Candela Bisericii arde pentru toţi!



miercuri, 19 decembrie 2012

Poarta Raiului


Demult, a trait un print tare-tare bogat, care era, insa, si foarte zgarcit. Nu ar fi dat niciodata nimic. Doar ca, intr-o noapte, a visat ca murise si ajunsese la poarta raiului.

Acolo, Sfântul Petru i-a spus:
- Vino cu mine să îţi arăt unde vei sta de acum încolo.
Şi au mers ei ce-au mers prin grădinile acelea minunate, până când, la un moment dat, au ajuns lângă un palat mare şi frumos.
- A, a strigat tânărul prinţ, aici voi sta ?
- Nu, în nici un caz.
- Dar, cine va sta aici?
- Aici va locui, după ce va muri, grădinarul tău.
- Cum se poate, el care nu are nimic, care e sărac lipit pământului, cum să merite el aşe ceva?
- E, nu are grădinarul tău avere pe pământ, fiindcă tot ce câştigă împarte mereu cu cei mai sărmani decât el. Pe pământ nu strânge nimic, fiindcă dăruieşte, dar aici, uite câte a strâns! Tot ce vezi aici este rodul bunătăţii lui.
- Bine, şi atunci eu unde o să stau ? -a mai întrebat nemulţumit prinţul.
- Uite acolo, în cocioaba aceea!
- Cum, în şandramaua aia ?! Păi acolo sunt doar nişte scânduri prăpădite care stau gata-gata să cadă ... cum să locuiesc în mizeria aia ? E drept aşa ceva ?
- Sigur că este drept - i-a răspuns Sfântul Petru! Ia gândeşte-te, ce ai dăruit tu ? Nimic. Ce ai fi vrut să apară aici!? Dacă ai fi fost bun şi darnic cum este grădinarul tău, atunci ai fi avut şi tu asemenea palate, poate chiar mai mult, dar aşa ... Tot ce vezi acolo este rodul zgârceniei tale ...
În clipa aceea, tânărul prinţ s-a trezit speriat din visul său. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pământ, ci în cer. Nu a mai strâns bogăţii peste bogăţii, fiindcă la ce i-ar fi folosit mai târziu ?
Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sărmani şi, în acest fel, a strâns o avere mult mai de preţ: recunoştinţa celor ajutaţi de el şi binele făcut. Aceasta era averea pe care nimeni nu i-ar fi putut să i-o fure!
Înţelept ar fi ca şi noi toţi să procedăm aidoma prinţului din poveste, pentru că adevărată este vorba care spune că nu rămânem decât ce ceea ce dăruim.
(Pe calea binelui mai repede oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te.    -Sfântul Vasile cel Mare- )

http://ortodoxnews.ro/poarta-raiului/#more-1706

Increderea in noi insine



A spus avva Xanthias: talharul era pe cruce, si dintr-un singur cuvant s-a indreptatit; iar Iuda era numarat impreuna cu apostolii si intr-o singura noapte si-a prapadit toata osteneala si s-a pogorat din ceruri in iad. De aceea, nimeni caruia ii merge bine sa nu se faleasca, fiindca toti cei care s-au increzut in ei insisi s-au prabusit.

Nostradamus, prorocul mincinos


Pe 14 decembrie 1503 s-a nascut Nostradamus.
Nostradamus, prorocul mincinosIn ultima vreme, mi-a fost dat sa intalnesc mai multi crestini ortodocsi, care vorbeau cu mai mult entuziasm despre Nostradamus si profetiile sale, decat despre Hristos si profetiile mesianice. Acestia nu negau traditia indelungata a profetiilor vechi-testamentare, recunosteau importanta acesteia, dar afirmau la unison ca din moment ce profetiile mesianice au fost implinite, nu mai prezinta acelasi interes pentru omul zilelor noastre. Prin urmare, mult mai actuale ar fi profetiile lui Nostradamus, pentru ca fac referire "directa" la cele petrecute in veacul acesta.

Noi spunem insa ca astfel de exemple nu fac decat sa arate cat de actuale sunt urmatoarele cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel: "Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor. Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme." (2 Tim 4:3-4).

Profetiile lui Nostradamus

Inca de la inceput precizam ca tot ceea ce este cunoscut cu privire la viata, ocupatiile si scrierile lui Mihail Nostradamus (1503-1566) se potriveste perfect cu imaginea a ceea ce Sfanta Scriptura defineste a fi un "proroc mincinos".

Nostradamus s-a nascut pe 14 decembrie 1503 intr-o familie de evrei, in St. Remy, Proventa, Franta. Bunicii sai erau medici, iar tatal sau era notar. In 1488, Proventa fusese alaturata Frantei si pentru ca bunicii si tatal sa nu-si piarda dreptul de a profesa, in 1502, intreaga familie a fost nevoita sa se converteasca la Catolicism. Crestinismul a ramas insa ceva strain lui Nostradamus, deoarece va arata un deosebit interes fata de ocultism, un domeniu incompatibil cu religia Noului Testament.

Ca medic, se ofera voluntar pentru a ingriji victimele ciumei, boala care ii va rapune sotia si cei doi copii. Multa vreme a fost un medic oarecare, pana cand a experimentat cu succes medicamente pe baza de plante, ceea ce i-a atras succesul. Nostradamus nu a practicat numai medicina, ci si astrologia, spre a afla viitorul, preocupare despre care Sfantul Grigorie Teologul spune "este o jignire adusa Providentei Divine" (Omilia 5: Despre Providenta).

Nostradamus vorbeste despre o sursa intunecata, oculta, a profetiilor sale. Acesta a folosit obiecte magice pentru a intra in transa si a prevedea viitorul. De asemenea, folosea un tripod ritual utilizat si in practicile oculte pagane de catre Pitia, preoteasa din Delfi. Viziunile ii apareau inconjurate de apa sau flacari. Se pare ca Nostradamus folosea in timpul meditatiilor nucsoara (o planta usor halucinogena stimuland imaginatia, care, folosita in cantitati mari, este letala). In fata sa era asezat un bol cu uleiuri diverse si apa fierbinte.

Nostradamus a ramas in istorie datorita celor 10 "Centurii", prima editie datand din 1555. Insa nu acesta i-a fost debutul. A fost preocupat de anticiparea timpului probabil pe baze astrologice. In urma catorva preziceri exacte, a inceput sa publice o serie de almanahuri sub titlul "Almanah pentru anul..., cu calcule si explicatii de Michel Nostradamus, doctor in medicina si astrofil la Salon-de-Craux, in Provence".

"Nostradamologii”, acele persoane care incearca pe baza catrenelor lui Nostradamus sa arate profetiile nu fac altceva decat sa le explice prin contextul istoric, cautand evenimente care par a se potrivi. In cele mai multe situatii, interpretarile sunt subiective si tendentioase. Asta pentru ca toate predictiile sale au fost exprimate atat de vag si nedefinit, incat ar putea corespunde unui numar extrem de mare de variante posibile.

Niciun talcuitor al catrenelor lui Nostradamus nu a facut nici macar o singura predictie reala folosindu-se de "profetiile” acestuia.
Cum recunoastem un proroc

In Sfanta Scriptura intalnim numeroase avertizari cu privire la profetii auto-proclamati si la amagitorii duhovnicesti: "Feriti-va de prorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori (Mt. 7:15). Sau, in alt loc, Iisus spune ucenicilor, "Vedeti sa nu va amageasca cineva” (Mt. 24:4).

Iar pentru a nu ne lasa astfel amagiti este nevoie sa fim calauziti indeaproape de Scriptura si de invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii.
In aceasta privinta, Sfintii Parinti ne spun ca Dumnezeu este Singurul care cunoaste cele viitoare. In istoria mantuirii, El a randuit, atat in Vechiul cat si in Noul Testament, ca anumiti oameni sa primeasca darul inainte-vederii, sa primeasca descoperiri dumnezeiesti, pentru ca prin ei sa le impartaseasca celorlalti oameni planul si voia Sa.
Dar cel mai important scop al profetiei biblice a fost sa anunte venirea Mantuitorului, si sa pregateasca in timp poporul iudeu pentru venirea Sa. Domnul S-a descoperit astfel in chip propriu fiecarui profet in parte. De aceea, prorocii biblici se completeaza unii pe altii. Astfel, toate profetiile biblice, luate impreuna, reprezinta Revelatia cu privire la venirea Mantuitorul si mantuirea omului.
Profetii biblici se arata a fi astfel "gura lui Dumnezeu”. In Sfanta Scriptura, profetul mai este numit adesea "omul lui Dumnezeu” (I Regi 2:27; 3 Regi 13:1) De altfel, cuvantul iudaic, "nabi” si grecesul "profitis”, inseamna, sol, mesager, trimis.

Un semn al unui adevarat profet este si puritatea credintei si a invataturii. In acest sens, profetii mai sunt numiti in ebraica "zofim" – gardieni, pazitori (Ier 6:17; Is 56:10), fiind cei care vegheau asupra pericolului spiritual si moral ce ameninta poporul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel ne vorbeste astfel despre scopul celui ce proroceste:  "Cel ce proroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, indemn si mangaiere." (1 Cor. 14:3).

Un atribut esential al unui profet este sfintenia vietii, partasia sa cu Duhul Sfant. In "Simbolul de credinta" marturism ca Duhul Sfant este Cel care "a grait prin proroci". Iar Duhul Sfant, care descopera cele viitoare, se salasluieste numai "vasele curate": "Pentru ca niciodata prorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant." (II Petru 1:21)

Diavolul nu cunoaste cele viitoare

Daca adevaratii proroci sunt alesi de Dumnezeu, prorocii mincinosi sunt alesi de diavol, pentru a semana in randul oamenilor neoranduiala si a pierde sufletele lor.
Trebuie sa tinem seama insa de faptul ca Parintii Bisericii ne spun ca nici macar diavolul nu cunoaste cele viitoare, pentru ca nu a primit de la Dumnezeu darul duhovnicesc al inainte-vederii.

Sfantul Antonie cel Mare, ca unul ce prin ispitele intampinate in timpul asprelor sale nevointe, a ajuns la o cunoastere profunda a duhurilor necurate, ne spune sa nu ne lasam amagiti de diavoli, pentru ca nu pot prezice viitorul, ci incerca numai sa ne amageasca:
"Decat numai singur Dumnezeu este cel care pe toate le cunoaste mai inainte de facerea lor. Acestia (diavolii) vestesc acelea pe care le vad, ca niste furi, mai inainte alergand la toti, ca sa spuna cele ce se lucreaza si se graiesc de noi; apoi ei insemneaza ca ne-am adunat si ca vorbim impotriva lor. Aceasta fiecare iute alergator poate s-o faca, intrecand pe cel zabavnic; si ceea ce zic, astfel este. [...] Intr-acest chip s-au intarit vrajirile elinilor si astfel s-au ratacit dansii mai inainte de catre diavol.

Dar acum a incetat ratacirea; caci a venit Domnul, Care cu toata viclenia lor, chiar si pe diavoli i-a facut deserti si nelucratori; caci nimic nu cunosc de la ei insisi, ci ca niste furi, pe cele ce le vad la altii, pe acelea le prihanesc si mai ales sunt vazatori ai faptelor, decat mai inainte cunoscatori. De aceea, desi uneori numesc adevarate unele ca acestea, sa nu se minuneze cineva de dansii.”

Dintre cele trei dimensiuni ale timpului, viitorul l-a fascinat dintotdeauna pe om. Acesta, lasand deoparte faptul de a invata din trecut si prezent, se amageste crezand ca poate invata si din viitor.
In aceasta privinta, Sfantul Antonie cel Mare ne descopera ca drumul sigur catre cunoasterea celor viitoare este viata bineplacuta lui Dumnezeu. Asadar, nu trebuie sa "plecam urechea" la prezicerile horoscopului, ale vrajitorilor, ale lui Nostradamus sau altor falsi profeti:

"Nimeni din noi nu se va judeca pentru ca nu le-a stiut (cele viitoare), nici se fericeste ca le-a invatat si le-a cunoscut; ci intr-acestea fiecare va avea judecata, daca a pazit credinta si daca a implinit poruncile lui Dumnezeu curat. De aceea, nu se cade mult a le socoti acestea, ci a ne nevoi si a ne osteni, nu ca sa cunoastem mai inainte, ci, ca bine petrecand, sa placem lui Dumnezeu.
Si trebuie a ne ruga nu sa cunoastem mai inainte, nici sa cerem plata pentru nevointa, ci ca ajutator sa ne fie noua Domnul, spre biruinta impotriva diavolului. Iar daca vreodata este nevoie de a cunoaste mai inainte, sa ne curatim la minte; caci eu cred ca sufletul care s-a curatit de toate pacatele, dupa fire poate sa se faca vazator si chiar mai multe si mai departe sa vada decat diavolii; caci are pe Domnul in sine, care descopera lui." (Viata Sfantului Antonie cel Mare)
Radu Alexandru

 http://www.crestinortodox.ro/editoriale/nostradamus-prorocul-minicinos-126231.html

Puterea Sfintei Cruci


Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară sfat unui bătrân călugăr:
- Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte care să-mi explice toate aceste lucruri!
Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o adu
că, însă, după câteva clipe, s-a întors ţinând în mână o cruce pe care i-a întins-o tânăru¬lui. Văzându-1 mirat, i-a spus:
- Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseam-nă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu. Cel ce ştie să-şi poarte crucea, poartă cu el, în acelaşi timp, harul şi iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povară, ci o bucurie; când te dăruieşti celui drag, nu o faci cu tristeţe şi cu reţinere, ci cu bucurie şi entuziasm.- Crucea înseamnă, deci, curaj, răbdare, dar, mai ales, dragoste.
Doreai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să îţi lumineze mintea. Iată, în schimb, crucea - o carte pe care o vei citi cu sufletul şi a cărei învăţătură îţi va lumina întreaga viaţă.

"Crucea, izvor de tămăduire, uşa Tainelor, arma păcii, veselia sufletului meu."
(Acatistul Sfintei Cruci)

Învăţături despre bine şi rău: Cum ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Domnului?



IPS Bartolomeu Anania

Oricine va admite că o sărbătoare presupune şi un strai sărbătoresc: costumul de Duminică e un costum de Duminică, haina de nuntă e o haină de nuntă, ţinuta de recepţie e o ţinută de recepţie, şi aşa mai departe. În cele mai multe cazuri, dobândirea straiului sărbătoresc este rezultatul unor renunţări - şi chiar sacrificii, împletite însă cu bucuria anticipată de a avea ceea ce-ţi doreşti şi cu care vei fi în stare să cinstesti momentul festiv la care eşti chemat să iei parte (fiindcă, să ne înţelegem, orice sărbătoare e un fenomen social; ea nu este niciodată a unuia singur). În părţile - din ce în ce mai puţine - unde încă se mai păstrează tradiţia portului popular, tinerele fete se adună în postul Crăciunului la o vecină sau alta, în grupe mici, şi cu mâinile lor îşi cos sau împletesc straiele cele noi, în seri lungi, ca nişte şezători ale hărniciei şi cântecului. Aşa se petrecea şi în vremea copilăriei mele. Straiele vechi par din ce în ce mai ponosite, vrednice de aruncat, locul lor luându-l cele noi, cu toate împlinirile şi făgăduinţele lor.
Mântuitorul Hristos ne spune într-o parabolă că un împărat a invitat oaspeţi la nunta fiului său. Cum însă aceştia n-au vrut să vină, el i-a adunat pe toţi nevoiaşii de pe drumuri şi i-a silit să intre la ospăt. Văzând însa ca unul din ei nu purta haină de nuntă, l-a dat afară şi l-a pedepsit. La suprafaţă, întâmplarea pare de domeniul absurdului: de vreme ce omul se pomenise luat pe sus, pe nepregatite, şi adus cu sila, cum de i se pretindea strai de sărbătoare?... 

