Candela Bisericii arde pentru toţi!



sâmbătă, 26 mai 2012

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Harul şi Sfintele Taine. Taina Cununiei.)


Harul şi Sfintele Taine. Taina Cununiei.
Înaite de a prezenta raportul dintre căsătorie şi Taina Cununiei şi modul în care sunt înţelese din punct de vedere teologic, este necesar să precizăm, în linii foarte generale, semnificaţia a două noţiuni teologice ce stau la baza înţelegerii acestor aspecte: har şi Sfântă Taină.
Dumnezeu, fiind o existenţă vie, are o energie prin care se manifestă, ce este degajată din fiinţa Sa. Spre deosebire însă de orice energie întâlnim în lumea aceasta, energia care porneşte din fiinţa lui Dumnezeu este necreată, aşa cum necreat este El. Această energie necreată se numeşte har. Cu cât omul se umple mai mult de har, cu cât primeşte de la Dumnezeu, prin prezenţa harului, mai multă înţelepciune, tărie a voinţei, putere iubitoare, frumuseţe etc., cu atât se asemănă mai mult cu Dumnezeu şi este părtaş fericirii. Pentru a săvârşi binele şi pentru a creşte în bine, omului îi este absolut necesară prezenţa harului, potrivit cuvântului dumnezeiesc:
Fără Mine nu puteţi face nimic.[1]
Dumnezeu ne face în mod special părtaşi energiilor sale necreate, harului, prin intermediul anumitor slujbe bisericeşti. Aceste slujbe, care sunt de o necesitate absolută realizării planului de mântuire a lumii, adică aducerii oamenilor la fericirea veşnică, se numesc Sfinte Taine. Ele sunt în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Împărtăşania, Spovedania, Maslul, Cununia şi Preoţia. Prin fiecare dintre aceste Sfinte Taine, ni se dăruieşte o anumită lucrare a harului. Spre exemplu, prin Botez primim iertarea păcatului strămoşesc, harul curăţitor de păcate îşi face sălaş în inima noastră şi devenim membri ai Bisericii. Taina Cununiei ne împărtăşeşte harisma trăirii în comuniune deplină între soţ şi soţie.[2] Ea prezintă anumite caracteristici unice care o diferenţiază de celelalte Sfinte Taine şi care dau o mare complexitate şi vastitate temei noastre.
În primul rând, pregătirea pentru primirea Tainei Cununiei nu ţine doar de eforturile legate de creşterea duhovnicească, aşa cum se întâmplă în cazul celorlalte Taine, ci şi de cele legate de statutul intelectual, social, material şi, nu în ultimul rând, de o plăcută prezenţă fizică. Aceasta, deoarece Taina Cununiei este singura Taină în care, pentru a fi validă, nu este suficient acordul unic de voinţă al celui ce doreşte să o primească, ci este nevoie şi de cel al viitorului partener de viaţă. Or, în găsirea partenerului de viaţă dorit, cumulul aspectelor enunţate anterior, la care mai pot fi adăugate şi altele, joacă un rol determinant. Auzim, spre exemplu, mărturisiri ale bărbaţilor dornici de a primi Taina Cununiei: „E frumoasă, e deşteaptă, e de familie bună, dar nu îmi place, pentru că nu este angajată duhovniceşte”; dar şi mărturisiri care pun accentul pe alte aspecte: „E dintr-un oraş prea îndepărtat, în care nu cred că îmi pot găsi de lucru potrivit competenţelor mele”; „Nu îmi place cum arată” sau „I-am cunoscut părinţii, am văzut în ce condiţii locuiesc şi nu cred că vreau să intru într-o asemenea familie”.
Un alt element specific Tainei Cununiei este acela că realizarea unuia dintre scopurile sale – naşterea de prunci – este legată direct de vârsta biologică. Aceasta, deoarece femeia nu este aptă pentru reproducere în mod natural, decât până în jurul vârstei de 40 de ani. În plus, porunca dumnezeiască „creşteţi şi vă înmulţiţi”[3] impune, lucru la care puţini se mai gândesc azi, ca familia creştină să se străduiască să aibă cel puţin trei copii. Un calcul matematic simplu ne spune că, în cazul în care familia nu are copii sau are doar unul, avem de a face cu o regresie; în cazul a doi copii, cu o stagnare şi abia de la trei copii în sus, putem vorbi de împlinirea poruncii amintite. Prin urmare, vârsta de 30 de ani constituie un prag psihologic foarte important, punând o presiune mare asupra tinerelor credincioase ce vor să se căsătorească.
În al treilea rând, Taina Cununiei este singura Taină a cărei valabilitate ţine doar până la moarte. Aceasta face necesară o integrare şi o poziţionare specială a sa în planul de mântuire a lumii, aspect ce este important a fi înţeles de către pretendentele la primirea Tainei, pentru a evita o depresie gravă în cazul în care căsătoria mult visată nu se realizează.



sursa: http://cuvantortodox.ro/

Despre alcool si betie


de Traian Dorz

Nu vă înşelaţi, Cuvântul ne înştiinţează greuNu puteţi şi cu satana să fiţi, şi cu DumnezeuNu puteţi bea şi paharul Domnului şi-al lui satanCine-i prieten cu alcoolul, e cu Dumnezeu duşman.

Nu te înşela tu care spui că eşti un credinciosN-asculta de amagirea diavolului mincinosŞi nu crede că ai voie să bei alcool, chiar puţinFie chiar şi-o picătură, ce-I venin e tot venin.

Alcoolul este duhul diavolului ne-ndoios,Cine-l ia-n orice măsură calcă voia lui HristosOrice atingere cu mâna ori cu gura de paharSe sfârşeşte cu un blestem şi se ispăşeste-amar.

Nu vă înşelaţi, paharul, fie mare fie micEste al neprihăniri şi-al credinţei inamicOrice atingere e moarte; orişice gustare-a luiEste o împărtăşire cu osânda iadului.

Nu vă înşelaţi cu gândul ca acestea-s vorbe doarBlestemat e orişicine se atinge de paharNu vedeţi în jurul vostru câţi se pierd ‘necaţi în elCine-l bea şi cine-l umple, blestemat e-n orice fel.

Nu se-nşele nici acela, care face băuturăCa să toarne la un semen în paharul de la gurăJudeca-l-va Dumnezeul contra căruia lucreazăŞi-o să-şi bea şi el osânda iadului care-I urmează.

Nu se-nşele credinciosul ce iubeşte băutura,Nu se-nşele că se poate, numai să nu-ntreci măsuraNu se-nşele,că se poate, dacă bea şi nu se-mbatăNu se-nşele, de voieşte să nu plângă amar odată,

Nu te înşela, tu, care vrei să-asculţi de Sfânta Carte,Orice strop de băutură, este-un pas nebun spre moarte.Nu sta Duhul Sfânt acolo unde-I duhul lui satan,Cine-I prieten cu alcoolul, e cu Dumnezeu duşman.

Cel care-şi cunoaşte firea lui lumească, ne-ncetatDuce-n contra ei o luptă, spre-a nu-l trage la păcat.Firea veche şi cea noua vor lupta în noi mereuPâna vom scăpa din lume şi vom fi la Dumnezeu.Amin

Fiu pierdut


de Traian Dorz 

 Fiu pierdut pornit pe calea desfătărilor deşarte, Tu ţi-ai părăsit pe Tatăl în durerea cea mai mare Şi-acum rătăceşti în rele, mai departe, mai departe Pe cărările pierdute, robul poftei pierzătoare. 

Fiu pierdut pe drumuri triste de păcate şi de rele Ţi-ai prădat întreg avutul în beţii şi desfrânare Şi-acum gol, flămând şi singur mai departe stai în ele Să paşti porcii stricăciunii, adâncindu-te-n pierzare. 
Fiu pierdut ce pieri în tina ucigaşelor păcate Tatăl Sfânt de-atunci aşteaptă iar acasă să te-ntorci O, de-ai asculta chemarea-I, El e bun şi-ţi iartă toate Însă vino, vin’ acasă, lasă turma rea de porci. 
Fiu pierdut în negrul haos al căderii şi pieirii Lângă tine e cărarea sfântă ce la Cruce suie O, apucă azi pe dânsa, s-afli taina mântuirii Şi iertarea de păcate prin Iisus Hristos, din cuie.
O, tu nici nu ştii sărmane fiu pierdut pe căi amare Ce comori de har şi pace sunt în jertfa răstignirii Vino, gustă din dulceaţa sfântului cuvânt «iertare» Ca şi care n-a fost altul în viaţa omenirii. 
Pentru tine S-a dat morţii Fiul slavei minunate Ca să-ţi facă la viaţă drum pe care să te-ntorci Vino, fiu pierdut, la Tatăl - El e bun şi-ţi iartă toate, Vin-acasă, vino astăzi! - lasă turma rea de porci!... 
Amin

Legaturii Ortodoxe

  1. MITROPOLII, ARHIEPISCOPII, EPISCOPII ROMÂNEŞTI
  2. BISERICI, MĂNĂSTIRI, PAROHII ROMÂNEŞTI
  3. SITE-URI ALE ALTOR BISERICI ORTODOXE
  4. PAGINI PERSONALE
  5. PAGINI DIVERSE
  6. ALTELE