Candela Bisericii arde pentru toţi!



joi, 23 iunie 2011

Ruga cea dreapta

Lacrimi neplanse sapa-n mine pesteri
In fiece clipa tot mai adanc
Ma rog cu tristete,ma rog ca sa plang
Dar lacrimi pe obraji nu se preling.


Privirile ratacite-mi fug peste tot
Dar nici sa renunt la ruga nu pot
Si rog universul sa m-ajute sa plang
Caci pesterile-s sapate tot mai adanc.


Si mi-e greu,din ce in ce mai greu
Caci lacrimile reci devin picuri de sange
Si se-adancesc treptat in launtrul meu
Si-n mine totul geme,plange.

Si-atunci zic : Doamne ajuta-ma Tu,
Si intareste-ma,vegheaza si nu ma lasa,
Caci oaia ratacita sunt eu in turma Ta..
Abia acum pe-obraz mi se prelinge lacrima !!

Rugaciune


Rugaciune pentru sanatatea tatalui


Milostive Dumnezeu,
Tatal meu munceste greu,
Sa ne-aduca-n casa paine
Sa putem trai si maine,

Da-i puteri si sanatate,
Dumnezeule-ndurate,
Ca s-avem pe masa-n fata
Painea Ta ce ne da viata!

Intovarasindu-i pasul
Fa-mi-l vesel in tot ceasul,
Sa nu stie niciodat’
De suspine sau oftat!

Fii cu el, mereu, mereu,
Milostive Dumnezeu,
Caci si eu voi fi cu Tine,
Cautand sa fac doar bine:

Mi-ai dat inima in piept
Sa-l iubesc si sa-l respect,
Tine-l, Doamne Dumnezeu,
Sanatos pe tatal meu!


Rugaciune


Doamne, eu Te rog frumos,
Ca esti Iubitor si Bun,
Sa fiu, Doamne, sanatos
Si sa merg pe al Tau drum!

Ma fereste, Bun Parinte,
Si de rele, si de boala,
Ajuta-mi sa fiu cuminte
Si acasa, si la scoala!

Sa ma straduiesc mereu,
Sa ma port cum se cuvine
Si s-aduc in jurul meu
Bucurie, nu suspine!

Doamne, Doamne, Bun Parinte,
Eu acum Iti multumesc
Si Te rog mereu fierbinte
Sa ma ierti cand mai gresesc!

Si atat Te mai rog eu:
Pe parinti, surori si frati
Sa-i ajuti, Doamne, mereu
Si sa fim apropiati!
Amin!

Ingerasul


Inger, ingerasul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Si ma-nvata sa fac bine!

Eu sunt mic - tu fa-ma mare;
Eu sunt slab - tu fa-ma tare;
In tot locul ma-nsoteste
Si de rele ma fereste!

Doamne, ingerasul Tau
Fie pazitorul meu
Sa ma apere mereu
De ispita celui rau!

Doamne, ingerul ce-mi dai
M-ajute s-ajung in rai:
Mantuirea s-o primesc
Langa Tine, Domn Ceresc!

Amin!

Doamne, cu lumina Ta risipeste intunericul noptilor mele din gand

si vindeca-mi rana iubirii sangerande fara sfarsit
saruta-ma , Doamne, cu sarutarea Ta dumnezeiasca
ca sa simt iarasi gustul sarat si fierbinte al lacrimilor mele
si sa cresc iarasi om din cuvantul rodind albe primaveri de viata
Doamne, cu lumina Ta sa ma vindeci iara si iara, pana cand
voi deveni amintirea unei clipe de roua.

Traian Calistru

Nadejde

Ma simt atat de trista si dezamagita
Acum ca palma vietii iar am luat
Dar cu tarie si demnitate a fost primita,
Al meu obraz s-a inrosit, n-a sangerat.

Si totusi o durere slaba, cat de mica
In suflet a patruns, adanc s-a cuibarit
Si stins din suflet o soapta imi explica
Cum inca o data in viata am suferit.

Toate vin si trec prin viata noastra
Ca frunzele intr-un rau involburat,
Le vezi pentru o clipa dezordonate-n valuri
Si-n urmatoarea clipa nu mai sunt, s-au afundat.

Dar am nadejde-n Tine, caci Tu esti Tatal meu,
Stiu ca ma iubesti, Te simt aici cand este greu,
Cad dar ma ridic, zambesc si-ncep sa cant
Aducandu-Ti slava, caci Tu esti Domnul Sfant.

Premise pentru o familie crestina



Pana la o trai o viata de familie, trebuie sa se aiba in vedere ducerea unei vieti cat mai apropiate de implinirea voii dumnezeiesti, pana in momentul unirii prin casatorie. Cu alte cuvinte, este nevoie de o pregatire, inainte de casatorie, care se implineste prin post si rugaciune. Iar mai apoi, dupa casatorie, cei doi soti vor trebui sa fie blanzi unii fata de altii, vor trebui sa suporte cu bunavointa suferintele si sa respinga in mod intelept intrigile omenesti si uneltirile diavolesti.

Parintele Paisie Aghioritul aprecia foarte mult virtutea tinerilor inaintea vietii de familie. "Eu intotdeauna spun cu tarie ca tanarul, inainte de casatorie, trebue sa se straduiasca sa traiasca cat mai duhovniceste si sa-si pastreze curatia, care ii asigura o indoita sanatate. Viata duhovniceasca este de baza pentru orice fel de viata ar urma cineva. Exista oameni casatoriti care traiesc foarte virtuos si astfel se sfintesc. Daca un familist il iubeste pe Dumnezeu si este atras de dragostea Lui, poate dobandi o mare sporire duhovniceasca. Iar odata cu aceasta isi inzestreaza copiii cu virtuti, creand astfel o familie buna, pentru care va lua indoita rasplata de la Dumnezeu. De aceea fiecare tanar trebuie sa aiba drept scop sa se nevoiasca cu marime de suflet, astfel incat sa-si sfinteasca viata pe care o va alege."

Cand copii sunt indrumati de mici cu intelepciune spre Hristos, vor fi ocrotiti in chip nevazut cu mult mai mult decat alti copii de varsta lor, care nu sunt supravegheati de catre parinti. "Si chiar daca vor devia putin atunci cand vor creste, datoria unei varste sau rele prietenii, pe urma iarasi se vor intoarce la El. Pentru ca frica de Dumnezeu si evlavia care au adapat inimile lor inca din varsta copilariei nu este cu putinta sa fie uitate vreodata. Cand parintii isi incredinteaza copiii lor lui Dumnezeu, atunci El este obligat sa-i ajute in lucrurile care nu se pot face omeneste. Daca de pilda, copiii nu asculta, sa-i incredinteze lui Dumnezeu, iar nu sa caute diferite moduri de a-i constrange. Mama sa-i spuna lui Dumnezeu:”Dumnezeul meu, copiii mei nu ma asculta! Eu nu pot face nimic. Ai Tu grija de ei."

Parintele Dionisie Ignat, le sfatuieste pe mame, astfel: "Daca mama spune copilului mereu nu, chiar si pentru lucruri mici, iar uneori si pe nedrept, atunci cand va fi vorba de ceva serios, ca de pilda, cand copilul vrea sa arunce benzina in foc, nu va asculta si va face ceea ce si-a pus in minte, patimind astfel o mare vatamare. Copilul nu intelege ca inauntrul lui nu se ascunde dragoste. De aceea parintii trebuie sa-l faca pe copil sa inteleaga ca, precum lua aminte ca el sa nu se arda cand era mic, astfel trebuie sa faca si acum, cand s-a marit, caci exista un alt fel de foc. Iar copilul trebuie sa ia aminte sa nu dea drepturi diavolului, ci sa-si pastreze harul Sfantului Botez."

Problema educarii copiilor tine si de dragostea dintre soti, pentru ca o dragoste curata intre soti da familiei un climat pasnic si de armonie. Aceasta dragoste este in schimb una care se afla in nobletea duhovniceasca, in jertfirea de sine, iar nu in dragostea mincinoasa, lumeasca si trupeasca. Atunci cand exista dragoste de Dumnezeu prin jertfire de sine, intotdeauna unul se pune in situatia celuilalt, il intelege si il doare. Iar atunci cand cineva il primeste pe aproapele sau in inima sa indurerata, Il primeste pe Insusi Hristos, Care il umple cu si mai multa veselie duhovniceasca. Atunci cand exista dragoste, chiar si departe de s-ar afla unul de celalalt, siliti fiind de imprejurari, se afla aproape, pentru ca dragostea lui Hristos nu poate fi limitata de distante.

Calea sfatuirii cu blandete intre soti este o dovada a iubirii unuia fata de celalalt. Spre exemplu, pot aparea probleme atunci cand copii sunt multi, iar atunci, sfatuirea cu blandete si intelepciune, la care trebuie sa participe si duhovnicul, poate da roade frumoase.

In viata de familie, frumusetea launtrica va trebui sa primeze, fata de cea exterioara, ca rod al unei vietuiri duhovnicesti. Pentru unul care a murit lumii si a inviat duhovniceste nu exista loc de agonie, de frica sau de neliniste, indiferent de greutatile ce se vor ivi in cale. Pentru astfel de crestini, totul are un rost binedefinit, insasi familia fiind vazuta de ei ca o binecuvantare din partea lui Dumnezeu.

Diferenta dintre un pustnic si un diavol

Zicea maica Teodora ca nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata. Caci era un pustnic care gonea dracii si ii intreba:
- Cu ce iesiti voi ? Cu postul ?
Si ei ziceau:

- Noi nici nu mancam, nici nu bem.

- Dar cu privigherea?
Si ei raspundeau:

- Noi nu dormim.

- Cu pustnicia ?
Iar ei ziceau:

- Noi prin pustietati petrecem.

- Cu ce iesiti dar ?
Si ei raspundeau:

- Nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor.

Pelerini in aceasta lume




Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: "Nu aveti mobilier?"

Calugarul care a insotit-o a raspuns: "Dar al dumneavoastra unde este?"

"Al meu?", a intrebat calatorul. "Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine mobilierul".

Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume.

Stapani peste Egiptul patimilor

Avva Ioan Colov i-a intrebat pe monahi: "Cine l-a vandut pe Iosif? Un parinte a spus: Fratii sai. Acestuia, batranul i-a raspuns: Nu fratii, cat smerenia sa. Iosif ar fi putut spune ca este fratele lor si ar fi putut protesta sa nu fie vandut, insa a pastrat tacerea. Smerenia sa, asadar, l-a vandut. Dupa o vreme, aceeasi smerenie l-a facut stapan peste Egipt".

Calea mantuirii

Odata, s-a facut sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai tarziu, avva Pior a iesit. A luat un sac, l-a umplut cu nisip si l-a purtat pe umarul lui. Apoi, a pus intr-o traista putin nisip si a purtat-o pe piept.

Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis: sacul cu nisip mai mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar traista cu putin nisip este a fratelui meu si o port inaintea mea, pentru ca ma preocup doar de judecata faptelor lui.

Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte.

Si auzind parintii, au zis: cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

Mărturia rusoaicei Claudia Vasilievna care s-a întors din lumea cealaltă

" Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă.
În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare.

În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer.

Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie.

Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic nu mai era sănătos.

Atunci medicii au zis :
Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.

Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: "Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! "Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf.

După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka [Andrei. A început să plângă şi să zică :"Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !".
Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea, de asemenea,că şi fratele meu plângea.
După aceea am ajuns dintr-o dată acasă. Acolo era soacra mea de la prima căsătorie şi sora mea. Pe primul meu soţ îl părăsisem pentru că credea în Dumnezeu. Începuse împărţeala lucrurilor mele. Trăisem în bogăţie şi lux şi toate acestea le dobândisem pe nedrept şi prin desfrânare. Sora mea a început să ia cele mai frumoase din lucrurile mele, iar soacra cerea să-i lase ceva şi fiului meu. sora mea nu lăsa nimic şi, mai mult, a început să o certe pe soacră, spunând: "Acest copil nu este al fiului tău şi nu ţi-e rudă". După aceea au ieşit şi au închis casa. Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri.

În vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am văzut în jurul meu diavoli care jucau şi se bucurau.
Deodată m-am aflat în vazduh şi vedeam cum zbor ca un avion. Am simţit că cineva mă ţine şi mă înalţ din ce în ce mai mult. Mă aflam deasupra oraşului Barnaul .

Apoi am văzut că oraşul pierise. S-a făcut întuneric. După aceea a început din nou să apară lumină şi în final s-a făcut lumină deplină, aşa de puternică, încât nu puteam să văd. M-am aşezat pe o lespede neagră cu lungimea de un metru şi jumătate.
Vedeam copaci cu tulpini foarte groase şi frunziş bogat în culori. Între copaci erau case noi, dar n-am văzut cine locuia în ele. În valea aceasta am văzut iarba verde şi deasă şi m-am gândit: Unde mă aflu acum? Dacă sunt pe pământ atunci de ce nu există drumuri şi mijloace de transport? Ce loc este acesta fără oameni şi cine trăieşte aici? Puţin mai încolo am văzut că se plimba o femeie frumoasă şi înaltă, îmbrăcată în veşminte împărăteşti, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Păşea atât de uşor încât iarba nu se apleca sub paşii ei. Alături de ea mergea un tânar care îi ajungea pâna la umeri. Îşi ascundea faţa cu mâinile şi plângea cu amar şi se ruga, dar nu ştiu din ce motiv. Mă gândeam că este fiul ei şi m-am revoltat în mine pentru că nu-i e mila de el şi nu-l ascultă.
Însemnare: Se pare că acest tânar era îngerul păzitor al acestei femei moarte. De asemenea apare evident cât de mult le pasă îngerilor pentru noi şi sufletele noastre dar noi nu pricepem asta. După cum se vede rugâciunile lor nu vor fi ascultate dacă moartea ne găseşte în păcate şi nepocaiţi.
Când s-au apropiat de mine, tânărul a căzut la picioarele ei a început să o roage fierbinte şi îndurerat, cerându-i ceva. Aceea i-a răspuns ,dar nu am putut înţelege.
Când s-au apropiat de mine voiam să-i întreb: "Unde mă aflu"?. În clipa aceea, femeia şi-a încrucişat mâinile la piept, şi-a înălţat privirea spre cer şi a zis:
Doamne unde va merge aceasta în starea în care se găseşte?. Eu m-am înfricoşat şi abia atunci am înţeles că murisem că sufletul meu se află în cer şi că trupul mi-a rămas pe pământ. Atunci am început să plâng şi sâ mă îndurerez, şi am auzit o voce care a spus:
Întoarce-o pe pământ pentru faptele bune ale tatălui ei.
O altă voce a zis :
M-am săturat de viaţa ei păcătoasă şi mizerabilă. Am vrut s-o şterg de pe faţa pământului fără să se pocăiască, dar s-a rugat pentru ea tatăl său.
Arătaţi-i locul pe care îl merita!"

Îndată am ajuns în iad. Atunci au început să se târască spre mine şerpi de foc înfiorători cu limbi lungi care vărsau flăcări şi alte murdării spurcate. Duhoarea era insuportabilă. Aceşti şerpi s-au înfăşurat împrejurul meu şi totodată au apărut de undeva viermi groşi ca degetul, cu cozi care se terminau în ace şi spini. Aceştia mi-au intrat în toate deschizăturile, în urechi, în ochi, pe mâini, peste tot, şi în felul acesta mă chinuiam, iar eu ţipam cu glas de fiară sălbatică.

Dar acolo nu exista nimeni care să mă ajute sau să-i fie milă de mine. Am văzut acolo o femeie care făcuse avort şi a început să se roage la Domnul să aibă milă de ea. Acesta i-a răspuns:
Tu n-ai vrut să Mă recunoşti pe pământ, ţi-ai omorât copii în pântece şi, mai mult, le spuneai oamenlior: "Nu trebuie să naşteţi copii, copiii sunt de prisos!. "Pentru Mine nu există lucruri de prisos. Pentru Mine toate au rostul lor".
Către Mine Domnul a zis: Eu ţi-am dat boala ca să te pocăieşti, dar tu M-ai hulit până la sfârşitul vieţii şi n ai vrut să mă cunoşti, şi de aceea nici Eu nu te cunosc. Precum ai trăit pe pământ fără Dumnezeu, vei trăi şi aici!"

Deodată toate s-au schimbat şi eu zburam undeva. Duhoarea s-a pierdut, a pierit şi durearea îngrozitoare şi, pe neaşteptate am văzut biserica din locurile mele natale. Uşile s-au deschis şi a ieşit preotul îmbracat în veşminte albe. Stătea cu capul plecat şi o voce m-a întrebat:
- Cine este acesta?
- Preotul nostru.
- Tu ziceai că e pomanagiu dar el e păstor adevărat. Află că chiar dacă este mic în grad, preot obişnuit, Mă slujeşte pe Mine. şi mai află şi alt lucru: dacă acesta nu-ţi va citi rugăciunea de spovedanie, Eu nu te voi ierta.!
Atunci am început să mă rog :
- Doamne ,întoarce-mă pe pământ, am un copil mic.
Domnul a răspuns:
- Ştiu că ai un fiu şi îmi pare rău pentru el.
- Îmi pare rău pentru el, am repetat eu.
Atunci acela a răspuns:
- Mie îmi pare rău pentru voi toţi, de trei ori îmi pare rău. De la toţi aştept să vă treziţi din somnul păcatului să vă pocăiţi şi să vă reveniţi.

Aici a apărut Maica lui Dumnezeu, pe care mai devreme am numit-o "femeie", şi am îndrăznit să o întreb:
- Aici la voi există rai?
Drept răspuns, după aceste vorbe m-am aflat iar în iad. Acum era mai rău ca prima dată. Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele strigând:
"Tu ne-ai slujit nouă cât ai fost pe pământ".
Au început să-mi citească păcatele: toate erau scrise cu litere mari şi am simţit o frică groaznică. Din gură le ieşeau limbi de foc. Diavolii mă loveau în cap. Cădeau peste mine şi mă ardeau cu limbi de foc. În jurul meu se auzea jale mare şi plânsetele multor oameni.
Când focul s-a înteţit, vedeam totul în jur. Sufletele aveau chipuri înfioratoare: erau schilodite cu gâturile întinse şi ochii scoşi: mă întrebau dacă sunt "tovarăşă" a lor [pare ca erau comuniste] şi dacă voi trăi împreună cu ele. "La fel ca tine am făcut şi noi, ziceau, când eram pe pământ, nu am vrut să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Îl huleam şi săvârşeam toate relele păcătuiam şi eram mândre şi nu ne-am pocăit niciodată. Cei care au păcătuit, dar mai târziu s-au pocăit, au mers la biserică, s-au rugat la Dumnezeu, i-au miluit pe săraci şi i-au ajutat pe cei ce se găseau în nevoi sunt acolo sus".
[adică în rai cuvânt pe care cei de aici nici nu vroiau să-l rostească]
Eu m-am înfricoşat rău de aceste cuvinte şi mi se părea că mă aflu aici în iad de o viaţă întreagă, iar acestea îmi spuneau că voi trăi împreună cu ei o veşnicie.
După aceea a apărut din nou Preasfânta Născatoare de Dumnezeu şi s-a făcut lumină. Diavolii au luat-o la fugă şi sufletele care se chinuiau în iad au început să strige şi să implore milă:
"Împărăteasă Cerească nu ne lăsa aici"; sau ziceau: Ardem, Născătoare de Dumnezeu şi nu există picătură de apă"
Ea plângea şi spunea printre lacrimi:
-Cât aţi trăit pe pământ n-aţi vrut să mă cunoaşteţi şi nu v-aţi pocăit de păcate înaintea Fiului meu şi Dumnezeului vostru, şi eu acum nu vă pot ajuta, nu pot trece peste voia Fiului meu şi Acela nu poate călca voia Tatălui Său. Îi ajut doar pe aceia pentru care se roagă rudele lor şi Sfânta Biserică".
Apoi noi am început să urcăm, şi de jos se auzeau ţipete puternice: "Născătoare de Dumnezeu,nu ne lăsa!"
S-a făcut iarăşi întuneric şi eu mă aflam pe aceeaşi lespede. Încrucişându-şi mâinile la piept Maica Domnului, şi-a înălţat privirea către cer şi a început să se roage zicând:
"Ce să fac cu această femeie, unde să o aşez?" O voce a răspuns:
"Întoarce-o pe pământ prin părul ei!"

Atunci Preacurata Fecioara a plecat în tăcere şi i s-a deschis o uşa dar eu nu vedeam nimic în spatele uşii. după aceea s-a întors ţinând în mâini părul meu şi de undeva au apărut 12 trăsuri fără roţi; se mişcau încet şi eu le urmam. Preasfânta Născatoare de Dumnezeu mi-a dat părul meu, dar eu nu am priceput că m-a atins.

Am auzit-o doar spunând ca a doisprezecea trăsura nu are podea. Mi-erea frică să stau în ea dar Maica Domnului m-a împins şi m-a trimis pe pământ. După toate acestea mi-am revenit şi stăteam conştientă şi priveam. Era ora unu şi jumătate dupa amiază. După lumină aceea toate mi se păreau urâte pe pământ.Atunci i-am zis sufletului meu: "intra în trup!".

Imediat m-am aflat din nou la spital şi mergeam spre congelatorul unde se păstrează cadavrele. Acesta era închis, dar eu am intrat înăuntru fără nici o piedică şi am văzut trupul meu mort. Capul îmi era puţin într-o parte, iar mijlocul îmi era presat de alte cadavre. Îndată ce sufletul mi-a intrat în trup ,am simţit frig puternic. În clipa aceea au băgat înăuntru trupul mort al unui om şi, când au aprins lumina m-au văzut ghemuita, pe când ei de obicei aşează cadavrele cu faţa în sus.

Văzându-mă aşa infirmierii s-au înspăimântat şi de frică s-au împrăştiat. S-au întors cu doi medici care au ordonat imediat să mi se încălzească creierul. Pe tot trupul meu existau 8 tăieturi [făcuseră practică pe trupul meu], trei pe piept şi restul pe burtă. După două ore de la încălzirea capului am deschis ochii, dar abia dupa 12 zile am putut vorbi.
A doisprezecea zi dimineaţa mi-au adus micul dejun, pâine prăjită cu unt şi cafea, dar nu am vrut să mănânc şi le-am spus acest lucru [era zi de post]. Infirmierii au plecat iarăşi şi toţi cei din spital au început să-mi dea atenţie. Au venit medicii şi m-au întrebat de ce nu vreau să mănânc. Le-am răspuns: "Staţi să vă spun ce a văzut sufletul meu, Cine nu posteşte în zilele de post va mânca bucate împuţite şi scârboase. De aceea nu voi mânca astăzi şi în nici un post nu voi mânca de dulce".
Mediciii de uimire când se înroşeau ,când păleau, iar pacienţii mă ascultau cu atenţie. Mai târziu s-au adunat mulţi medici şi eu le-am spus că nu mă mai doare nimic.
Atunci a început să vină la mine multă lume şi eu le povesteam ce am văzut şi le arătam rănile. Poliţia s-a apucat să-i izgonească şi pe mine m-au mutat în alt spital. M-am însănătoşit complet şi i-am rugat pe medici să-mi vindece cât mai repede tăieturile pe care mi le-au făcut în timpul practicii.

Atunci m-au aşezat din nou pe masa de operaţie şi când medicii mi-au deschis burta, au zis:

- De ce au operat un om complet sănătos?
Eu i-am intrebat:
- De ce boală sufăr?
Ei mi-au răspuns:
- Intestinele şi stomacul sunt curate ca ale unui copil.
Au venit şi medicii care m-au operat prima dată şi când s-au apropiat au spus:
- Unde este boala ei? Măruntaiele îi erau toate distruse şi mâncate de cancer şi acum e complet sănătoasă.
Le-am răspuns:
- Dumnezeu şi-a arătat mila Lui către mine păcătoasa, ca să mai trăiesc şi să mărturisesc şi celorlalţi ce am văzut şi ce mi s-a întâmplat. Acest Dumnezeu a luat tot ce a fost stricat în mine şi mi-a redat sănătatea; voi spune asta la toţi până voi muri.
Apoi i-am zis medicului:
-Aţi văzut că v-aţi înşelat?
-Nimic nu era sănătos în tine, a răspuns el.
-Ce credeţi acum? l-am intrebat eu.
-Te-a renăscut Atotputernicul.
Atunci i-am zis:
-Dacă credeţi în Acesta, faceţi-vă cruce şi mergeţi la biserică!
Medicul s-a înroşit căci era evreu. Am adăugat:
-Faceţi-vă plăcut lui Dumnezeu!

După aceea am ieşit din spital şi l-am chemat pe preotul pe care mai înainte îl batjocoream şi îl necăjeam, numindu-l pomanagiu. I-am povestit tot ce mi s-a întâmplat şi m-am spovedit şi m-am împărtăşit cu sfintele Taine ale lui Cristos. L-am chemat să-mi binecuvinteze casa, pentru că până atunci în ea împărăţise păcatul, desfrâul, beţia şi batjocura.
În ziua de astăzi, eu, păcătoasa Claudia, în vârsta de 40 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Împărătesei Cereşti, trăiesc creştineşte. Merg regulat la biserica şi Domnul mă sprijină. Mă vizitează oameni din toate colţurile lumii şi eu le povestesc tuturor câte mi s-au petrecut, câte am văzut şi câte am auzit.

Cu ajutorul lui Dumnezeu îi primesc pe toţi, le povestesc la toţi cum eram înainte, ce mi s-a întâmplat şi din ce cauză sunt acum credincioasă.
Slăvit să fie Dumnezeul nostru! Îi povăţuiesc pe toţi să aibă grijă cum trăiesc, pentru că există cu adevărat altă lume şi altă viaţă, iar fiecare va da socoteală pentru lucrările lui pământeşti şi după măsura acestora va avea răsplată sau pedeapsă dreaptă şi veşnică.
Să trăiţi cu toţii creştineşte şi să vă faceţi plăcuţi lui Dumnezeu. Amin.

Extras din cartea: "Vedenii si istorisiri de folos despre viata de dincolo"

NOTĂ: "Cât timp a trăit Claudia L-a mărturisit pe Cristos prin neîncetate lacrimi de speranţă şi pocăinţă ale inimii sale îndurerate pentru greşelile tinereţii şi ale neştiinţei sale anterioare. Iar cu gura mărturisea tuturor preaslăvita minune a înviereii ei trupeşti şi duhovniceşti.
După ce a somat-o în câteva rânduri să nu mai mărturisească nimic despre aceste înfricoşate şi minunate lucruri, văzând că nu poate să o înfricoşeze şi să o reducă la tăcere, omniprezentul K.G.B. a ucis-o" (Mărturia părintelui Marcu de la Sihăstria-Neamţ, care a vizitat Barnaulul înainte de 1989)

joi, 16 iunie 2011

Cancerul

Cancerul este o ciuperca


si poate fi vindecat

Cifrele sunt de neinchipuit. Pe plan global, in jur de 8 milioane de oameni mor de cancer in fiecare an, numai in Statele Unite cifra este de peste jumatate de million de victime anual. Se preconizeaza ca pana in anul 2030, aceasta cifra va ajunge la 12 milioane de decese pe plan global, anual din cauza cancerului.
Cancerul este prima cauza de deces a persoanelor sub 85 de ani, iar in Statele Unite o persoana din patru moare de cancer – una din patru!
Zilnic se introduc noi legi care reduc libertatile cetateanului sub justificarea “protejarii publicului impotriva terorismului” in timp ce acesti oameni sufera si mor in fiecare an din cauza unei boli pe care familiile de elita si cartelele lor farmaceutice, in mod sistematic, refuza sa o vindece.

Impreuna putem, DA, dar nuputem atunci cand companiile farmaceutice sunt implicate.
Anual se colecteaza sume imense de la diverse acte de caritate pentru a sustine studii de gasire a curei pentru cancer pe care organizatiile elitiste de fapt, nu au nici o intentie sa o gaseasca.
Am aratat intr-un articol publicat pe 9 august 2009, faptul ca un anumit om, dr. Richard Day care era seful organizatiei Planificarea Familiei (organizatie eugenica sustinuta de familia Rockefeller) a tinut o intalnire restransa pentru medici in 1969 in Pittsburg, unde a relatat despre transformarile societatii globale care urmeaza pe viitor.
Inainte de a expune o lista lunga de schimbari care vor avea loc in societatea globala, el le-a cerut celor prezenti sa nu inregistreze si sa nu ia notite. Insa un medic a luat notite si mai apoi a facut public parte din cele spuse la acea intalnire.
Acum, dupa 40 de ani, putem vedea cata acuratete exista in spusele dr-lui. Day pe care le puteti citi in articolul din 9 August (in engleza pe site-ul www.davidicke.com). Motivul pentru care il amintesc pe dr. Day si in acest articol este pentru ceea ce a spus referitor la cancer in cadrul acelei intalniri din 1969:
“Acum putem trata aproape orice forma de cancer. Informatiile se gasesc in dosar la Institutul Rockefeller, daca se va decide vreodata ca sa fie dat publicitatii”.
Richard Day spunea ca lasand oamenii sa moara de cancer se va incetini cresterea numarului populatiei. “E ok.. oricum trabuie sa mori de ceva.. asa ca de ce sa nu fie cancer pana la urma urmei?” Cam asa gandesc acesti oameni care nu au suflet si de aceea fac ceea ce fac.
Cartelurile farmaceutice (Big Pharma) nu au nici cea mai mica dorinta sa trateze cancerul cand ei castiga sume imense din vanzarile de medicamente, citostatice care trateaza doar niste simptome in acelasi timp omorand si celulele sanatoase si chiar si oamenii cu aceasta otrava – chimioterapia. Dar nici macar nu este vorba de bani in primul rand. Familiile elitiste care conduc lumea, de fapt vor ca oamenii sa sufere si sa moara mai devreme decat le este vremea aceasta fiind o metoda de reducere a populatiei.
De aceea cand cineva din afara gastii Big Pharma, descopera o metoda eficienta de tratare a cancerului, acesta imediat devine o tinta a organizatiilor medicale dar si a agentiilor guvernamentale.

Un astfel de caz este doctoral Italian, Tullio Simoncini, un om deosebit dar si curajos, care a refuzat sa cedeze presiunilor imense care s-au facut asupra lui si care inca se mai fac din momentul in care el a realizat ce este cancerul si cum putem scapa de el.
Asa zisa “crima” comisa de Simoncini a fost aceea ca a descoperit faptul ca boala de cancer este o ciuperca cauzata de candida, care este un organism micotic si care oricum traieste in organismul uman in cantitati mici, chiar si in oamenii sanatosi. In mod normal, sistemul imunitar tine aceasta ciuperca sub control, dar cand Candida din corp metamorfozeaza intr-un fungi mai puternic, atunci pot apare probleme mai grave si chiar cancerul.
Prietenul meu, Mike Lambert, de la clinica Shen situata aproape de casa mea din Insula lui Wight (sudul Marii Britanii) spune urmatoarele despre Candida:
“Fungi, si in special Candida, se dezvolta mancand din corpul gazdei (corpul uman) astfel dizolvandu-l incet dar sigur. Deasemenea, candida are nevoie de corpul uman ca sa se inmulteasca pentru ca nu o poate face fara acest mediu. Nu este de mirare ca in cazurile de oboseala cronica, care in majoritate se atribuie coloniilor de Candida, cel infestat se simte foarte rau fizic dar si mental.”
Tullio Simoncini spune clar ca boala cancer este in final aceasta infectie fungala si ca explicatiile conventionale medicale cum ca boala cancer se datoreaza unei functionari defectuase a celulelor este pur si simplu gresita.

Candida
Simoncini este specialist oncolog (tratarea tumorilor), specialist in diabet si boli de metabolism, dar este chiar mai mult de atat. El este un adevarat medic care urmareste sa dezvaluie adevarul pentru beneficiul pacientilor si refuza sa repete precum un papagal, versiunea oficiala a ceea ce trebuie doctorii sa gandeasca si sa spuna.
El provoaca dogma “conformismului intelectual” si toate asumarile nefondate, minciunile, manipularea si falsurile acesteia, fiind foarte critic la adresa organizatiilor medicale care continua sa caute “tratamente” false si ineficiente pentru tratarea epidemiei globale de cancer.
Inca de cand a intrat la medicina, el si-a dat seama ca ceva nu este in regula cu cancerul si cu modul in care acesta este tratat. Simoncini spune:
“Vedeam suferinte teribile. Eram in sectia de oncologie pediatrica si toti copii au murit. Sufeream si eu vazand cum saracii, saracii copii mureau de la chimioterapie si radiatii”.
Frustrarile si tristetea lui din cauza a ceea ce vedea l-au determinat sa caute alte cai de a intelege si a trata aceasta boala devastatoare. Si-a inceput explorarile cu o minte deschisa si cu o pagina alba de hartie in fata nepatata de nicio teorie rigida impinsa in fata sau indoctrinata de curentul principal, conventional l amedicinei si stiintei.

Cati oare mai trebuie sa sufere pana cand oamenii vor inceta sa se mai uite la medici ca la zei a tot stiutori realizand scara imensa a ignorantei care are loc?
Simoncini a realizat ca toate cancerele se comporta la fel indiferent de localizarea in corp. Toate cancerele au un numitor comun. El deasemenea a realizat ca toate tumorile canceroase sunt intodeauna albe.
Ce altceva mai este alb? Candida.
Simoncini a realizat ca ceea ce crede medicina conventionala ca este o crestere celule canceroase iesita de sub control, de fapt este reactia sistemului imunitar de a proteja corpul impotriva atacurilor de Candida astfel marind productia de celule.
Simoncini spune ca lucrurile decurg in felul urmator:
• Candida este in mod normal tinuta sub control de sistemul imunitar, dar cand acesta devine slabit si / sau compromis, Candida se extinde si poate dezvolta o “colonie”
• Candida, in cele din urma, poate penetra un organ, iar sistemul imunitar trebuie sa raspunda acestui atac in alt “mod”
• Acest “mod” este de a construi o bariera defensiva de celule si aceasta bariera, acest cumul de celule este ceea este denumit cancer.
Se spune ca raspandirea cancerului la alte parti ale corpului este provocata de migrarea unor celule “maligne” de la sursa originala. Simoncini spune ca lucrurile nu stau asa deloc. Raspandirea cancerului este declansata de cauza reala a cancerului, adica de Fungi Candida care migreaza de la sursa originala. Aceasta migrare poate fi declansata chiar la biopsie sau in timpul operatiei.
Ce anume ii permite cancerului sa se manifeste, dupa cum am spus si in multe dintre cartile mele? Sistemul imunitar slabit. Cand sistemul imunitar functioneaza eficient, va adresa orice problema inainte de a scapa de sub control. In acest caz, tinand Candida sub control.
Echilibrul sistemului imunitar
Dar iata ca numarul bolnavilor de cancer creste pe plan global si continua sa creasca. Exista un razboi bine calculat impotriva sistemului uman imunitar si care a devenit din ce in ce mai prezent.
Sistemul imunitar este slabit si atacat de mancaruri si bauturi cu aditivi, chimicale agricole, vaccinuri, tehnologie cu frecvente electromagnetice si de microunde, medicamente farmaceutice, stresul vietii moderne si altele.
Va imaginati ce deficiente pot avea copiii din ziua de azi cand ei primesc 25 de vaccinuri sau combinatii de vaccinuri pana la varsta de 2 ani (aceasta este situatia in America, in Romania copii primesc 10 vaccinuri pana la varsta de 1 an si inca 5 pana la varsta de 14 ani) si toate aceste vaccinuri se fac in timp ce sistemul imunitar inca este in formare.
Acesta este modul in care familiile de Iluminati urmaresc sa declanseze reduceri masive ale populatiei - prin demolarea mecanismelor de protejare naturala a corpului.
Mdaaa… aici este adevaratul soc. Ce distruge sistemul imunitar mai repede decat orice?

Articol de David Icke din 22 Noiembrie, 2009
Traducere de Mihaela Gheorghita

CHIMIOTERAPIA
Iradierea de asemenea. Chimioterapia este o otrava care este menita sa distruga celule. Hmmmm… atata tot.

Tratamentul conventional al cancerului se face prin otravirea victimei sperand ca celulele canceroase vor fi in mai mare masura si mai repede omorate decat cele sanatoase si nu se va ajunge la pierderea vietii pacientului.
Dar stai sa vezi. Aceasta chimioterapie otraveste si omoara si celulele sistemului imunitar pe care il face “varza”. Iar Candida este inca prin imprejurimi.
Acest sistem imunitar facut “varza” nu mai poate raspunde in mod eficient la atacurile de Candida si aceasta va castiga teren astfel incat cancerul se transfera in alte parti ale corpului ajungandu-se la raspandirea acestuia in corp. Chiar si cei care si-au revenit dupa operatie si chimioterapie si sunt declarati vindecati, raman o bomba care e pe cale sa explodeze in orice moment.
Sistemul lor imunitar este acum mult slabit si este doar o chestiune de timp pana cand Candida va declansa o recidiva.
Chimioterapia de fapt, omoara oamenii pe care ar fi trebuit sa-i trateze.
Cand Simoncini a realizat ca boala de cancer este de fapt o infectie sau infestare fungala, el a inceput sa caute ceva, o substanta care poate sa omoare aceasta ciuperca astfel inlaturand cancerul. El si-a dat seama ca medicamentele antifungale nu dau rezultate, pentru ca fungii pot muta foarte repede pentru a se apara si chiar incep sa se hraneasca cu medicametele prescrise care aveau scopul de a-i omora.

Astfel, Simoncini a gasit ceva mult, mult mai simplu – bicarbonatul de sodiu. DA, ingredientul principal din praful de copt. Atentie! Nu este exact acelasi lucru ca si praful de copt care are si alti aditivi.
El a folosit aceasta substanta pentru ca este un distrugator puternic al fungiilor si spre deosebire de medicamentele antifungale, Candida nu se poate adapta la bicarbonatul de sodiu. Pacientului i se da bicarbonat de sodiu pe cale orala dar si intern cu ajutorul unui endoscop de exemplu, un tub lung si subtire care in general se foloseste la vizionarea corpului pe interior fara a folosi bisturiu. Aceasta ajuta la plasarea bicarbonatului de sodiu direct pe cancer, adica direct pe fungi.
Egiptenii din antichitate stiau despre proprietatile vindecatoare ale substantelor anti-fungale iar carti indiene de acum 1000 de ani recomanda pentru tratarea cancerului, substante puternic alcaline.
In 1983, Simoncini a tratat un barbat Italian, Gennaro Sangermano, caruia i s-au mai dat doar 6 sau 7 luni de viata din cauza unui cancer de plamani. Dupa cateva luni de tratament cu bicarbonat de sodiu, el s-a reintors la o stare de sanatate buna iar cancerul a disparut. Acum, dupa 26 de ani el inca este in viata si cu o sanatate buna.
Simoncini incepuse sa aibe mai multe reusite cu aceasta metoda si si-a prezentat cercetarile si rezultatele la Departamentul Italian de Sanatate, sperand ca acesta va aproba trecerea la teste stiintifice pentru demonstrarea eficientei acestei metode de tratament. Dar din pacate el a inceput sa descopere adevarata scara la care se ridica manipularea si deceptia din domeniul medical.

Autoritatile, nu numai ca au ignorat documetatia prezentata de Simoncini, ba mai mult, el a fost exclus din registrul medicilor din Italia din cauza ca a recomandat metode de tratament care nu au fost aprobate. DA, asa am spus – metode de tratament care nu au fost aprobate.
El a fost supus unor campanii feroce de ridiculizare si condamnare duse de mijloacele media, iar apoi a fost inchis pentru 3 ani pe motivul ca a fost gasit vinovat de cauzarea mortii unor pacienti pe care i-a tratat. Din toate unghiurile s-a declansat campania: pune mana pe Simoncini si nu-l lasa sa mai faca valuri.
Organizatiile medicale spun ca declaratiile lui cu privire la bicarbonatul de sodiu sunt nebunesti si periculoase. Un medic Italian “de referinta”, in mod exagerat a inclus bicarbonatul de sodiu in clasa drogurilor periculoase care pot cauza moartea si afectiuni grave in corp.
In tot acest timp, milioane de pacienti mureau de cancer si care ar fi putut fi tratati in mod efficient. Dar acestor oameni, de la putere, nu le pasa.

Video cu Tullio Simoncini si marturii ale celor care au fost sub tratamentul lui

http://www.theshenclinic.com/index.p...tories&lang=en

Siteul lui Tullio Simoncini

http://www.curenaturalicancro.com/


Test simplu pentru a verifica nivelul de Candida in corpul tau

Pune seara un pahar cu apa pe noptiera unde dormi. Dimineata cand te trezesti, scuipa in pahar. Dar nu te forta sa aduni scuipat ci elimina doar ce ai, chiar daca este foarte putin.
Lasa sa stea 2 minuate dupa care analizeaza continutul la lumina. Daca scuipatul ramane la suprafata sau se dizolva esti OK.
Daca apa se tulbura ai indicator de prezenta Candidei.
Daca apar prelungiri ale scuipatului in jos, ca niste picioare, este un indicator pozitiv ca ai Candida.

joi, 9 iunie 2011

Daca e linia ocupata, insistati

Ura ne alearga pana la epuizare. Ne stoarce seva de frumos si ne reduce atentia fata de valoare. Intunecatii nu recunosc lumina, ci o numesc bezna, aducand chiar si argumente. Parasitii alunga iubirea si nu recunosc umbra impacarii. Avarii nu au oglinzi de har, se cred guru in secta recifului lor carnivor.

Toate aceste buimaceli teleghideaza sufletul aleatoriu. Sufletul nu se poate reinventa, dar se poate redescoperi. Daca nu reuseste singur, stiu eu de la altii o cale sigura: intermedierea avvei Arsenie Boca. Traind in duhul smereniei, omul stropeste cu sange lespedea crudei suferinte. Nu devine extremist, nici liber schimbist, ci are principiul arsenian: nici abuzul, nici refuzul.

Unul e Sfant, Unul e Domn, Unul e Arhiereu Vesnic, dupa randuiala lui Melchisedec: Iisus Hristos. Si nu e loc pentru "dar", "insa"... Vrem sa il cunoastem si noi pe acest Mesia al iubirii. Singuri nu putem, asa ca avem nevoie de pedagogi intelepti, de traitori autentici, de duhovnici ai luminii. In capul listei, un singur "suspect": Arsenie Boca, parintele nostru. Incercati sa ii dati telefon. Daca e linia ocupata, insistati. Si veti gasi cararea Imparatiei.

Sa fim buni pana la ultima picatura de putere. Sa credem ca liturghia e medicamentul pentru bolile noastre cumplite. Sa nu ne fie frica de marturisire, pentru a scapa de fobia hadesului. Ultima picatura de iubire nu exista; penultima se inmiieste mereu. Nu riscam un chin atat de lung incat infinitul e doar predoslovia, din cauza unei nopti "superbe": viata risipita langa vie, cu vin si pacate, dar fara a gusta deloc din rodul Vitei. Suntem aproape de limita. Suntem pe punctul de a pieri, dar inca ne mai putem salva, fara sa mai privim inapoi.

Facem primii pasi ca bebelusi in noua viata, reinvatam sa mergem, gasim alte destinatii, avem alte ganduri, ne preocupa altceva decat inainte, tinta e mai aproape. Avva Arsenie ne va trage la Christul iubirii. Daca nu vom gusta caderea, ci ne vom ridica foarte repede si ne vom regasi in ipostaza fiului risipit(or) reprimit in bratele calde ale Tatalui. Nu am citit inca cartile avvei? Acum e momentul. Am intalnit persoane care au inceput sa posteasca, sa participe la miracolul liturghiei, sa se raporteze mai responsabile la misterul credintei, abia dupa ce au sorbit cate o carte duhovniceasca.

Imagini spectaculoase ale inimii in cautare de valori vom vizualiza mai ales in Scriptura Noua, in legamantul nostru, in testamentul dat dupa moartea (pe cruce) lui Mesia. Ce avere mostenim prin testament ?

Prea ocupati pentru Dumnezeu ?!

Marius Matei

Obiceiuri de Sfintii Imparati Constantin si Elena

In ziua de 21 mai, la pomenirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, in calendarul popular intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.

Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in aceasta zi. Prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.

Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usuca.

Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului.

Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.

Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, "ca sa fie ferite de rele", pe timpul cat vor sta singure, la stana.

Adrian Cocosila

Cum sa ne ferim de vorbirea de rau ?

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:

- Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?

Batranul zice:

- Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun, gaseste ca fratele este rau.

Perna cea minunata

Scriitorul Macrobius povesteste ca imparatul August a dat ordin atunci cand a murit un fruntas al Romei sa nu i se ia perna pe care dormise.

Acel functionar renumit era plin de datorii. Dupa moartea lui, toate lucrurile sale au fost scoase la licitatie, afara insa de perna ceruta de imparat.

Cu totii se mirara de dorinta imparatului. Intrebandu-l cineva, mai pe urma, de ce a dorit acest lucru, in legatura cu perna, imparatul a spus:

- Cred ca acea perna are o putere deosebita, caci raposatul dormea atat de bine pe ea, desi era plin de datorii, iar eu, imparat fiind, nu pot sa dorm de grijile imparatiei.

"Nu-ti descoperi gandurile tuturor, ci doar acelora care pot sa-ti vindece sufletul." Sfantul Antonie cel Mare

Poem




Da-mi, Doamne, sa Te simt ca pe o lumina
cum cresti in fiinta-mi insetata de iubire
si sa Te vad cum vii cu roua diminetii
ca sa-mi strecori in suflet bucuria.

Alina-mi, Doamne, dorul de cuvant
si leaga-mi ranile durerii
ca sa fiu iarasi viu si nu pamant
inlantuit in noaptea neiubirii.

Traian Calistru

Ce a trecut a disparut, ceea ce speri este absent; doar prezentul este al tau

"Ce a trecut a disparut, ceea ce speri este absent; doar prezentul este al tau". Proverb arab

Dincolo de nebunia lumii, e speranta

O lume grabita, grabita, grabita. Spre propria moarte. O lume care fuge de salvare. Care rade de salvatori. Care se incapataneaza sa se scufunde. O lume bolnava, care rejecteaza Leacul. O lume mantuita, care poate inca sa mai spere.

Ne tanguim pentru tanjiri efemere, dar nu ne tanguim pentru pacate. Ne intristam pentru carduri, dar nu avem inima infranta si smerita. Crucificam pe altii, dar uitam de binomul Cruce - Inviere.

Nu exista pocainta fara lacrimi, nici mantuire fara o credinta ce muta muntii. Doar ochii spalati de lacrimi pot vedea picaturile harului.

O inima neinflacarata de dorul divin nu poate fi o torta de lumina, nu isi poate gasi armonia. Doar dragostea incandescenta de Adevar purifica imanenta.

Lacrimile mantuirii aduc bucuria Duhului. Nepasarea fata de transcendent, in schimb, inchide sufletul nemuritor intr-un iad al deznadejdii.

Cum sa nu ne fie draga Liturghia, cata vreme nu putem avea viata fara Rodul ei? Cum sa nu asteptam nerabdatori ziua in care ne impartasim, cand stim ca nu avem alt Tratament?

Dincolo de saracie, se pot ascunde virtutile. Dincolo de moarte, ne asteapta Imparatia: sa nu o refuzam nepoliticos. Dincolo exista; nu credem in punctul mortii, ci in virgula Pragului. Mai mult decat neajunsurile, pretuim nadejdea. Eclipsa nadejdii echivaleaza cu pierderea Raiului.

De cine atarna poruncile lui Hristos


Avva Ioan cel Pitic spunea: "Nu se poate zidi o casa de sus in jos, ci de la temelie catre acoperis". Cand a fost intrebat: "Ce inseamna aceasta?". El a raspuns: "Temelia este aproapele, pe care trebuie sa-l castig si sa-i fiu de folos mai intai. De el atarna toate poruncile lui Hristos".

Harul dumnezeiesc

Dupa invatatura Bisericii, harul este manifestarea iu­birii si atotputerniciei lui Dumnezeu in Biserica prin Sfintele Taine.

Harul este o energie necreata, izvorand continuu din fiinta dum­nezeiasca a celor trei Ipostasuri dumnezeiesti. El este, deci, lucrarea ce­lor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie simtitoare este re­varsata de Sfantul Duh peste toti crestinii, ca "ungere imparateasca" pentru chemarea de a domni cu Mantuitorul, in veacul viitor, sfintiti si desavarsiti in El. De aceea, Sfantul Apostol Pavel sfarseste cea de a doua sa Epistola catre Corinteni cu binecuvantarea treimica : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im­partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13).

Biserica intra in istorie ca o comuniune si comunitate sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu, la Cincizecime. De existenta vazuta a acesteia este legata si lucrarea Duhului Sfant prin Tainele Bisericii, chiar din ziua Cincizecimii cand, primind Evanghelia, s-au adaugat apostolilor, prin botez, ca la trei mii de suflete (Fapte, 2, 1-4, 38, 41), staruind in inva­tatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni (Fapte, 2, 42).

Harul dumnezeiesc, in colaborare cu omul, restaureaza si reinnoieste chipul lui Dumnezeu in el si realizeaza asemanarea acestuia cu Dumne­zeu, unindu-l tot mai strans cu Hristos.

Prin deschiderea lui la lucrarea Duhului Sfant, crestinul traieste in prezenta si lucrarea sfintitoare a Duhului Sfant. Se spune despre sfinti, ca sunt intr-o suprema intimitate cu Duhul. Eu-ul lor dobandeste o transparenta tot mai mare pentru Hristos si pentru semenii lor, prin lucrarea aceluiasi har dumnezeiesc in toti crestinii si prin manifestarea aceleiasi vieti dumnezeiesti a lui Hristos.

De ce ingaduie Dumnezeu suferinta umana

"Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun si povara Mea este usoara"(Matei 11, 28-30).
Incercarile, durerile, suferintele si bolile, culminand toate in moarte, fac parte din istoria lumii si din viata omului, incat putem constata ca istoria omului se impleteste cu insasi istoria suferintei umane. Ele fac parte din constitutia fiecaruia dintre noi. Experienta duhovniceasca demonstreaza ca nu exista in lume om care sa fi avut parte in viata doar de bucurii, dupa cum nu exista nici oameni care sa fi avut parte, de la nastere pana la moarte, doar de incercari si suferinte. In aceasta viata, bucuriile si necazurile se impletesc. Bucuriile prezente, daca nu sunt traite in profunzimea lor si curat, vor deveni cauza suferintelor si durerilor viitoare, dupa cum si suferintele care sunt intelese si purtate duhovniceste, cu speranta in ajutorul lui Dumnezeu si cu smerenie, se transforma in izvorul unor bucurii inalte si mantuitoare.
Un mare duhovnic contemporan spunea ca drumul sau calea spre desavarsire trece in mod obligatoriu prin proba ispitelor, a incercarilor sau necazurilor fara de voie, a suferintelor trupesti si sufletesti. Nu putem gusta din bucuriile raiului, fara a sorbi din cupa amara a incercarilor.
Prima intrebare la care trebuie sa raspundem este chiar cea enuntata in titlu: De ce ingaduie Dumnezeu suferinta umana? Dumnezeu, Care este Iubire, se bucura sa-si vada creatura iubita in necazuri si in dureri?
De-a lungul istoriei crestine s-au dat mai multe raspunsuri la aceasta intrebare. Credinta crestina le-a sintetizat, aratand ca Dumnezeu nu este autorul imperfectiunilor naturale, fizice sau spirituale. Cauza lor este omul. Sfantul Vasile cel Mare, intr-o celebra scriere, intitulata Dumnezeu nu este autor al raului, arata ca la originea tuturor relelor materiale sau spirituale se afla omul sau, mai exact, vointa sa libera, indreptata nu spre virtute si spre binele moral, ci spre pacat si spre patimi.
Sfintii Parinti, adevarati cunoscatori ai sufletului uman, vorbesc despre trei uriasi ai patimilor: nestiinta, ignorarea si uitarea. Multe pacate le savarsim din nestiinta. Nu am stiut ca sunt pacate. Intr-o lume in care multe pacate sunt generalizate, in care omul a ajuns intr-o ingrijoratoare familiaritate cu pacatul, socoteste de multe ori boala ca stare de normalitate. Normalitatea insasi este un concept tot mai elastic, schimbandu-se de la o lume la alta, de la o vreme la alta, de la o persoana la alta. "Normalitatea obiectiva", de "catalog", tinde sa se subiectivizeze.

Atunci cand totusi avem puterea de a discerne intre bine si rau, intre pacat si virtute, nestiinta se transforma in ignoranta. Ignoranta repetata devine uitare. Astfel, obisnuinta pacatoasa devine o a doua natura, de multe ori mai puternica decat cea dintai - virtuoasa, data de Creator. Radacina tuturor relelor o constituie egoismul sau iubirea de insine, atat de familiara lumii prezente, care pare a nu mai intelege si a refuza incercarea, suferinta, fie ea cat de mica, din dorinta de a-si indulci traiul, de a-si spori confortul. Mai devreme sau mai tarziu, insa, chiar omul aflat in cautarea "fericirii clipei", a juisarii efemerului, va trai si intelege toate aceste realitati ale existentei prezente.
Sfantul Maxim Marturisitorul, poate cel mai adanc ganditor crestin al primului mileniu, spune ca nu exista om care sa nu ajunga la cunoasterea lui Dumnezeu. Daca nu din frageda copilarie, macar la maturitate, batranete sau in ultimile clipe ale vietii sale. Caile acestei cunoasteri sunt trei: din creatie, prin daruri sau din judecata.
Atunci, spune Sfantul Maxim Marturisitorul, Dumnezeu, ca un Parinte Bun, Care a incercat sa se "propuna" omului pe doua cai pozitive, este nevoit din cauza indaratniciei noastre, sa se faca inteles si trait pe o cale negativa - cea a incercarilor si a necazurilor, care adeseori iau forma bolilor trupesti si sufletesti. Acestea sunt numite de Sfintii Parinti - "toiagul Judecatorului".

Asemenea unui tata iubitor, care nu este indiferent fata de educatia copilului sau si, dupa ce a incercat sa ii arate calea dreapta cu binele si cu frumosul, este nevoit sa devina mai aspru, tot asa si Dumnezeu, Cel Care "nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu", cauta sa ne apropie de adevaratul sens al vietii noastre si de adevarata ei vocatie - mantuirea, pe aceasta cale aspra a incercarilor, in speranta intoarcerii noastre macar in al doisprezecelea ceas al vietii noastre si sub aceasta forma extrema.

Ravna diavolului

In Pateric ni se spune ca la un moment dat satana facea bilantul activitatii dracilor. "Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand: de unde vii si ce ai facut? Raspuns-a dracul si a zis: iata, in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a dracul: in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand: numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile?

Apoi a venit un altul, inchinandu-i-se, iar el l-a intrebat si pe acela, zicand: de unde ai venit? Raspuns-a: am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a: in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand: pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile?

Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el: de unde ai venit? Iar acela a raspuns zicand: in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornit sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand: in cate zile ai facut aceasta? Si a zis: in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand: pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut?

Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand: dar tu de unde ai venit? Raspuns-a acela, zicand: eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in desfranare. Satana, auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia".

miercuri, 8 iunie 2011

Sufletul si trupul

Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat:

- Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ?
- Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul.
- Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ?
- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ?
- Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ?
- Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt.

Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort.


Dumnezeu raspunde dupa inima omului


Sfantul Varsanufie marturiseste ca uneori i s-a zis: nu face cutare lucru. Alteori, cand a intrebat pentru a doua oara despre acelasi lucru, i s-a spus: fa-l. Cum se explica aceasta? Ioan Profetul a raspuns: Dumnezeu pune in gura Parintilor cuvinte care corespund la ceea ce ucenicul are in inima, fie pentru a-l incerca, fie pentru ca inima lui s-a schimbat si el doreste sa auda alte lucruri acum, fie ca Dumnezeu voieste acum sa vorbeasca altfel pentru Sfantul Sau, dupa cum a vorbit regelui Iezechia prin Isaia. Intai i-a spus ca va muri, apoi ca i-a prelunjit anii cu inca patrusprezece. In aceasta privinta, Parintii duhovnicesti citeaza intotdeauna textul din proverbe: Nu raspunde celui nebun dupa nebunia lui, din teama de a nu te face si tu insuti ca si el. Raspunde celui nebun dupa intelepciunea ta, din teama de a nu-l face sa se creada intelept".


Ispita parintelui Olimpiu


Avva Olimpiu de la Chilii a fost ispitit. Gandul rau ii zice: "Du-te si ia-ti femeie!". El s-a sculat, a facut lut si a plasmuit o femeie. Apoi isi zice in sine: "Iata femeia ta, trebuie sa muncesti mult pentru ea, ca sa o hranesti"; si a inceput sa munceasca mai abitir ca inainte. A doua zi a facut din nou lut si a plasmuit o fata, zicandu-si: "Femeia ta a nascut. Trebuie sa muncesti si mai mult, ca sa-ti hranesti si sa-ti imbraci copilul". Si facand asa a ramas fara vlaga. Atunci ii zice gandului: "Nu mai suport osteneala". Gandul i-a raspuns: "Daca nu suporti osteneala, atunci nu-ti cauta femeie"; si vazandu-i Dumnezeu chinul, i-a luat ispita si s-a potolit.


Izbavirea de gandurile rele


Un frate l-a intrebat pe duhovnicul sau cum sa se izbaveasca de gandurile rele. Acesta i-a raspuns: "Cand mama vrea sa intarce pruncul, isi freaca sanul cu ierburi amare, iar cand pruncul vrea sa suga dupa obicei, el se departeaza din pricina amaraciunii. Adauga si tu peste tine o iarba amara". Atunci fratele l-a intrebat: "Care este aceasta iarba amara pe care trebuie sa o iau?" Duhovnicul i-a raspuns: "E aducerea-aminte de moarte si de pedepsele viitoare".


Neinsusirea bunului gasit


Odata, avva Agathon calatorea impreuna cu ucenicii sai. Unul dintre ei a gasit o pastaie verde pe drum si-i zice batranului: "Parinte, poruncesti sa o iau?". Batranul s-a uitat lung si cu mirare la el si-l intreaba: "Tu ai pus-o acolo?". "Nu", raspunde fratele. Batranul: "Atunci cum vrei sa iei ce n-ai pus?".

Cel ce insala

Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.
Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"
Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.
Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:


- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.
Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.
In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.
"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."



Taina Spovedaniei

Discutand despre cele sfinte, un om mai nedus la biserica ii spuse unui calugar:

- Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg pe la slujbe, si nici la Spovedanie si Impartasanie n-am mai fost demult. Eu asa mi-am zis si gandesc: important este sa crezi in Dumnezeu, iar restul conteaza mai putin, ca Dumnezeu stie credinta pe care o ai in sufletul tau, chiar daca n-o arati nimanui...

- Fiule, dar ce camasa frumoasa ai! – ii spuse pe neasteptate calugarul

Nedumerit, omul n-a mai stiut ce sa zica, ridicand stanjenit din umeri, insa calugarul a continuat, parand ca numai camasa il intereseaza:

- Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?

- Da – raspunse omul.

- Dar doua zile la rand, o porti?

- Da, s-ar putea...

- Dar asa, intruna, o saptamana sau o luna, o porti ?

- O, nu, parinte, sigur ca nu!

- Pai de ce? - il mai iscodi calugarul, ca si cand nu ar fi priceput.

- Ei, stiti cum e, se murdareste si trebuie spalata si ea... Pe urma iar o iau, dar numai curata se vede si cat e de frumoasa, ca altfel murdaria o urateste...

- Pai, vezi, fiule?! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdareste de pacate; si cum altfel l-ai putea curata mai lesne decat la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?!


"Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im­partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti"

Legaturii Ortodoxe

  1. MITROPOLII, ARHIEPISCOPII, EPISCOPII ROMÂNEŞTI
  2. BISERICI, MĂNĂSTIRI, PAROHII ROMÂNEŞTI
  3. SITE-URI ALE ALTOR BISERICI ORTODOXE
  4. PAGINI PERSONALE
  5. PAGINI DIVERSE
  6. ALTELE