În realitate, împăratul i se uitase în suflet şi constatase că, deşi i se făcuse o mare şi neaşteptată cinste, insul se mulţumea să mănânce şi să bea, fără ca inima lui să participe la bucuria casei. Aceasta înseamnă, dragii mei, că pe lângă straiul sărbătoresc de care v-am vorbit, văzut, materialnic, făcut pentru trup, există şi un strai al sufletului, menit să-i asigure omului participarea la sărbătoarea lăuntrică. 

Din păcate, există încă destui creştini care cred că sărbătorile de iarnă se reduc la un pom împodobit, la sarmale, caltaboşi, cârnaţi şi băutură, uitând că înaintea ospăţului de acasă li se îmbie ospăţul euharistic, al sfintei cuminecări, care e incomparabil mai important decât belşugul de bucate. Ei bine, pentru acest ospăţ duhovnicesc se cere strai duhovnicesc, iar straiul acesta, cu toate podoabele virtuţilor lui, nu poate fi pregătit decât prin post, adică prin renunţările şi jertfele acestuia. Postul nu este un scop în sine, ci mijlocul prin care sufletul leapădă de pe el zdrenţele păcatelor şi se primeneşte, încetul cu încetul, prin pocăinţă, mărturisire şi fapta bună. Postul cuprinde în el nu numai renunţare, dar şi o bucurie a renunţării, ca o pregustare a bucuriei finale.

Sursă: ASCOR Moldova
 
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/12/invataturi-despre-bine-si-rau-cum-ne.html

Rusinea de la spovedanie scoate inima la suprafata


     „Vedem asta in viata multora care vin la noi: cu cat e mai mare rusinea indurata cu smerenie, recunoscandu-se pacatosi inaintea Domnului, cu atat este mai mare harul ce-l primesc ca sa-si imbunatateasca viata si sa puna un nou inceput.”

Mi se pare că cel mai greu lucru de făcut este depășirea stării de rușine. Oamenii nu vin să se spovedească chiar dacă au sufletul plin de păcate și asta îi apasă pentru că nu pot depăși starea de rușine ca să-și mărturisească păcatele. Cum să-i ajutăm pe oameni în acest sens?
Arhim. Zaharia Zaharou:Cred că puterea de îndura rușinea este un dar de la Dumnezeu. Tânăr fiind și fără prea multă experiență de duhovnic, Părintele Sofronie m-a sfătuit să încurajez pe tineri să mărturisească mai cu seamă lucrurile de care le este rușine, pentru că dacă învață să facă asta, rușinea este transformată în putere împotriva patimilor și vor depăși păcatul. Chiar asta s-a petrecut în persoana lui Zaheu. A îndurat rușinea nefiind obligat de cineva, și Domnul, Care se îndrepta spre Ierusalim ca să poarte Crucea rușinii, l-a văzut pe Zaheu rușinat de El și a recunoscut în acesta un duh de smerenie asemănător cu al Său. Zaheu s-a așezat în chip profetic în calea Domnului, pe calea Crucii și tot profetic taina Crucii și a Învierii lui Hristos a luat ființă și în sa. Inima i-a fost lărgită și cuprinsă de puterea credinței. Hristos ne-a mântuit prin Crucea rușinii și astfel când îndurăm rușine pentru El, aceasta este primită ca o recunoștință din partea noastră iar ca răsplată El ne trimite harul Său care înnoiește viața.
Asta se întâmplă și la Taina Sfintei Spovedanii. Cei care-și mărturisesc sincer și i-au asupra lor rușinea pentru păcatele săvârșite sunt înnoiți. Dar cei care ridică din umeri și spun: „Nimic special, lucrurile obișnuite...”, ei nu îndură nici o rușine, inima lor rămâne nemișcată și cu greu dacă folosesc ceva din aceasta. Dar cei care, cu inimă înfrântă și smerită, dezbracă sufletele lor înaintea Domnului și de față cu alt muritor, „doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi” (Fapte 14, 15), această rușine descoperă inima, o smerește și o aduce la suprafață. Atunci se deschide inima ca să primească harul înnoirii și al iertării. Vedem asta în viața multora care vin la noi: cu cât e mai mare rușinea îndurată cu smerenie, recunoscându-se păcătoși înaintea Domnului, cu atât este mai mare harul ce-l primesc ca să-și îmbunătățească viața și să pună un nou început.
(fragment din: Remember thy First Love, de Archimandritul Zaharia Zaharou)

http://ortodoxnews.ro/rusinea-de-la-spovedanie-scoate-inima-la-suprafata/

Din 2013 apare cartea de identitate cu CIP, ce va conţine şi SEMNĂTURA ELECTRONICĂ


carte-electronica-de-identitate_refuz

USL continuă politica Big Brother a regimului Băsescu, hotărând pe ascuns modificarea unei OUG cu privire la noile acte de identitate.

E oficial: din 2013 ne vom face carte electronică de identitate.
Va conţine date biometrice şi semnătura electronică

Din 2013, vom călători în statele Uniunii Europene cu carte electronică de identitate, potrivit unei Ordonanţe de Urgenţă care a fost publicată miercuri în Monitorul Oficial. Cartea electonică e un document distinct de cartea de identitate şi va conţine, printre altele, date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.
Este vorba de Ordonanţă de urgenţă nr. 82/2012 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România. Ordonanţa de Urgenţă e aplicabilă din 12 ianuarie 2012 (ziua în care a fost publicată în M. Of.).
Cartea electronică de identitate este de tip smart card şi va conţine date în format tipărit sau în format inscripţionat prin tehnologie laser şi în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.
Cartea electronică de identitate va conţine datele cu caracter personal din cartea din identitate, adică: numele şi prenumele titularului, sexul, cetăţenia titularului, data şi locul naşterii titularului, fotografia titularului, C.N.P, adresa de domiciliu a titularului.
Pe lângă acestea, cartea electronică de identitate va conţine informaţii noi despre titular.
Punctual, cartea electronică de identitate va mai conţine prenumele părinţilor titularului, certificate digitale, date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.
Imaginile impresiunilor papilare se colectează numai cu acordul expres al solicitantului cărţii electronice de identitate sau, în cazul minorilor şi al incapabililor, numai cu acordul expres al părinţilor sau, după caz, al părintelui care exercită autoritatea părintească ori al reprezentantului legal, se arată în alineatul 1 al articolului 17 (2) din Ordonanţa de Urgenţă.
Imaginile impresiunilor papilare colectate la momentul depunerii cererii de eliberare a cărţii electronice de identitate se şterg prin procedură automată imediat după personalizarea acestui document.
Datele biometrice din cartea electronică de identitate
Datele biometrice se înscriu în cartea electronică de identitate pentru verificarea autenticităţii acesteia şi identităţii titularului, potrivit alineatului 2 din articolul 17 (2) din Ordonanţă.
Verificarea identităţii titularului cărţii electronice de identitate se stabileşte prin compararea directă a datelor biometrice preluate de la titularul acesteia, cu ocazia verificării, cu datele înscrise în cartea electronică de identitate, confom alineatului 3 din acelaşi articol al Ordonanţei.
Procedurile de preluare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate se vor stabili prin hotărâre a Guvernului.
Precizare importantă
După personalizarea cărţii electronice de identitate, respectiv a cărţii de identitate şi transmiterea acestora la autoritatea competentă să le elibereze, toate datele stocate în bazele de date de producţie se şterg prin procedură automată.
Cartea electronică de identitate permite titularului utilizarea semnăturii electronice calificate.
Despre certificatele digitale din cartea electronică de identitate
Certificatele digitale se emit şi se înscriu de către Ministerul Administraţiei şi Internelor iar certificatul digital calificat va fi emis de un furnizor de servicii de certificare, acreditat.
Certificatul digital calificat se înscrie în cartea electronică de identitate după ce a fost produs cardul, la solicitarea titularului.
Certificatul digital calificat se poate elibera doar persoanelor având capacitate deplină de exerciţiu, potrivit alineatului 3 din articolul 17(1) din Ordonanţa de Urgenţă.
“In sensul prezentei ordonante de urgenta, prin act de identitate se intelege cartea de identitate, cartea electronica de identitate, cartea de identitate provizorie si buletinul de identitate, aflate in termen de valabilitate”, se arata in documentul citat.
In preambulul OUG, Guvernul mentioneaza ca aceasta masura este necesara intrucat se impune producerea unor acte de identitate sigure, evitandu-se, in acest fel, utilizarea de documente de identitate false sau falsificate.
Ce date vor fi inscrise in cartea electronica de identitate?
In OUG nr. 82/2012 se arata ca documentul este de tip smart card si va contine atat date in format tiparit sau in format inscriptionat prin tehnologie laser, cat si in format electronic. Mai mult chiar, noul document va contine si elemente de particularizare si de siguranta. Concret, datele personale care se inscriu pe cartea electronica de identitate, in format tiparit, vor fi cele care apar si in cartile de identitate, adica:
  • numele si prenumele titularului;
  • sexul;
  • cetatenia titularului;
  • data si locul nasterii titularului;
  • semnatura olografa a titularului;
  • fotografia titularului;
  • CNP;
  • adresa de domiciliu a titularului.
Totusi, noile reguli arata ca in formatul electronic al documentului vor fi inscrise, in plus fata de cele ce apar pe formatul tiparit, si alte informatii, precum:
  • prenumele parintilor titularului;
  • certificate digitale;
  • date biometrice ale titularului, constand in imaginea faciala si imaginile impresiunilor papilare a doua degete (amprente, n.red.).
Conform actului normativ, datele biometrice pentru cartea electronica de identitate se vor colecta de catre Directia Generala de Pasapoarte, procedurile de preluare a acestor date urmand a fi stabilite ulterior prin hotarare a Guvernului.
In ceea ce priveste imaginile impresiunilor papilare, acestea se colecteaza numai cu acordul expres al solicitantului cartii electronice de identitate sau, in cazul minorilor si al incapabililor, numai cu acordul expres al parintilor sau, dupa caz, parintelui care exercita autoritatea parinteasca ori al reprezentantului legal. In plus, noile reglementari arata ca la cererea solicitantului, cartile electronice de identitate pot fi eliberate fara a contine aceste imagini.
Potrivit OUG nr. 82/2012, se vor elibera si carti electronice de rezidenta, iar acestea vor cuprinde aceleasi date inscrise in cartile electronice de identitate.
Important! In actul normativ se precizeaza ca datele cu caracter personal, inclusiv datele biometrice inscrise in cipul cartii electronice de identitate si cipul cartii electronice de rezidenta sunt protejate prin utilizarea unei infrastructuri de chei publice si a unor mecanisme de acces standardizate ICAO.
De cand se elibereaza noile documente?
OUG nr. 82/2012 stabileste ca pana la data de 30 iunie 2013 se va realiza o platforma-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a cartii electronice de identitate si punerea in circulatie a cartii electronice de identitate si a cartii electronice de rezidenta.
Totodata, in actul normativ se precizeaza ca punerea in circulatie a cartii electronice de identitate se realizeaza, in mod esalonat, in termen de maximum 6 luni de la data emiterii primei carti electronice de identitate, pe masura asigurarii cu suportul tehnic necesar a serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor.
Atentie! Potrivit OUG publicat miercuri, data oficiala de punere in circulatie a cartii electronice de identitate se va stabili prin hotarare a Guvernului.
OUG nr. 82/2012 stabileste inclusiv un calendar al preschimbarilor actelor de identitate in carti electronice de identitate, Concret, actul normativ stabileste ca toate actele de identitate eliberate pana la punerea in circulatie a cartii electronice de identitate se vor preschimba in functie de anul nasterii, pe o perioada de 3 ani, dupa cum urmeaza:
  • actele de identitate eliberate persoanelor nascute dupa data de 1 ianuarie 1981 se preschimba in perioada 1 iulie 2013-30 iunie 2014;
  • actele de identitate eliberate persoanelor nascute in perioada 1 ianuarie 1966-31 decembrie 1980 se preschimba in perioada 1 iulie 2014-30 iunie 2015;
  • actele de identitate eliberate persoanelor nascute in perioada 1 iulie 1946-31 decembrie 1965 se preschimba in perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2016;
  • actele de identitate eliberate persoanelor nascute pana la data de 31 decembrie 1945 se preschimba in perioada 1 iulie 2016-31 decembrie 2016
Cartea electronica de identitate va avea o valabilitate de 4 ani, pentru persoanele cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, si de 5 ani, dupa implinirea varstei de 18 ani.
Cartea electronica de identitate: scurt istoric
Cadrul legal pentru eliberarea acestui document a fost creat de Ordonanta Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cartii electronice de identitate. Actul normativ stabilea ca data de punere in circulatie a noilor carti de identitate va fi 1 ianuarie 2011. Totusi, la 30 decembrie 2011, o alta ordonanta, de urgenta de aceasta data, OUG nr. 124/2010, abroga prevederea respectiva si, in acelasi timp, stabilea ca data de punere in circulatie va fi stabilita prin hotarare a Guvernului.
Pe de alta parte, OUG nr. 124/2010 stabilea ca asigurarea cu echipamente si programe informatice necesare eliberarii noilor documente a autoritatilor si institutiilor publice se va realiza esalonat, astfel:
  • in municipiile resedinta de judet, in termen de 18 luni de la data punerii in circulatie a cartii electronice de identitate;
  • in celelalte municipii si orase, in termen de 3 ani de la data punerii in circulatie a cartii electronice de identitate;
  • in comune, in termen de 4 ani de la data punerii in circulatie a cartii electronice de identitate.

http://apologeticum.wordpress.com/2012/12/14/din-2013-apare-cartea-de-identitate-cu-cip-ce-va-contine-si-semnatura-electronica/

Cel mai mare Nebun




     Odinioara, la curtea regilor si uneori a printilor, se intalnea adesea un om gatit ca o paiata si care trebuia sa inveseleasca pe stapanii lui. I se da numele de „nebun”.

Nebunul era o fire născocitoare; vesel, voios, gata cu răspunsul râzător și în stare să facă și pe alții să râdă. Oricui îi era îngăduit să râdă de el, ba să-l și pălmuiască sau să-l lovească cu piciorul. La rândul lui putea și el să râdă de alții și adesea în glumă spunea mai marilor săi crude adevăruri.
Un nebun de la curtea unui prinț primi într-o zi de la el un băț cioplit din topor.
- Ține acest băț, zise stăpânul, și nu-l lăsa din mână, decât atunci când vei întâlni un om mai nebun ca tine. Aceluia poți să i-l dai.
Nebunul a încuviințat. De atunci, fie că sta, fie că pornea la drum, totdeauna îl vedeai cu bățul în mână.
Trecură câțiva ani de atunci și prințul căzu bolnav. Nebunul veni să-l vadă și rămase în picioare, lângă pat, rezemat în băț.
- Cum se află stăpânul meu? întrebă el cu multă plecăciune.
- Rău de tot, răspunse prințul. Văd bine că va trebui să plec curând de aici.
Nebunul începu să plângă.
- Și când te vei întoarce, stăpâne? Peste o lună?
- Nu, suspină prințul.
- Poate peste un an?
- Vai! Nu!
- Dar peste cât timp, stăpâne?
- Niciodată! Nu mă voi mai întoarce niciodată!
- Niciodată! repetă nebunul încremenit. Dar, stăpâne,te-ai pregătit de drum pentru o lipsă așa de îndelungată?
- Pregătiri de plecare? Niciuna. Nici nu am gândit măcar.
- Și tu vei pleca în curând... Ești gata să părăsești casa ta, ca să mergi în tărâmuri de unde nu te vei mai întoarce niciodată, și n-ai făcut nicio pregătire de plecare. Ține bățul, stăpâne! Ia-l.
EU N-AM ÎNTÂLNIT PÂNĂ ACUM UN OM AȘA DE NEBUN CA TINE!

http://ortodoxnews.ro/cel-mai-mare-nebun/

Raportarea la post



Au venit cativa frati, neincetat bolnavi cu trupul, la avva Ioan Carpatiul si i-au spus: "Cum putem sa ne izbavim de diavol si de patimi fara post?". Avva Ioan Carpatinul le-a raspuns: "Nu numai prin infranare de la mancaruri, ci si prin zdrobirea inimii veti putea birui si izgoni gandurile rele si pe cei ce le strecoara".

Nu omoram mai degraba, pe copilul cel mic?


     Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar şi neobişnuit pentru un laic, ca de pildă Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevărat). Cu câteva săptămâni mai înainte, fiind de faţă şi părinţii lui şi alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întâmplat să-şi ia un astfel de nume. Tatăl lui, ţăran simplu şi cu puţină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate. Transcriu aproape cuvânt cu cuvânt povestirea sa fără nici un comentariu:
     "Atunci când femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 33 de ani, începuse ca moda avor­turilor să se transmită şi la sate. Deoarece mai aveam şi alţi trei copii, ne-am gândit să nu-l mai ţinem pe acesta. Am mers în oraş şi am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam.
     Acela ne-a ascultat şi după aceea mi-a spus: "Bre, Costică (notă: şi acest nume este fictiv), dacă vrei să ai numai trei copii, căci patru ţi se par mulţi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omoram pe acesta o băgăm în primejdie şi pe femeia ta. Nu e oare mai bine să-l omo­ram mai degrab pe unul din cei trei copii pe care îi ai, de preferinţă pe cel mai mic, şi să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie".  Când am auzit aceasta m-am cutremurat. Cre­deam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat ce voiam să fac.
     - Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Îţi mulţumesc. Vom ţine copilul.
     - Şi-l voi boteza eu, a răspuns medicul.
     Ne-am dat mâinile, şi când s-a născut Amfilohie al nostru şi l-a botezat medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care s-a întâmplat să-l cheme Amfilohie. După asta, cum să ne mai gândim la avort? Astfel au venit în lume încă alţi doi copii după Amfilohie. Şi fireşte nu ne-a părut rău niciodată. Toţi copiii noştri au ajuns foarte bine, toţi s-au aranjat în cel mai bun mod. Când au crescut şi au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat şi pe noi să devenim creştini buni..."
Extras din cartea “Familiei Ortodoxe - cu smerita dragoste -” , de Fericitul Arhimandrit Epifanie

