Înaite de a prezenta raportul dintre
căsătorie şi Taina Cununiei şi modul în care sunt înţelese din punct de
vedere teologic, este necesar să precizăm, în linii foarte generale,
semnificaţia a două noţiuni teologice ce stau la baza înţelegerii
acestor aspecte: har şi Sfântă Taină.
Dumnezeu, fiind o existenţă vie, are o
energie prin care se manifestă, ce este degajată din fiinţa Sa. Spre
deosebire însă de orice energie întâlnim în lumea aceasta, energia care
porneşte din fiinţa lui Dumnezeu este necreată, aşa cum necreat este El.
Această energie necreată se numeşte har. Cu cât omul se umple
mai mult de har, cu cât primeşte de la Dumnezeu, prin prezenţa harului,
mai multă înţelepciune, tărie a voinţei, putere iubitoare, frumuseţe
etc., cu atât se asemănă mai mult cu Dumnezeu şi este părtaş fericirii.
Pentru a săvârşi binele şi pentru a creşte în bine, omului îi este
absolut necesară prezenţa harului, potrivit cuvântului dumnezeiesc:
Fără Mine nu puteţi face nimic.[1]
Dumnezeu ne face în mod special părtaşi
energiilor sale necreate, harului, prin intermediul anumitor slujbe
bisericeşti. Aceste slujbe, care sunt de o necesitate absolută
realizării planului de mântuire a lumii, adică aducerii oamenilor la
fericirea veşnică, se numesc Sfinte Taine. Ele sunt în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Împărtăşania, Spovedania, Maslul, Cununia şi Preoţia.
Prin fiecare dintre aceste Sfinte Taine, ni se dăruieşte o anumită
lucrare a harului. Spre exemplu, prin Botez primim iertarea păcatului
strămoşesc, harul curăţitor de păcate îşi face sălaş în inima noastră şi
devenim membri ai Bisericii. Taina Cununiei ne împărtăşeşte harisma
trăirii în comuniune deplină între soţ şi soţie.[2]
Ea prezintă anumite caracteristici unice care o diferenţiază de
celelalte Sfinte Taine şi care dau o mare complexitate şi vastitate
temei noastre.
În primul rând, pregătirea pentru
primirea Tainei Cununiei nu ţine doar de eforturile legate de creşterea
duhovnicească, aşa cum se întâmplă în cazul celorlalte Taine, ci şi de
cele legate de statutul intelectual, social, material şi, nu în ultimul
rând, de o plăcută prezenţă fizică. Aceasta, deoarece Taina Cununiei
este singura Taină în care, pentru a fi validă, nu este suficient
acordul unic de voinţă al celui ce doreşte să o primească, ci este
nevoie şi de cel al viitorului partener de viaţă. Or, în găsirea
partenerului de viaţă dorit, cumulul aspectelor enunţate anterior, la
care mai pot fi adăugate şi altele, joacă un rol determinant. Auzim,
spre exemplu, mărturisiri ale bărbaţilor dornici de a primi Taina
Cununiei: „E frumoasă, e deşteaptă, e de familie bună, dar nu îmi place,
pentru că nu este angajată duhovniceşte”; dar şi mărturisiri care pun
accentul pe alte aspecte: „E dintr-un oraş prea îndepărtat, în care nu
cred că îmi pot găsi de lucru potrivit competenţelor mele”; „Nu îmi
place cum arată” sau „I-am cunoscut părinţii, am văzut în ce condiţii
locuiesc şi nu cred că vreau să intru într-o asemenea familie”.
Un alt element specific Tainei Cununiei
este acela că realizarea unuia dintre scopurile sale – naşterea de
prunci – este legată direct de vârsta biologică. Aceasta, deoarece
femeia nu este aptă pentru reproducere în mod natural, decât până în
jurul vârstei de 40 de ani. În plus, porunca dumnezeiască „creşteţi şi
vă înmulţiţi”[3]
impune, lucru la care puţini se mai gândesc azi, ca familia creştină să
se străduiască să aibă cel puţin trei copii. Un calcul matematic simplu
ne spune că, în cazul în care familia nu are copii sau are doar unul,
avem de a face cu o regresie; în cazul a doi copii, cu o stagnare şi
abia de la trei copii în sus, putem vorbi de împlinirea poruncii
amintite. Prin urmare, vârsta de 30 de ani constituie un prag psihologic
foarte important, punând o presiune mare asupra tinerelor credincioase
ce vor să se căsătorească.
În al treilea rând, Taina Cununiei este
singura Taină a cărei valabilitate ţine doar până la moarte. Aceasta
face necesară o integrare şi o poziţionare specială a sa în planul de
mântuire a lumii, aspect ce este important a fi înţeles de către
pretendentele la primirea Tainei, pentru a evita o depresie gravă în
cazul în care căsătoria mult visată nu se realizează.
sursa: http://cuvantortodox.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu