trupesti ale celor de langa noi.
Ne impartasim des cu harul necreat al
lui Dumnezeu, dar acesta se arata nelucrator in noi. Nu harul este
neputincios, ci noi, care avem madulare nelucratoare.
Mintea noastra este intunecata de
mandrie, iar inima ne este impietrita de osandirea aproapelui. Ochii
nostri sunt uscati, nu au lacrimi curatitoare. Iar peste toate apasa
greu o desfranare continua. Ne cunoastem pacatele, ni le reamintim
adesea, dar nu le vedem in adevarata lor greutate. Socotim ca sunt
pacate lumesti, spovedite si care apartin trecutului, trecand cu vederea
faptul ca urmarile lor sunt prezente, iar pocainta nu ne-a spalat inca
haina sufletului.
Spre postire, pocainta si smerenie !
Avem nevoie de pocainta si de smerenie !
Pe cat ne vom smeri pe noi insine, pe atat ne va inalta Dumnezeu !
Avem nevoie sa postim indelung si sa ne rugam neincetat !
Lumea uraste postirea crestina. Ea
recomanda diete, insa nu pentru suflet, ci pentru trup. Postul este mai
ales pentru suflet, ca acesta sa capete putere asupra lucrurilor
materiale si a poftelor lumesti. Prin postire se ajunge la vederea
pacatelor proprii si a Tainelor lui Dumnezeu. Prin postire si prin
rugaciune de toata vremea, inaltand neincetat gandurile noastre inaintea
lui Dumnezeu, devenim simtitori ai durerii aproapelui.
Cand ochii nostri uscati privesc in
ochii celor tintuiti de suferinte, un gust amar ar trebui sa ne inabuse
sufletul si un nod in gat ar trebui sa ne impiedice sa rostim cuvinte
superficiale. Neputinta de a impreuna-suferi cu cei aflati in cuptorul
suferintelor si neputinta de a savarsi minuni ar trebui sa ne fie de
ajuns pentru a incepe lucrarea pocaintei si a smereniei.
Rugaciunea savarsita cu inima indurerata
savarseste cele mai multe minuni, caci abia atunci credinta, nadejdea
si smerenia se aprind, iar omul nu mai priveste decat spre mila si
dragostea lui Dumnezeu.
Facatori de minuni devin doar aceia care
Il iubesc pe Dumnezeu mai mult decat orice alt lucru din aceasta lume,
iar pe aproapele lor mai mult decat pe ei insisi.
Teodor Danalache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu