Candela Bisericii arde pentru toţi!



sâmbătă, 30 aprilie 2011

Batranetea

Batranetea este vazuta de cele mai multe persoane ca fiind doar o colectionara de boli si suferinte. Ea aduna si astfel de lucruri, dar nu se rezuma doar la ele. Pentru unii batranetea sta intr-o vesnica nemultumire - ca nu sunt tratati cum trebuie, ca familia nu le acorda suficient timp, etc, dar pentru altii batranetea inseamna liniste, retragere in ei insisi, o preocupare mai intensa pentru "a fi” si nu pentru "a face”.

Sunt persoane care nici dupa trecerea multor ani, nu vad dincolo de biologic, nu simt nevoia sa se implineasca spiritual. Acestor persoane le este greu sa isi asume suferintele si neputintele vietii si ajung cu usurinta la disperare.

Dimpotriva, batranul care sta de vorba cu Dumnezeu, le primeste pe toate cu bucurie. Este curat in privire si in gesturi. Este si intelept tot timpul. Poate ca nu-i intamplator ca termenul „calugar” vine din grecescul kalos - frumos, bun si gheron - batran, de vreme ce batranul este chipul omului ca plinatate. Cine se apropie de astfel de persoane simte cu usurinta o placuta senzatie de caldura, mangaiere si o putere binefacatoare. Acesti oameni au adunat atat de multe lucruri in ei, incat orice gest de care dau dovada este semnul bunului simt, al randuirii si al frumosului.

Noi ne-am obisnuit ca atunci cand vorbim de batranete sa luam in discutie rezistenta redusa a organismului: inima incepe sa bata cu o forta tot mai slaba, plamanii se fibrozeaza, puterea de gandire scade, etc, dar se pierde din vedere ca batranetea este si o stare de spirit. Sunt batrani care desi sunt ajutati sa mearga, dau dovada de mai multa viata decat multi tineri, caci ei traiesc altfel timpul, dau importanta fiecarei clipe, spre deosebire de tanarul caruia i se pare ca viata este fara de sfarsit. Devine prezenta si asa se face placut lui Dumnezeu. Sa nu uitam, in fata lui Dumnezeu nu conteaza anii, ci ce am adunat in acesti ani.

Imi plac batranii care nu vad doar batrani, cei care stiu sa se joace cu un copil, care se bucura cand vad doi tineri de mana, care traiesc intr-o lume care nu este despartita de a noastra.

Sa ne intareasca Dumnezeu sa nu devenim niste batrani lipsiti de unirea cu El.

marți, 26 aprilie 2011

Descurajarea

Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce?

- Pentru ca aceasta este cea mai puternica dintre armele mele si pe aceasta nu vreau s-o vand. Ea este descurajarea. Cand cineva ajunge la aceasta, il am in mod sigur in mana!".

Simon Zilotul

Putini dintre noi stiu ca, in capitala noastra se afla moastele unuia dintre cei mai importanti si mai misteriosi Apostoli ai Mantuitorului, cel ce s-a numit dupa convertire Simon Zilotul, mai cunoscut drept mirele din Cana, la nunta caruia s-a petrecut prima minune consemnata din viata Domnului Iisus Hristos. Pana aici poate fi interesant, dar cum au ajuns aceste moaste sa ne binecuvinteze tara tine deja de legenda...
E o poveste adevarata contemporana, despre un taran din Vrancea cu familie destramata, care a ajuns unul din cei mai valorosi si mai stimati episcopi din tara. Pentru unii ca el ne mai tine Dumnezeu si cum a randuit El ca acest necajit si sarman copil ramas orfan sa aiba parte de caldura iubirii de familie la sfarsitul vietii, calugar fiind, episcop fiind, in mijlocul familiei unui preot care l-a adapostit si, culmea, alaturi de moastele unui Sfant Apostol, Simon Zilotul, mirele din Cana Galileii, patronul si ocrotitorul familiei !...

Moastele Sfantului Simon Zilotul

A fost unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. I-a stat in preajma si l-a insotit pretutindeni. O parte din ramasitele sale trupesti se afla in Biserica Podeanu din Bucuresti aici rezulta ca nu am gresit spunandu-ti ca mirele din cana galileei se,, Numea Simon Zilotul,,

Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim 7 mai 351

Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim s-a intamplat in dimineata zilei de 7 mai 351, in timpul imparatului Constantiu, fiul Sfantului Constantin cel Mare. Crucea luminoasa s-a intins de la Golgota si pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, stralucind mai tare decat soarele. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile.

O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu.

Despre aceasta minune, Patriarhul Chiril al Ierusalimului i-a scris o scrisoare imparatului Constantiu, indemnandu-l sa paraseasca erezia ariana. Aceasta erezie, care nega divinitatea lui Hristos, era cauza a multe dispute teologice in cadrul imperiului. Potrivit istoricului Sozomen, aceasta minune a dus la convertirea multor pagani si iudei la crestinism. De asemenea, multi arieni au parasit erezia, intorcandu-se la Biserica Ortodoxa.

Perle de duhovnicie

Intru aceasta zi Dumineca vindecarii Orbului din nastere, cuvant despre calugarii cei impacati de un ucenic.
Era un sihastru cu mare socotinta si voia sa petreaca intr-o chilie, dar nu a aflat atunci chilie. Iar alt batran, instiintandu-se despre sihastru si avand acolo o chilie goala, a rugat pe acela sa stea in acea chilie, pana ce va afla alta. Si acela, mergand, a stat intr-insa. Iar unii din cei ce stateau in locul acela, veneau la dansul, ca la un strain, aducandu-i ceea ce puteau fiecare, si el, luandu-le, ii primea pe dansii. Iar batranul, cel ce ii daduse chilia, a inceput a-l asupri si a-l grai de rau si a zice: "Eu multi ani am aici, cu multa nevointa, si nimeni, nu vine la mine, iar acesta, putine zile are, si iata, cati vin la dansul !" Si a zis ucenicului sau: "Mergi si zi-i lui: "Du-te de aici, ca imi trebuie chilia". Iar ucenicul, venind la el, a zis: "Intreaba parintele meu, cum te afli ?" Iar el a zis: "Sa se roage pentru mine, ca m-am imbolnavit de stomac". Si, intorcandu-se la cel ce il trimisese, a zis: "Batranul a spus ca, iata, isi cauta alta chilie si se va duce". Iar, dupa doua zile, a zis iarasi ucenicului: "Du-te si spune-i lui ca, de nu se va duce, vin eu si-l scot pe el cu toiagul". Iar fratele, mergand, iara a zis catre sihastru: "A auzit parintele meu ca esti bolnav si iarasi se mahneste si m-a trimis ca sa te cercetez". Raspunsu-i-a lui acela: "Spune-i lui ca sunt sanatos". Deci, a venit la batranul sau si i-a zis: "A spus ca, pana Duminica, iese, cu voia lui Dumnezeu". Iar, dupa ce a trecut Duminica si n-a iesit sihastrul, batranul, luand un toiag, s-a dus sa-l goneasca. Si mergand el, ucenicul i-a zis: "Sa merg eu mai inainte, ca nu cumva sa se afle acolo cineva si sa se sminteasca". Iar acela i-a dat voie. Si fratele pornind mai inainte, a zis catre sihastrul: Parintele meu vine ca sa te mangaie si sa te ia la chilie. Iar acela, cum a auzit de dragostea batranului, a iesit intru intampinarea lui si i-a pus lui metanie de departe, zicand: "Eu vin la sfintia ta, si nu te supara, parinte." Iar Dumnezeu, vazand lucrarea ucenicului, a umilit pe batranul lui si acesta, aruncand toiagul, a alergat spre inchinaciunea celuilalt si s-a inchinat lui si l-a dus la chilia sa, ca pe unul ce nu ar fi auzit nimic din cele ce spusese el si a zis catre ucenic: "Nimic nu i-ai spus lui, din cele ce ti-am zis tie ?" Iar el, a raspuns: "Asa, nimic". Si aceasta auzind batranul, mult s-a bucurat si a cunoscut ca fusese lucrarea vrajmasului. Si atunci s-a linistit batranul si, cazand la ucenicul lui, i-a zis: "Tu sa-mi fii mie parinte si eu tie ucenic, ca prin lucrarea ta, s-au mantuit sufletele noastre".
Deci fratilor sa fim cu bagare de seama sa nu fim orbi duhovniceste, aprinzandu-ne de invidie si ura, ci sa voim vindecarea, precum orbul din Evanghelie, pt k noi s-ar putea sa nu aveam fericirea acestui sihastru de a avea aproape un ucenic care, nu numai k ascundea pornirile cele venite de la demon si neputintele batranului sau, ba mai mult, le transfigura in bine ... ajuta nu numai la pastratea bunului nume al batranului sau ci si la pastratea legaturii de iubire frateasca intre acesta si semenii lui.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu la infaptuirea binelui spre lauda si slava prea proslavitului Sau Nume!
Doamne ajuta!

Vitamine zilnice pentru suflet

Crede in El, iar El te va ajuta;
indreapta-ti caile si nadajduieste in El
Voi, cei ce va temeti de Domnul, asteptati-I mila
si nu va abateti, ca nu cumva sa cadeti.
Voi, cei ce va temeti de Domnul, credeti in El
si rasplata voastra nu se va pierde.
Voi, cei ce va temeti de Domnul, nadajduiti in bine,
in veselia vesnica si in mila.
Priviti la vechile generatii:
Cine a nadajduit in Domnul si a fost rusinat?
sau cine s'a increzut in El si a fost parasit?
sau cine L-a chemat si n'a fost luat in seama?
Caci indurator si milostiv este Domnul;

Intarire in credinta

Crede in El, iar El te va ajuta;
indreapta-ti caile si nadajduieste in El
Voi, cei ce va temeti de Domnul, asteptati-I mila
si nu va abateti, ca nu cumva sa cadeti.
Voi, cei ce va temeti de Domnul, credeti in El
si rasplata voastra nu se va pierde.
Voi, cei ce va temeti de Domnul, nadajduiti in bine,
in veselia vesnica si in mila.
Priviti la vechile generatii:
Cine a nadajduit in Domnul si a fost rusinat?
sau cine s'a increzut in El si a fost parasit?
sau cine L-a chemat si n'a fost luat in seama?
Caci indurator si milostiv este Domnul;

Psalmul Adevarului



Stiu Doamne ca sunt
Stiu Doamne ce-nseamna A FI
Stiu Doamne ca esti
Adevarul meu peste pacat
Adevarul nostru peste putinta
Adevarul tuturor adevarurilor
Calea Ta e Viata tacerii vederii
Calea Ta e porunca Iubirii-ntelesului
Calea Ta e minunea de foc a vorbirii de aur
Pildele Tale sunt izvoarele vesniciei
Nevoile noastre fara griji
Gandurile-nsetate dupa dreptate
Invredniceste-ne Doamne cu Lumina
Arata simturilor noastre rostul rostirii
Din dorul durerii picurand peste icoane
Poemele culorilor cantate cu lacrimi
Cu palmele cu mintea cu pasii
Cu vorbele cu teama cu timpul
Cu sensul cu moartea cu visul
Ajuta-ne Doamne sa nu mai gresim
Primeste curatia faptelor bune
Bucurand ceasul intelegerii
"Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pe pamant”

Ioan Ratiu

Psalmul Cuvantului



Cuvantul Tau Doamne
Se revarsa peste noi
Sa ne temem a ucide
Sa-L iubim cum se cuvine
Cu lacrimile dorului nemuririi
Cuvantul Tau Doamne
E Legea Invierii Iubirii
E Adevarul ce arde pacatele
Pe Crucea Rastignirii Tale
E Viata noastra vesnica rugaciune
Cum ne cheama aproape
Fericiti cei saraci cu duhul
Cei ce plang
Cei blanzi
Cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate
Cei milostivi
Cei curati cu inima
Facatorii de pace
Fericiti ocarati prigoniti de cuvantul rau
Cuvantul Tau Doamne
Iarta si repeta desavarsind
Pruncia gata sa mearga
Dincolo de intrebari si de moarte.

Ioan Ratiu

Psalmul durerii

Iarta-ne Doamne
Caci suntem ranile si durerile Tale
De cand ne-ai aratat Calea
Prin pildele Tale
Cu sangele trupului Tau
Iarta-ne Doamne pacatele
Ploilor si marilor sufletesti
Cu mare mila Ta
Iarta Doamne pazeste si miluieste
Bietele noastre rataciri
Cu soarele Iubirii Tale
Arata simturilor
Durerea nelinistii ganditoare
Atunci cand totul reinvie
Da-ne Doamne vederea lucrurilor
Si mireasma bunatatii Tale
Si Lumina Vietii vesnic aproape
De A FI
Pe Crucea mantuirii.

Ioan Ratiu

Poezie

De ce suspini nemângâiat, iubitul meu Părinte?
De ce eşti trist şi’ndurerat şi plângi fără cuvinte?
De ce’ţi curg lacrimi pe obraz şi plângi în multe rânduri?
De ce nu’ţi spui al tău necaz şi stai mereu pe gânduri?
De ce asculţi până târziu cum bate vântul afară?
Şi plângi cu el şi eşti pustiu în fiecare seară…
Te văd mereu că stai ş’asculţi un cântec plin de jale
Văd lacrimile care’ţi curg udând ale tale haine
De ce asculţi până târziu cântări şi rugi greceşti?
Plângând amar şi eşti pustiu şi nu te linişteşti
De ce iubeşti în nopţi de taină imagini preaiubite?
Din Athosul, grădina dragă, plângând cu lacrimi nesfârşite
De ce te rogi de’atâtea ori părintelui iubirii?
Şi stai ş’aştepţi de’atâtea ori în poarta mănăstirii
Mă’ntreb de ce-s aşa tăcut şi care este al meu necaz?
De ce privesc mereu pierdut, de ce’mi curg lacrimi pe obraz
La ce visez cu ochi deschişi la ce gândesc în ceas târziu
La ce mă rog în ascunziş, de ce mi-e sufletul pustiu
Gândesc la Athosul iubit cu nopţi întregi de priveghere
Şi’n inimă mi-a încolţit peste iubire mare durere
Căci am plecat cu hotărâre să nu mă mai întorc nicicând
Cu suflet plin de fericire, cu inima mereu cântând
Mi’am dăruit viaţa toată Măicuţei sfântă şi de vină
Şi’am vrut cu dragoste înfocată să slujesc în a sa grădină.
Şi’mi amintesc ce fericire în Vatopedi eu am găsit
Când m’au primit cu-aşa iubire bătrânii pustnici de la Schit
Cum am trăit noi împreună atâta vreme în unire
Cum mă’nvăţau cu vorbă bună şi inimi pline de iubire
Cu ce sfială am intrat în lavra sfântă şi măreaţă
Şi ce mult eu m’am rugat acolo să mă sting din viaţă
Şi cum cântam la priveghere întreaga noapte, fără tihnă
Nu mai ştiam nici de durere sau de mâncare şi odihnă
Cum mă afundam în rugăciune, lâng’o icoană minunată
Uitând de mine şi de lume lângă Măicuţa preacurată
Şi lacrimi pline de iubire se prelingeau încet pe obraz
Cuprins de sfântă fericire cădeam adesea în extaz
Şi când ieşeam de dimineaţă cu inimi vesele şi pline
Ne mângâia uşor pe faţă un vântecel ca o lumină
Priveam cum soarele răsare şi întunericul despică
Şi cum apare el din mare şi’ncet spre ceruri se ridică
Priveam spre marea cea albastră ce se-ntinde până-n zare
Spre pescăruşii zburând pe coastă, spre navele din depărtare.
Spre florile de dimineaţă ce’ncet corolele’şi deschid
Spre fortăreaţa cea măreaţă a vechiului meu Vatoped
Şi când suna de ascultare ieşeam cu toţii’n pas grăbit
Eu eram pus de cel mai mare ca să mă duc la pescuit…

Psalm de mangaiere

Nu te intrista, straine,
De esti izgonit,
Caci mai mult decat tine
Eu am patimit.

Cruce, spini, otet si fiere
Am gasit la oameni,
Ca sa-ti dau tie putere
Mie sa te-asemeni.

Bucura-te deci, o, frate,
Daca patimesti,
Prin rabdare-or trece toate
Caci cu Mine esti.

Nu cata-n aceasta vale
Numai mangaieri;
Viata-ntreaga este o cale
Plina de dureri.

Deci du crucea suferintei,
Rabda-al vietii chin,
In nadejdea biruintei
Du macar un spin.

Daca vei slabi-n ispite,
Ratacind prin lume,
Roaga-te mai mult, iubite,
Strig-ma pe (Mine) nume.

Iar eu fara nici o sila
O sa-ti ies inainte
Si-o sa fac cu tine mila
Ca un bun Parinte.

Langa tine-apoi voi merge
Tot mereu, mereu,
Lacrima din ochi Ti-oi sterge
Ca un Dumnezeu.

Nu te intrista, copile,
Daca suferi mult;
Roaga-te-n aceste zile
Iata, te ascult.

De vei fi cuprins de valuri
Si de tot slabit,
Eu o sa te scot la maluri,
Fiul meu iubit.

De vei fi batut de ganduri
Si de dor pe cale,
Iti voi sterge-n orice randuri
Lacrimile tale.

De nu ai in lume mama,
Lasa, fiul meu,
Nu mai fi cuprins de teama,
Tata iti sunt Eu!

Fugi de oameni, de pacate
Urca sus calvarul,
Iata vin la tine, frate,
Ca sa-ti duc amarul.

Si voi ramanea cu tine
Pana la mormant,
Numai tu sa crezi in Mine
Caci cu tine sunt.

Si voi duce-a ta povara
Oriunde vei fi,
Fie iarna, fie vara,
Eu te voi pazi.

Pe cei stapaniti de ura
Ii voi imblanzi,
Iar pe cei ce ma injura
Ii voi risipi.

Pe cei plini de ganduri rele
Ii voi impaca,
Si pe fiii Maicii Mele
Nu ii voi lasa.

Nu mai plange deci, o, frate,
Pe carari straine,
Mani vor trece-aceste toate
Si vei fi cu Mine!…

Vasile Preotul
Poezie scrisa de parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria

IN "BRATELE PARINTESTI"

Ramas de mic orfan pe lume,
Ca un copil al nimanui,
Mi-am pus nadejdea mea spre Domnul
Cerand de-a pururi mila Lui

Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a semanat de timpuriu
In suflet tainele credintii
Si rodul lor ma tine viu

O, scumpa mea batrana sfanta
Eu, tot ce am iti datoresc,
Caci m-ai adus la cunostinta
Parintelui Celui Ceresc

"Cand tatal meu" (cum zice psalmul)
"Si mama mea m-au parasit,
Atuncea Domnul cel din ceruri
La sanul milei m-a primit

Deci, suflete al meu smerite
Intraripeaza-te mereu,
Prin rugaciune prea fierbinte
Si dragoste spre Dumnezeu.

Privind in inima cu mintea
Sa cauti tainicul izvor,
Din care viata se adapa
Cu darul cel mantuitor

Urmeaza calea mantuirii
Traind in pace singurel
Si toata grija cea lumeasca
S-o lepezi astazi pentru El.

LUCEFERII STIINTEI

Invatatii ce de astazi
Tot se straduiesc mereu,
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.

Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer",
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.

Doua "usi" le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la "poarta noua"
Sta un bou "sa ma iertati".

Una este "usa vietii"
Care lor li s-a inchis,
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.

Cate le ajunge capul,
Se grabes sa nascoceasca,
Ca sa fabrice "viata"
Si pe moarte s-o opreasca

Orice uneltesti atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.

Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant!

Daca nu cunosti-n viata,
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau".

CUGETARI SCURTE

Niciodata duhul nostru
Nu se poate linisti
Daca nu ne dam silinta
"Intru Domnul a trai".

Dupa cum nu tace pruncul
Cand lipseste maica sa,
Tot asemenea si duhul
Nu se poate alina.

Intru Domnul este pacea,
Intru el odihna mea,
Calea cea adevarata
Si acum si pururea.

Cand mintea vrea sa zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrajmasul tainic
Ne bantuie mereu.

Imprastie gandirea
Ca pulberea in vant
Si cauta sa traga
Privirea la pamant.

Priveliste desarta
Ne-arata cel viclean
Ca sa pogoare mintea
Din "vesnicul liman".

Piatra nesimtirii mele
S-a facut ca un mormant
Care vesnic ma apasa
Si ma trage la pamant.

O, de s-ar misca odata
Piatra sufletului meu
Ca sa faca loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.

Intunerice de patimi
Inlauntrul meu domnesc,
Iar vlastarele virtutii
Toate se ingalbenesc.

Despre desăvârşire

A fost întrebat avva Marcu de un tânăr:

- Avva, ce reprezuntă desăvârşirea şi cum ajung la ea?

Atunci avva Marcu i-a răspuns:

- Desăvârşirea este treapta ce mai înaltă de sfinţenie spre care tind creştinii. Desăvârşirea este o pregustare a bunurilor viitoare. Desăvârşirea este ascunsă în crucea răstignirii. Nu se poate niciodată desăvârşire fără crucea Domnului nostrum Iisus Hristos.





Să gândim frumos

Sfat înţelept

O femeie credincioasă a zis lui avva Isidor:

- Avva, cum pot să îmblânzesc mânia lui Dumnezeu, ce roade ale pocăinţei să aduc jertfă pentru păcatele mele cele multe şi grele?

Atunci avva Isidor i-a răspuns:

- De nimic nu se bucură mai mult Dumnezeu decât când vede în sufletul omului o pocăinţă sinceră şi curată, blândeţe în cuvinte şi în fapte, înţelepciune în purtare, milostenie şi iertare faţă de toţi oamenii.

A doua şansă



După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:

- Iartă-mă Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă Doamne că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!

În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:

- Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat ?

- Sigur că da - zise omul cu nerăbdare - sigur că m-am schimbat!

- Bine! - a mai spus îngerul. Vez firul care coboară acum spre tine ? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.

Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.

- Ce faceţi ?! - strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi ?! - ţipă omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele . În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.

- Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!

- Nu se poate! - i-a răspuns îngerul.

- Cum aşa ? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!

- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt.

În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege ?

Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.



“Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu!

Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!”

( Sfântul Maxim Mărturisitorul )
***************


Demult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept. Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor ... Dacă în palatul său, toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea, însă, că la porţi erau adunaţi oameni nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii. În timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:

- Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă poruncesc să o faceţi!

După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:

- Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutăţile, zi de zi ?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui om, căci l-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!

Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!



“Nu invidia gloria celui păcătos,

căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (...)

Judecata este fără milă pentru cel ce n-a făcut milă.”

( Sfânta Scriptură )

O zi frumoasa!

Dupa instalarea regimului comunist in Rusia in saptamana luminata o comisie de savanti a fost trimisa sa tina o cateheza ateista poporului. Astfel s-a organizat o conferinta in care au fost expuse cele mai puternice argumente impotriva existentei lui Dumenzeu. La sfarsit savantii intreaba: a inteles toata lumea,exista intrebari? Un calugar rus simplu, murdar cu barba incalcita, cu parul despletit ridica mana si spune: Pot sa va spun si eu ceva? La care „distinsii” savanti printre zambete au spus: desigur. HRISTOS A INVIAT!!! Si toata sala a raspuns: ADEVARAT A INVIAT. Praful s-a ales de conferinta lor.Sa avem si noi curajul marturisiri.(istorioara spusa de parintele Andrei Mihai Aldea )

Sa cunoastem si sa iubim un sfant



Bineinteles ca iubirea trebuie sa cuprinda toate, astfel ca iubind pe Dumnezeu, sa ajungem sa iubim intreaga Lui faptura. Toti avem dragoste fata de sfintii lui Dumnezeu, care au dus viata bineplacuta Lui, care au savarsit minuni inca din timpul vietii, care ne-au lasat Sfintele lor Moaste si care nu ne parasesc inca nici acum, dupa plecarea lor din aceasta lume.

Cu toate acestea, nu am intalnit pana acum crestin care sa nu aibe cel putin un sfant fata de care sa nu simta ceva mai special, o bucurie mai mare, o dragoste mai calda, decat fata de toti ceilalti altii. Unul ii poarta numele, altul s-a vindecat in urma rugaciunilor la Sfintele lui Moaste, altul a fost ajutat in cutare problema ori necaz, altul este minunat de viata cea inalta petrecuta in lume, si tot asa.

Sfantul Nectarie din Eghina a coplesit inima multora, cu minunile sale, tot asa si Sfantul Ierarh Nicolae, prin binefacerile lui, dar ce sa mai spunem de Sfantul Ierarh Ciprian, ori de Sfantul Antonie cel Mare. Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfanta Cuvioasa Parascheva, Sfantul Pantelimon, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Ioan de Kronstadt, ori Sfantul Siluan Athonitul sunt sfintii despre care aud atat de des pe cei din jurul meu.

Toti sunt mari, toti au putere si trecere inaintea lui Dumnezeu, nici unul dintre ei ramanand mic, odata intrat in camara cea de Nunta a Fiului lui Dumnezeu. A incerca sa ii punem pe o scara a nevointelor si a sfinteniei, nu poate aduce decat inselare si neintelegere. Nimeni sa nu indrazneasca a masura sfintenia sfintilor.

Oamenii se simt insa mai atrasi de unul, ori de altul dintre sfinti. Deci fara a trece cu vederea vreun sfant al Bisericii de Rasarit, in orice vreme ar fi vietuit el, simtim in inima noastra o mai mare apropiere fata de unii dintre ei. Nu cred ca aceasta sa fie ceva rau.

In general iubim sfintii pe care, din mila lui Dumnezeu, am ajuns sa ii simtim aproape de noi, mult mai aproape decat o fac cei de langa noi. Simtim prezenta personala a acelui sfant in viata noastra si ne straduim sa pastram aceasta vecinatate cu sfantul.

Sfantul ne va gasi pe noi, iar nu noi pe el !

Cu toate ca inca de mici copii auzim despre sfintii lui Dumnezeu, se intampla insa ca la un moment dat in viata sa intalnim (de fapt, sa fim gasiti) de un anumit sfant, pe care inima noastra il va indragi mai apoi toata viata.

Sfantul Siluan Athonitul este unul dintre cei mai dragi sfinti ai inimii mele. Dragostea, smerenia si rugaciunea acestuia pentru lume m-au facut sa-l iubesc cat pot de mult, putin insa fata de cum ar trebui iubit acest sfant. El m-a gasit pe mine, iar nu eu pe el. Era o vreme cand mergeam prin anticariate, spre a cauta ceva carti de literatura universala. Din mila lui Dumnezeu si pentru rugaciunile sfantului, am gasit cartea cu insemnarile lui. M-a atras icoana de pe coperta, titlul si ceea ce am spicuit pe loc din carte; a fost printre primele carti duhovnicesti pe care am pus mana, ramanand pana astazi printre cele mai dragi ale mele.

Cum cunoastem si cum ne aratam iubirea fata de un sfant ?

Cand iubim un sfant, ii cautam icoana si o asezam la loc de cinste, langa icoana Mantuitorului si a Maicii Domnului. De putem aprinde si o candela in fata ei, pe care sa o ingrijim zilnic, bucuria va fi si mai mare.

Cand ajungem sa cunoastem un sfant in inima noastra, nu va mai treace zi fara a ne inalta mintea la sfantul iubit. Mai mult chiar, ne bucuram de tot ce a ramas de la acel sfant: chilia in care a vietuit, biserica in care a slujit, insemnarile facute de acela, icoanele cu el si Sfintele lui Moaste.

Rugaciunea noastra nu il va mai putea ocoli pe sfant, iar sfantul nu va intarzia sa ne auda si sa mijloceasca pentru noi cele dorite. Acatistul sfantului il vom citi din cand in cand, ori chiar zilnic, dupa puteri. De asemenea, putem dona ceva unei biserici, in numele lui: o icoana cu acela, o candela, niste lumanari din ceara curata, etc. Unde este cazul, in Taina Sfantului Botez, putem pune copilului numele acelui sfant.

Cea mai buna cale de a cinsti un sfant e aceea de a-i urma lui intru cele duhovnicesti. Cel mai bun mod de a iubi un sfant este de a ne stradui sa-i urmam lui in credinta, dragoste, nadejde si rugaciune. Prin acestea sfantul a ajuns sfant, iar nu prin nevointele singure.

Daca, iubind un sfant, nu ne vom apropia si de Dumnezeu, inseamna ca nu il iubim pe sfant asa cum trebuie.

Greseala

In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!


Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: "Fie ce-o fi!" si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!


Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.


Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:


- E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari ...

Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:


- Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!

Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.

In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!

"In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.

In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul."

Cei patru ucenici

Odata, patru ucenici au vrut sa se intreaca. Zis si facut. S-au asezat toti intr-o incapere si au decis ca, timp de trei zile, nici unul sa nu spuna o vorba, ca astfel sa-si incerce rabdarea si puterea de concentrare. Dar, spre seara, cand a inceput sa se intunece, unul nu s-a mai putut abtine si a zis:

- Sa aprinda cineva lumina!

- Ce faci, nu trebuia sa tacem ? - l-a intrebat nedumerit al doilea.

- Prostilor, de ce ati vorbit ? - se repezi al treilea sa-i dojeneasca.

- Ehe, doar eu am tacut! - se lauda cu ingamfare cel de-al patrulea.


Fiecare ucenic a cazut prada cate unei ispite: graba, neincrederea, mania si mandria - cele patru ispite care incearca pe oameni in tot ceasul. De aceea, rabdarea este cel mai bun tovaras de drum in viata, fie ca muncesti, ca inveti sau ca te rogi.


"Unde nu este rabdare, nu este nici iubire."

Nu ne putem hrani cu aur

Cativa calatori au ratacit in pustiu. Din cauza lipsei de hrana se aflau in primejdia de a muri de foame. Dupa un timp, au gasit o traista plina cu aur. Insa, pentru ca nu se puteau hrani cu aurul, au murit langa el. Asa se intampla si in pustiul acestei lumi. Multe suflete mor langa bogatiile si averile trecatoare.

Rugaciunea de Sambata


Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai.

Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat din morti si la inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.

Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: O, fericiti servitori ai lui Dunmezeu! Nu incetati a va ruga Lui, ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atatea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta.

Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa castige iertare, saracii ajutorul, intristatii mingiiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in marirea lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in veci. Amin.

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume



septembrie 16, 2008 de Mihaela

Icoana Sfântului Siluan Athonitul de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici. Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău. Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine. Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta. Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează. Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă. Tu ai pus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Postat in Rugaciuni | 3 Comentarii »
Troparul Sfântului Siluan Athonitul

februarie 23, 2009 de Mihaela

Troparul Sfântului Siluan Athonitul (glas 5):

“Împodobit-ai, Părinte, Muntele Atho­nului, mai presus de fire vieţuind, şi cea a Duhului ai arătat nouă, dumne­zeiasca lucrare; pentru aceasta, cu cu­viinţă cinstind pomenirea ta, Siluane, din inimă slăvim pre Cela ce pre tine Bisericii mare propoveduitor al lui Hristos te-au dat.”

Sursa:

doarortodox-1

Postat in Cuvinte de folos, Rugaciuni, Sfantul Siluan, Video | Lasă un comentariu »
Dan Puric – Amintiri din actorie, trapeza Manastirii Turnu

noiembrie 29, 2008 de Mihaela

Postat in Cuvinte de folos, Video | 1 comentariu »
Parintele Valentin si Dan Puric in trapeza Manastirii Turnu

noiembrie 29, 2008 de Mihaela

Postat in Cuvinte de folos, Video | 1 comentariu »
Sfantul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevointe in Filocalia X

noiembrie 24, 2008 de Mihaela

Crucea parintelui Vitimion, Manastirea Slanic, Arges

Crucea parintelui Vitimion, Manastirea Slanic, Arges

Lasa-te rastignit si nu rastigni.
Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati.
Lasa-te barfit si nu barfi.
Fii bland si nu zelos si rau.

Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang. Caci acesta este semnul curatei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plangi cu cei pacatosi.
Bucura-te cu cei ce se pocaiesc.
Fii prieten cu toti oamenii, dar si singur in cugetul tau.
Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.
Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l. Si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi certarea si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…

De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba.
Si daca nu poti pune randuiala in ganduri, pune randuiala macar cu trupul tau.
Si de nu poti lucra cu trupul tau, intristeaza-te macar in cugetul tau.
Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezand pe patul tau sau chiar intins pe el. Si de nu poti posti doua zile, posteste macar pana seara. Si de nu poti pana seara, pazeste-te macar sa nu te saturi.
De nu esti curat in inima ta, fii curat macar in trupul tau.
De nu plangi in inima ta, imbraca-ti cu jale macar fata ta.
De nu poti milui, vorbeste macar ca un pacatos.
De nu esti facator de pace, fii macar neiubitor de tulburare.
De nu te poti stradui, fa-te macar in cuget netrandav.
De nu esti biruitor (asupra pacatelor), macar sa nu te mandresti fata de cei vinovati.
De nu izbutesti sa inchizi gura celui ce barfeste pe sotul tau, pazeste-te macar sa nu te faci partas in aceasta cu el.

De iubesti blandetea, ramai in pace. Si de te vei invrednici de pace, te vei bucura in toata vremea.

Cauta intelepciunea si nu aurul.
Imbraca-te in smerenie si nu in matase..
Cauta sa dobandesti pacea si nu imparatia…

Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de tine.

Poezie de credinta

Tu, omule blagoslovit, chip al lui Dumnezeu si purtator al slavei Sale,
Tu, frate bun, al lui Hristos si-al meu, pribeag pe-a lumii cale…
Tu, sclipire vie din Lumina Vietii si fiu al Celui necuprins,
Tu, aprig luptator, cu raul, cu durerea si-al patimilor foc nestins,
Tu, prietene iubit si impreuna-mergator cu noi spre Patria Cereasca,
De vrei sa fii desavarsit si Domnul sa te mantuiasca,

E bine sa-ntelegi….
Ca totu-n lumea asta-i trecator si timpul nostru e putin,
Viata-i licarire, ale noastre clipe sosesc lin
Si-apoi se scurg degraba, dar inapoi nu vor, nu vin…
Doar fapta buna si dragostea ne tin
Pe drumul nostru sfant spre tarmul cel divin.

E bine sa-ntelegi…
Ca omul e vrednic de-nteles si de iubit,
Ca fiecare este in ochii Domnului nepretuit,
Si cand vorbesti cu el sau te-ntalnesti si cu privirea-l vezi,
Imbratiseaza-l cu dragoste, cu drag, caci maine s-ar putea sa-l pierzi…

E bine sa-ntelegi…
Ca nu-i de pret ce-ai dobandit lumesc in viata sau ce anume faima,
Ci pe cine poti, prin sacrificiu si iubire, s-aduci in preajma,
S-ajuti, s-alini, sa mangai si sa pastrezi mereu cu tine,
Vreun suflet de copil, vreo mama-ndoliata sau pe orisicine.

E bine sa-ntelegi…
Ca foarte important nu-i ce-ai zidit in piatra,
Nici ce-ai agonisit material, ci ce-ai zidit in inima zdrobita!
Si nu conteaza de unde si de ce vin suferinte in viata omului,
Importa doar ce faci tu sa stergi macar o lacrima din ochiul lui.

E bine sa-ntelegi…
Ca suferi-vei poate insusi tu si vei intinde mainile spre cineva….
Cerand o mangaiere, o-mbratisare, o-ncurajare sau altceva,
Si-o alta suferinta mai mare vei avea, cand, sfasiat, vei constata,
Ca nimeni nu se va opri in loc pentru durerea ta…

E bine sa-ntelegi…
Ca-atunci vei fi adanc mahnit si-inlacrimat,
Vei cauta in jur prietenii si cei pe care tu i-ai ajutat,
Dar nu vor fi, nici unul nu va alerga la patul tau,
Si, parasit de toti fiind, nu blestema ,nu zi de rau!

Dar rabda singur, tu si Dumnezeu…
Si din rabdare vei putea sa ierti, sa uiti si sa continui drumul tau…
E bine sa-ntelegi…
Ca tu esti bun, dar nu-i vei face pe toti sa te iubeasca,
Te vor iubi putini sau poate ca nici unul sa-si doreasca,

Dar tu nu judeca, gandeste-te ca, poate…
Sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate.
Nu renunta la binele din tine, mergi mai departe…
Si-asa vei fi erou al vietii si-L vei lua si pe Hristos in ale tale biruinte,
Eroi sunt doar cei care fac ce trebuie, indiferent de situatie si consecinte!

E bine sa-ntelegi…
Acestea toate… si-aminte sa-ti aduci mereu,
Asa vei fi curat si bun, neabatut din drumul tau,
Si cand a vietii efemera clipa se va topi si nevazut va trece,
Tu vei pasi usor, senin si plin de har, ca adierea serii prin ferestre.

Te vei inalta dincolo de nori, spre Casa Tatalui Ceresc,
Te vei intoarce la ai tai, uitand ce-i pamantesc,
Vei fi din nou in Casa Vesniciei, vei reveni Acasa…
Si-asa vei dainui pe veci in dumnezeiasca slava!

Pr. Gabriel Militaru

Icoana Sfantului Gheorghe din Lodd - Palestina



In Palestina, in apropiere de Lida - Lodd, se afla Mormantul Sfantului Gheorghe. In aceasta manastire se afla o icoana minunata a Sfantului Gheorghe, inaintea careia se faceau multime de minuni. Intr-o zi, icoana s-a facut nevazuta de la ochii tuturor. In pofida tuturor cautarilor intreprinse in tara si in imprejurimi, nimeni nu a putut gasi icoana.

Manastirea Zografu - icoana Sfantului Gheorghe

Intr-o noapte, Sfantul Gheorghe s-a aratat in vis egumenului acelei manastiri, pe numele sau Eustatie, si i-a spus: "De ce te istovesti peste masura de intristare si mahnire dupa mine, omule? Eu mi-am gasit biserica si manastire in Sfantul Munte Athos, unde este locul ales al Preasfintei noastre Stapane si Nascatoare de Dumnezeu. Acolo am dorit sa petrec. Daca vreti sa va mantuiti de mania care vine peste tine si peste aceia care sunt cu tine, ia pe frati si mergeti in pamantul si manastirea pe care ti le-am spus, si acolo ma vei afla, caci Domnul a dat intreaga Palestina si Siria spre nimicire saracinilor, din pricina inmultirii pacatelor si nedreptatilor savarsite de crestini."

Plecand parintii din Palestina, au mers in Sfantul Munte Athos. Aici, la Manastirea Zografu, ei au vazut icoana lor iubita, asezata insa pe un lemn nou, iar nu pe cel vechi, precum se afla in biserica lor. Vazand aceasta, nici unul dintre ei nu a mai vrut sa se intoarca in patria natala, ei ramanand in manastirea athonita pana la moarte.

Manastirea Zografu - icoana Sfantului Gheorghe

Degetul episcopului necredincios a ramas lipit de icoana Sfantului Gheorghe !

Pana astazi, pe chipul sfantului, se vede foarte clar un deget de om. Degetul lipit de chipul sfantului este al episcopului Eparhiei de Vodin. Acesta, ajungand in manastirea Zografu, se inchina icoanei Sfantului Gheorghe, insa auzind istoria minunatei zugraviri a acesteia, el nu crezu minunii.

Manastirea Zografu - icoana Sfantului Gheorghe

Necrezand nici minunea zugravirii, nici minunile savarsite inaintea icoanei, episcopul cel nebun a atins icoana cu degetul aratator, in chip batjocoritor. In clipa in care degetul a atins icoana, episcopul nu si l-a mai putut deslipi. Nici o metoda nu a fost suficienta spre a desprinde degetul lipit pe icoana. In cele din urma, durerile fiind crancene, degetul trebui a fi taiat. Pana astazi, acesta sta lipit pe icoana.

Icoana Sfintei Ana de la Manastirea Almas




Icoana Sfintei Ana de la Manastirea Almas este una dintre icoanele facatoare de minuni din zona Neamtului. Manastirea Almas se afla in comuna Garcina, judetul Neamt, la o distanta de 10-15 kilometri de Piatra Neamt. Din Piatra Neamt se merge pe Drumul National 15C, spre Targu Neamt, pana la Drumul Comunal 146, ce porneste in partea stanga, spre vest, drum ce duce in comuna Garcina.

Aceasta manastire, purtand hramul Duminica Tuturor Sfintilor, este o veche vatra calugareasca, statornicita in tinuturile Neamtului inca din secolul al XV-lea, sub conducerea sihastrului Vasile Almas. Ctitorii acestui asezamant monahal sunt familia Vasile si Maria Almas, ciobani din Tara Hategului.

Manastirea Almas - icoana Sfintei Ana

Ajutat de razesi, Vasile Almas, in anul 1659, construieste un paraclis din lemn, cu hramul Sfantul Nicolae. Locasul cu hramul Sfantul Nicolae a fost recladit din lemn de doamna Ecaterina Cantacuzino, sotia spatarului Iordache Cantacuzino, in anul 1715. Schitul de calugari a functionat pana in anul 1821, cand a fost pradat de eteristi. Actuala biserica, construita din piatra in anul 1821, este ctitoria familiei logofatului Bals si a primit ca hram Duminica Tuturor Sfintilor.

Icoana Sfintei Ana de la Manastirea Almas

Icoana Sfintei Ana se afla in biserica cea mare a Manastirii Almas, in partea stanga, langa catapeteasma. Pictata de un zugrav anonim, icoana este deosebit de frumoasa, ea pastrand ceva din aerul iconelor de odinioara, icoane pline de duh si de profunzime duhovniceasca.

Manastirea Almas - icoana Sfintei Ana

Printre primele minuni savarsite inaintea icoanei Sfintei Ana de la Manastirea Almas se numara aceea petrecuta in vremea pradarii eteriste a manastirii. Cand eteristii au ajuns in sfanta manastire, ei au vazut ca slujbele nu se oficiau in limba greaca, precum era obiceiul in acea vreme. Suparandu-se, dintr-o mandrie nationala, eteristii greci au vrut sa distruga cele mai de pret obiecte ale bisericii, printre care se afla si sfanta icoana a Sfintei Ana cu Prunca. Se povesteste cum ca nici unul nu a putut sa urneasca sfanta icoana de la locul ei.

Manastirea Almas - icoana Sfintei Ana

Sfanta Ana de la Manastirea Almas a savarsit, pana astazi, nenumarate minuni, dintre care numai o parte au ramas consemnate in istoria manastirii. Toate vindecarile si toate binecuvantarile sunt mari si minunate, insa cele mai impresionante sunt vindecarile de cancer, mentionate de cronica manastirii, nu mai putin de 16 persoane gasindu-se leacul prin rugaciune staruitoare si mijlocirea neintarziata a Sfintei Ana.

Teodor Danalache

Manastirea Almas - icoana Sfintei Ana

Icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc - Schitul Prodromu




Icoana Maicii Domnului numita "Aparatoarea de Foc" este o icoana facatoare de minuni, pastrata in Schitul romanesc Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Tot in acest schit se mai afla si icoana Sfantului Ioan Botezatorul, cea cunoscuta pentru minunata ei incruntare. Schitul Prodromu a fost intemeiat in anul 1820, sub arhipastorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Ctitoria schitului a fost recunoscuta prin hrisoavele domnesti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, in data de 7 iulie 1853, si de Carol I al Romaniei, in data de 19 iunie 1871. Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc intre anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul sau, ieroschimonahul Nectarie. Schitul tine de Manastirea Marea Lavra.

Schitul Prodromu - icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc

"Istoria Manastirilor Athonite", carte in zece volume, scrisa de schimonahul Irinarh, mentioneaza: "Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul, avandu-si locuinta deasupra Manastirii Lavra, pe dealul ce se numeste Palama, iata ca intr-o noapte, iesind din chilie si stand la rugaciune, vazu in partea dinspre rasarit, la locul ce se numeste Vigla, o doamna sezand pe un tron precum cele imparatesti, inconjurata de ingeri si sfinti, care tamaiau imprejur, cantand si inchinandu-se Imparatesei a toate. Si intreband cuviosul Marcu pe Sfantul Grigorie, staretul sau, ce va fi insemnand oare aceasta, i s-a talcuit ca Maica Domnului voieste ca in timpurile mai de pe urma sa se ridice in acele parti un locas dumnezeiesc, spre slava Sfintiei sale." Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu.

Icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc - Schitul Prodromu

Icoana Maicii Domnului cea "Aparatoare de Foc" este asezata in paraclisul zidit deasupra intrarii principale, in turnul clopotnita, la primul etaj. Paraclisul este inchinat Adormirii Maicii Domnului.

Schitul Prodromu - icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc

Aceasta icoana a apartinut unei familii de credinciosi din orasul Barlad, Romania. Intr-o zi, o ispita a incercat familia cu pricina. Intreaga casa a fost mistuita de flacarile unui incendiu. Indata dupa ce s-au astamparat flacarile nesatioase, parintii au intrat in casa cea facuta scrum, spre a cauta cele ramase nearse, vase de argint si de arama. Astfel, in locul vaselor, mistuite complet, ei au gasit nearsa numai icoana Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului se afla pe o gramada de carbuni aprinsi, nearsa catusi de putin. Cu toate ca icoana este din lemn, focul nu a indraznit a se apropia de cinstitul lemn al icoanei. Numai culorile au fost putin afunate si innegrite, spre marturie peste vremi a minunii petrecute in incendiu.

Schitul Prodromu - icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc

Plini de spaima si de mirare, crestinii au scos icoana din jaratecul incins, au spalat-o si au vazut ca nici zugraveala nu era deloc stricata, ci numai fumul patrunsese putin inspre ea, innegrind-o.

Mai apoi, icoana Maicii Domnului, numita "Aparatoarea de Foc", a fost imbracata in argint si daruita Schitului Prodromu, pe care de mai multe ori l-a aparat de foc si grindina.

Intr-o vreme in care padurile din regiunea Vigla erau mistuite de flacari, monahii romani de la Schitul Prodromu, au facut procesiune si priveghere, in jurul schitului, cu aceasta icoana, iar focul nu s-a apropiat de zidurile schitului catusi de putin

Parintele Arsenie Boca

Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că ştiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă – numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, Sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-*a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni) Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost impuşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara. Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri. Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila) Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. ( dupa spusele Parintelui Ilarion Argatu, aceasta se va intampla dupa ce va fi acceptata casatoria intre persoane de acelasi sex. Dumnezeu nu va permite sodomizarea unei tari ortodoxe – n. n. ) Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş) Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul – oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi – nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel) „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici.

Despre ghicit

Ghicirea prin lucruri sfinte
Ghicirea prin lucruri sfinte Mareste imaginea.

S-a incetatenit in popor credinta ca iti poti afla viitorul prin “deschiderea cartii”. Daca vei intreba unde se "deschide cartea” si cine face acest lucru, raspunsul e simplu: doar in biserica si doar de catre preot. Iata cum preotul devine persoana care iti spune "tot ce va fi”. Nu stii de ce nu te poti casatori? Nu ai raspuns la necazurile care vin asupra ta? Nu cunosti ce vor ajunge copiii? etc, mergi la un preot care “deschide cartea” si nu vei mai avea astfel de intrebari. E o cale comoda, nu cere efort: rugaciune, post, metanii. Acesta este raspunsul unor oameni care cred in cele in care ar trebui sa se se arate necredinciosi. Insa, nu asa se fac pasi siguri in viata.

De unde obiceiul de a deschide cartea?

La Taina Sfantului Maslu exista o prevedere tipiconala care indica citirea unei rugaciuni cu Sfanta Evanghelie deschisa peste capetele bolnavilor. (Dupa ultima rugaciune si ungere, preotul care conduce soborul de preoti prezenti la Maslu, ia Sfanta Evanghelie si o da bolnavului sa o sarute si sa o deschida. Ceilalti preoti slujitori o tin deschisa deasupra capului celui bolnav, iar cel ce conduce soborul rosteste rugaciunea a opta, dupa care se face ungerea cu ulei sfintit). Unii preoti ies din cadrul liturgic si ajung sa faca din deschiderea Evangheliei un mijloc de asa zisa descoperire a celor ce vor fi. Asa se face ca pagina unde Evanghelia a fost deschisa, simbolizeaza ceva, cuprinsul ei capata prin deschidere o alta interpretare, culoarea inseamna realizare (daca vorbim de rosu) si neimplinire (daca e negru), etc. Si iata cum ajungem sa vorbim de preoti ghicitori, de persoane care "vad” lucruri care nu pot fi vazute decat cu ochii inchisi.

Aceasta practica este necanonica, pentru ca nu o gasim in cartile de cult. A folosi Evanghelia pentru astfel de cazuri, inseamna a nu cunoaste rolul si semnificatia ei.

De ce exista credinta ca preotul poate prezice?

In primul rand, marturisesc cei care apeleaza la astfel de practici, preotul nu te trage de maneca pe strada ca sa-ti ghiceasca, ceea ce denota ca din moment ce tu il cauti si nu el pe tine, e semn ca nu exista falsitate in aceasta "deschidere a cartii”. Pe de alta parte, el este persoana care are o legatura cu o putere dincolo de natura - cu Dumnezeu.

Dar se pierde din vedere ca Dumnezeu opreste cu severitate ghicirea viitorului. Inainte ca poporul evreu sa intre in Tara Fagaduintei, El ii descopera lui Moise regulile de purtare pe pamantul in care va ajunge: "Cand vei intra in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da, sa nu te deprinzi sa savarsesti grozaviile acelor popoare. Sa nu se dovedeasca la tine vreunul care arde in foc pe fiul sau pe fiica sa, nici superstitios, nici talcuitor de semne, nici prezicator, nici fermecator, nici vrajitor, nici descantator, nici mag, nici din cei ce intreaba mortii. Caci este grozavie inaintea Domnului cel ce savarseste acestea si din pricina acestei uraciuni, Domnul Dumnezeu il va goni din fata Sa. Tu fii fara prihana inaintea Domnului Dumnezeului tau. Fiindca popoarele acestea pe care le vei alunga, asculta de talcuitorii de semne si de vrajitori, iar pe tine te opreste Domnul Dumnezeul tau" (Deuter. XVIII, 9-14).

Stim, s-a ajuns sa fie mai cautati cei care citesc gandurile, care vad de la distanta si interpreteaza orice vis. Dar atat cei care recurg la aceste practici, cat si cei care le savarsesc, sunt pe drumul care nu duce la intalnirea si unirea cu Dumnezeu.

Cea dintâi săptămână

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/

1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!

De la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei Ţări Române, Moldova, Muntenia şi Transilvania, toţi au fost creştini ortodocşi. Mama lui Minai Viteazul a fost călugăriţă şi este înmormântată la Mănăstirea Cozia, sub o lespede de piatră pe care scrie : „Aici odihneşte monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul". Apoi şi Ştefan cel Mare. La Mănăstirea Probota, unde este îngropat ctitorul ei, Petru Rareş, este îngropată monahia Măria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare. Ei domni şi mamele lor călugărite! Vedeţi voi câtă unire era între credinţă şi conducere atunci? Cel ce conducea ţara avea mama călugăriţă şi frate călugăr.

Toţi îşi făceau câte o mănăstire şi mormânt în mănăstire. Fericiţi şi de trei ori fericiţi au fost domnii noştri ortodocşi: Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Putna; Ieremia Movilă şi Gheorghe Movilă, la Suceviţa; Petru Rareş, la Probota; Lăpuşneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistriţa; Mircea cel Bătrân, la Cozia.

Luati aminte

Satan a organizat o conventie mondiala cu toti demonii sai. Odata ce s-au adunat toti inaintea lui a luat cuvantul si le-a zis:

Nu putem pe crestini sa-i oprim sa mearga la Biserica, sa citeasca Biblia si sa descopere cuvantul... Nu avem nici o putere sa oprim relatia intima pe care o au cu Salvatorul lor. Odata ce se prind in legatura cu lisus, puterea noastra asupra lor este nimicita. Asadar m-am gandit si iata ce idee mi-a venit:
Dati-le voie sa mearga la Bisericile lor, sa se inchine Dumnezeului lor, dar furati-le timpul ca sa nu mai aiba timp sa dezvolte si sa intretina o relatie cu lisus Hristos.

Cum vom face asta?

Potrivnicii crestinilor au tacut. Iata! Tineti-i ocupati cu aspectele neesentiale ale vietii, inventafi nenumarate scheme care sa le ocupe mintea tot timpul. Tentatii, sa cheltuiasca, sa-si doreasca mai mult, mai mult, mai mult.

Sa caute sa munceasca cat mai mult - 10, 12, 14 ore pe zi, chiar si Duminicile, pentru ca sa creada ca asa isi pot implini toate cele ce tin de trebuintele lor materiale. Imputinati-le timpul pe care 1-ar petrece cu copiii, cu familiile lor. Suprastimulati-le mintea ca sa nu mai poata auzi linistea, care le-ar putea oferi un timp de meditatie la rostul vietii lor si sa vada desertaciunea sufletelor lor. Televizoare peste tot, dvd-uri, computere, ziare si reviste, nu-mi pasa cum le numiti, orice lucru de care se pot folosi fara oprire si prin care putem vinde vise goale. Asta va incarca mintile lor si va rupe orice legatura cu Hristos. Umpleti-le vietile cu super-oferte, si orice servicii si produse gratuite -sperante false si iluzii. Nu uitati de femeie. Ea a stiut intotdeauna sa ispiteasca. Folositi-o cat mai sumar imbracata pentru a insela ochii barbatilor, care vor fi mai slabi si vor vedea ca frumusetea trupului este importanta si vor deveni nesatisfacuti de propriile lor neveste. Tineti-le pe neveste ocupate cu casa, cu masa, cu copiii, cu indatoririle fata de sot, de parinti, pentru ca odata sfarsita ziua sa nu le mai poata oferi sotilor dragostea lor, astfel ei se vor umple de amar si vor cauta mangaiere in alta parte. Dati-le pe Mos Craciun, pentru a-i indeparta de la adevaratul sens al Nasterii Mantuitorului, la fel si cu Pastile, dati-le iepuras, sa uite de Inviere si de puterea lui lisus Hristos asupra pacatului si a mortii. Ei singuri isi vor indeparta proprii copii de la adevar. In vacante invatati-i sa faca excese: discoteci, gratare, petreceri, sa nu se poata linisti prea mult ca sa poata reflecta la creatia lui Dumnezeu. Astfel, faceti ca ei sa se intoarca la viata de zi cu zi si mai obositi, sa nu aiba timp sa se incarce cu energia naturii lui Dumnezeu. Dati-le parcuri distractive, evenimente sportive in fiecare zi, spectacole de muzica, filme. Tineti-i ocupati, ocupati, ocupati. Umpleti-le viata cu atat de multe inventii si cauze bune, incat sa creada ca ei sunt stapani pe vietile lor si pot face ,,ceva". Curand isi vor sacrifica si sanatatea si familia pentru a face ,,ceva" cu viata lor.

O sa mearga, o sa mearga. E un plan bun. Acum plecati si faceti cum v-am spus. Astfel demonii au plecat pe pamant sa faca totul spre a-i tine pe oameni ocupati cu scopurile lor in viata, pentru a le imputina timpul in care ar putea discuta despre puterea lui lisus, si despre necesitatea schimbarii vietii lor.

Intrebarea este: A reusit oare satan in planul lui sau nu ? Judeca tu.

Fericirile

Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Împaratia Cerurilor - saracia cu duhul sau smerenia de buna voie (Sfântul Ioan Gura de Aur) este conditia esentiala a intrarii în împaratie, ea ne deschide portile cerului pentru ca numai cel care îsi cunoaste nimicnicia înseteaza dupa Dumnezeu;

Fericiti cei ce plâng, ca aceia se vor mângâia - plângerea este mântuitoare atunci când este o expresie a pocaintei, a strapungerii inimii si a întoarcerii spre Dumnezeu;

Fericiti cei blânzi, ca aceia vor mosteni pamântul - blândetea, cel dintâi rod al bunatatii si al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: „Învatati-va de la Mine, ca sunt blând si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre”(Matei 11, 29).

Fericiti cei ce flamânzesc si înseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura

Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui - milostenia izvoraste din iubirea de Dumnezeu si de aproapele si se arata prin ajutorarea trupeasca si sufleteasca a semenilor si atrage mila lui Dumnezeu asupra noastra;

Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu - curatia inimii o dobândim atunci când reusim sa smulgem din ea radacinile pacatului, adica poftele si gândurile rele, si o umplem de iubire si de dorinta dupa Dumnezeu;

Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce facem în viata trebuie sa fie pacea care este dar si har de la Duhul Sfânt, semn al prezentei Sale care ne transporta în „lacasul” Sau (Sfântul Serafim de Sarov);

Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Împaratia cerurilor - luptând pentru dreptate, având ca arme adevarul si iubirea, pâna la a fi prigoniti ne identificam cu Mântuitorul Care a suferit rastignire;

Fericiti veti fi voi când va vor ocarî si va vor prigoni si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra, mintind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea decât daca cel prigonit este cu adevarat nevinovat, daca ocara este mincinoasa si victima este un martor al Adevarului, al lui Hristos Însusi.

Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este în ceruri - ca o concluzie a ultimei fericiri dar si a antifonului al III-lea si a întregii parti introductive a Sfintei Liturghii, Mântuitorul ne îndeamna sa ne bucuram si sa ne veselim de intrarea în Împaratia Sa care se va înfaptui în timpul Sfintei Liturghii.

Povestea unui pelerin

Cu multi ani in urma,intr-un sat din Rusia traia un baiat orfan de parinti.El a fost crescut de la doi ani de bunicul sau,care era un om instarit si cinstit.Acesta l-a invatat sa scrie si sa citeasaca.Cand a implinit 19 ani,bunicul s-a stins din viata,I-a lasat mostenire casa,o Biblie si o 1000 de ruble.Intr-o zi de duminica a intrat in biserica sa se rtoage,asa cum il invatase bunicul.Se citea din epistola catreTsaloniceni a Sf Apostol Pavel.I-a ramas intiparite in minte doua cuvinte:"Rugati-va neincetat"! dupa liturghie s-a apropiat de diacon si l-a intrebat:
-Ce inseamna sa te rogi neincetat?
-Nu stiu cum sa-ti explic,mai intreaba si tu pe altii,i-a raspuns acesta si a plecat grabit de langa el.
S-a dus si la preotul care slujise in altar si l-a intrebat:
-Parinte ce inseamna sa te rogi neincetat?
Preotul i-a zis:
-Trebuie sa stai mai mult la slujbe,sa stai mai mult in Biserica si Dumnezeu te va invata sa te rogi.
Baiatul si-a pus in gand sa pornesaca spre manastirile din Kiev,pentru a afla un om ca sa il invete si pe el sa se roage neincetat, in calatoria sa intreba mereu despre un om rugator,intr-o buna zi a aflat ca exista un barean ce traieste izolat intr-o padure,pelerinul s-a indreptat spre acea siastrie.
-Buna ziua cinstite batrane.
-Parinte ce inseamna sa te rogi ne incetat?
-Rugaciunea neincetata este rugaciunea lui Iisus"Doamne Iisuse heistoase miluiestema pe mine pacatoasul"dac te obisnuiesti cu acesta rugaciune nu mai poti trai fara ea.

LA UŞA MILOSTIVIRII



(Rugăciune către Maica Domnului)

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul)


Preasfântă Maică şi Fecioară,
Nădejdea sufletului meu,
Tu eşti a mea mijlocitoare
La Milostivul Dumnezeu.


De n-ar avea la ceruri lumea
Rudenie de pe pământ,
Atunci ar fi pustie viaţa,
Asemenea unui mormânt.


De nu erai Tu primăvară
A veacului înţelenit,
Ar fi rămas de-a pururi iarnă,
Şi soarele n-ar fi zâmbit.


De n-ai fi revărsat Tu zorii,
Peste pământul adormit,
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârşit.


Iar astăzi, Preacurată Maică,
Când toţi ne-am abătut la rău,
De nu te vei ruga fierbinte
Ne părăseşte Fiul Tău.


Trimite semn de pocăinţă
Norodului nedumerit
Şi adă iarăşi la credinţă
Pe sufletul cel rătăcit.


Dezleagă, Preacurată Maică,
Cătuşele celor robiţi
Şi dăruieşte-le răbdare,
Creştinilor năpăstuiţi!

Mântuirea numai prin credinţă

Obtinem mântuirea numai prin credinţă asa cum ne amagesc sectantii, sau prin credinţă însoţită de fapte?

Suntem mântuiti numai prin credinta?

Nu, aceasta îl contrazice pe Iacov!… “Vedeţi dar că din FAPTE este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.“(Iacov 2,24).

Suntem mântuiti numai prin fapte?

Nu, aceasta îl contrazice pe Pavel!…”Căci socotim că prin CREDINTA se va îndrepta omul, fără faptele Legii.”(Romani 3,28)


În realitate, Pavel şi Iacov nu se contrazic absolut deloc. Singurul punct de aparenta “contradicţie ” este legat de relaţia dintre credinţă şi fapte. Ei abordează acelaşi subiect din perspective diferite.Raportul dintre credinţă şi fapte, a provocat deseori confuzie şi neînţelegeri în decursul veacurilor.

Continuarea aici......

http://mihailandrei.wordpress.com/

Iertarea

Ce inseamna iertarea si cum reusim sa iertam?
Iertarea inseamna a nu-l lasa pe cel ce ne-a gresit sa plece fara a da o explicatie. Trebuie sa-i ingaduim celui ce ne-a gresit sa-si descarce sufletul explicind cum a ajuns sa greseasca, sau ce deficiente au aflat in noi care l-au facut sa greseasca. Asa putem sa ii tragem la raspundere pe cei ce ne gresesc prin actiunile lor.

Iertarea inseamna a-I lasa lui Dumnezeu dreptul de a face dreptate. Cand ne insusim dreptul de a judeca sau de a ne razbuna ii dam de inteles lui Dumnezeu ca nu credem ca El ne poate rezolva problemele.Trebuie sa ingaduim lui Dumnezeu sa faca dreptate si sa-si manifeste dreptatea Lui prin iertarea neconditionata de catre noi a aproapelui nostru sau a celor din familie.

Iertarea inseamna a nu permite sa fim jigniti in mod repetat. Iertarea nu inseamna insa a tolera lipsa de respect sau manifestarile jignitoare constante. Nu suntem nevoiti sa toleram ofensele, nici lipsa de respect sau orice alta forma de abuz din partea celor ce ne gresesc.

Iertarea nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam a fi victime. Iertand, nu spunem: “Ceea ce ai facut este bine, asadar continua sa ma tratezi asa.” Ba mai mult, nu ar trebui sa ne insusim rolul de martir, iertand mereu pe cei din jur doar pentru ca ne simtim bine in rolul de victima.

Iertarea nu inseamna impacare. Putem ierta pe cineva chiar daca nu vom reusi sa ne intelegem perfect cu persoana care ne-a jignit.

Iertarea este un proces, nu o intamplare. Probabil ne va lua ceva timp pentru a ne rezolva problemele inainte de a fi capabili sa iertam cu adevarat. De aceia iertarea este un proces, nu un act care se petrece intr-o clipita. Iertarea ia timp si efort constant. Se manifesta in atitudini, vorbe, si in dispozitia mentala a fiecaruia dintre noi. Dispozitia mentala trebuie sa fie una a iertarii adevarate, neconditionate, si ireversibile. Deindata ce hotaram sa iertam, trebuie sa o facem.

Trebuie sa iertam de fiecare data. Daca insa suntem din aceia care iarta mereu iar noi la rindul nostru nu suntem iertati, e potrivit sa analizam relatia noastra cu persoanele din jur, sa intelegem motivul pentru care noi suntem cei care suferim mereu. E important sa nu ne ingaduim sa ajungem in postura in care cei ce ne gresesc, fiind iertati de fiecare data, continua sa greseaca ajungind la abuz.

Iertarea nu inseamna ca negam realitatea sau ignoram jignirile. Unele persoane sunt apatice, de neincredere, cu intentii ascunse. Asadar nu se vor schimba niciodata. De aceia uneori iertarea trebuie acompaniata de rugamintea ca modul de comportament care a generat tensiunea intre membrii familiei sa inceteze. Trebuie deci sa schimbam modul de abordare si chiar sa nu ne asteptam ca partea opusa sa se indrepte. Iertarea deci implica rabdare.

Iertarea nu se bazeaza pe faptele celor din jur, ci pe propria noastra atitudine. O atitudine sanatoasa privind iertarea e indispensabila fiecaruia dintre noi. Cei din jurul nostru vor continua sa ne raneasca pe parcursul vietii. Putem sa ii privim cu superioritate, sa ramanem blocati in tristetea si supararea noastra, sau sa adoptam o atitudine de iertare permanenta. Asta din urma aduce dezlegare si pace.

Trebuie sa iertam chiar daca cei ce ne gresesc nu se caiesc. Chiar daca cei ce ne gresesc nu ne cer iertare, trebuie sa-i iertam numaidecit si sa le comunicam acest lucru. Trebuie sa ne amintim ca iertarea se manifesta in atitudinea noastra nu in actiunile lor.

Nu trebuie sa le dam mereu de stire ca i-am iertat. Comunicarea iertatii insa trebuie facuta cu tact pentru a nu se transforma in abuz si santaj. A-i anunta mereu pe cei din jur ca sunt iertati, desi nu ne-au cerut iertare, poate deveni o forma de manipulare din partea lor, una care poate duce chiar la mindrie.

Este posibil sa iertam prea usor pentru a evita suferinta sau pentru a manipula o situatie. Trebuie sa fim cu bagare de seama pentru a nu ierta doar de dragul iertarii. Iertarea elibereaza durerea. Adesea insa dorim cu disperare sa reparam o situatie deficitara cit mai repede ca si neintelegerea care a cauzat-o sa dispara la fel de repede. De exemplu, in contextul divortului unele persoane doresc sa grabeasca rezolvarea crizei, crez.

Legaturii Ortodoxe

  1. MITROPOLII, ARHIEPISCOPII, EPISCOPII ROMÂNEŞTI
  2. BISERICI, MĂNĂSTIRI, PAROHII ROMÂNEŞTI
  3. SITE-URI ALE ALTOR BISERICI ORTODOXE
  4. PAGINI PERSONALE
  5. PAGINI DIVERSE
  6. ALTELE