http://ortodoxnews.ro/nu-omoram-mai-degraba-pe-copilul-cel-mic/

Dorinta de razbunare si cum putem scapa de ea


Sunt multi oameni care confunda dorinta de dreptate cu dorinta de razbunare. Si nu este greu sa cada in aceasta eroare, pentru ca omului ii este greu sa discearna - daca nu se indeletniceste cu trezvia - intre pornirile sufletesti. Daca omul nu are atentie asupra mintii astfel incat sa analizeze gandurile pe care le "rasneste" aceasta, dorinta de razbunare rabufneste la iveala la tot pasul, disimulata ca dorinta de dreptate.
Dorinta de razbunare si cum putem scapa de eaSi intr-adevar, ar putea fi greu sa discernem intre "insetarea de dreptate" si insetarea de razbunare. Spun "ar putea fi", pentru ca exista un criteriu simplu care le departajeaza. Exista o deosebire fundamentala: in vreme ce dorinta de dreptate inseamna indreptarea raului comis printr-o fapta buna asupra celui care a fost nedreptatit, razbunarea doreste direct raul celui care a nedreptatit.
Aceasta o putem invata chiar de la Dumnezeu, care zice ca "nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". Dumnezeu nu doreste si nu face rau nimanui - altfel S-ar contrazice pe Sine. El spune insa ca "A Mea este razbunarea si rasplatirea" (Deuteronom 32, 35) si aparent aici este o contradictie cu cele spuse anterior, dar trebuie sa fim atenti si sa nu Ii "imprumutam" lui Dumnezeu patimi omenesti. La tot pasul in Scriptura intelegem ca nu este in firea noastra sa razbunam raul cu rau ("Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc").
Mai greu de inteles insa este modul in care dorinta de razbunare se cuibareste in sufletul omului si, disimulata - si uneori nedisimulata -, lucreaza chiar si in randul crestinilor, a celor ce au "pregatirea necesara" pentru depistarea ei. Raspunsul cred ca sta in relatia stransa care exista intre razbunare si manie. Mania, aceasta patima care se insurubeaza atat de adanc in sufletul omenesc incat este printre ultimele care este scoasa afara pe drumul spre sfintenie.
Mania nu inseamna dorinta de razbunare in mod implicit, dar de cele mai multe ori manierea noastra - care produce o anumita "orbire" a rationalitatii - duce la o dorinta concreta de razbunare. Si daca gandul nostru s-ar transforma automat in fapta (cum este la Dumnezeu), am comite mii de crime si probabil omenirea ar dispare in cateva minute. De aceea spune Hristos ca "oricine se manie pe fratele sau vrednic este de osanda".
Vindecarea dorintei de razbunare vine odata cu dobandirea blandetii, acea virtute in care se reflecta atat de frumos, in cazul celor imbunatatiti, frumusetea lui Dumnezeu. Despre ea spune Parintele Dumitru Staniloae: "Blandetea e o dispozitie neclintita a mintii, care ramane in fata onorurilor si a ocarilor aceeasi. Ea inseamna a ramane neafectat de supararile ce ti le produce aproapele si a te ruga sincer pentru el. Ea e stanca ce se ridica deasupra marii maniei, ramanand neclintita de valurile ei". Si iarasi: "Cei ce socotesc ca blandetea e o slabiciune pot sa se gandeasca la forta ei de a tamadui ura si de a astupa prapastiile dintre eu-uri, la vraja buna din ea, care atrage pe toti cei ce tind altfel sa se separe si sa se distanteze. Cu adevarat omul bland e singurul care castiga biruinta asupra pamantului".
Iata dar cum ne putem desuruba din suflet dorinta de razbunare odata cu mania: incercand din toate puterile sa castigam blandetea. Blandetea nu este o caracteristica a temperamentului, cum gresit cred unii, ci este o virtute castigata cu sange duhovnicesc, pentru care se lupta, pentru care se cazneste trupul si sufletul.
Nu exista cale de ocolire a maniei, alta decat "imblanzirea scorpiei", adica a sufletului nostru salbaticit. Si pentru aceasta, ca de fiecare data, ne este pilda Hristos, care ne zice: "Invatati-va de la mine ca sunt bland si smerit cu inima". Deci de fiecare data cand simtim pornirea de "indreptatire" si ne dam seama ca gandul nostru se duce impotriva aproapelui, sa ne caznim mintea sa se imblanzeasca si astfel, imblanzindu-ne ne vom gasi mai aproape de nepatimire si de viata cea desavarsita.
Paul Cocei

Iertati-ma, sunt invitat!


Iertati-ma, sunt invitat!Am avut sentimentul de multe ori ca timpul petrecut de Hristos pe acest pamant, printre noi, a fost ca o sarbatoare pentru El. S-a bucurat atat de mult…

Iar una dintre dovezile care ma face sa am acest gand, este tocmai faptul ca vindeca si mangaie toate sufletele ce I-au cerut ajutorul, tocmai ca niste daruri pe care le imparte. Nu o spun pentru ca ne aflam in perioada sarbatorilor, ci pentru ca cel mai mare dar pe care-l poti primi, este implinirea dorintei cele mai mari. Spre exemplu: care era cel mai potrivit cadou pentru femeia garbova: vindecarea sau o barca pentru a pescui?

Pentru a intelege noi si mai bine cand va deveni vesnica si deplina bucuria pe care o pregustam, a vorbit pe limba noastra descriindu-ne Imparatia Cerurilor ca o "cina mare si a chemat pe multi" (Luca 14, 16). Nu se poate bucurie mare fara masa pe masura… Va puteti inchipui nunta fara masa? Chiar si o simpla aniversare poate fi un prilej de ospat, cu atat mai mult mantuirea vesnica!

Ospatul este o comuniune mult mai profunda decat ne putem gandi, este ocazia prin care putem hrani si sufletul, si trupul. Tristetea atunci cand este impartita se injumatateste, iar bucuria atunci cand este impartasita, se dubleaza! Din pacate, ramanem cu privirea asupra bucatelor, uitand ca este bucuria traita de suflet, dar pe care simtim nevoia sa o impartasim.

Masa era poate cel mai sfant moment din viata unei familii, caci atunci cand toti sunt in jurul mesei bucuria este deplina; era poate singura clipa in care puteam trai si impartasi ceva impreuna cu ceilalti. Vorbesc la timpul trecut pentru ca din nefericire si acest obicei sfant este pe cale de disparitie…

"Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata. Si au inceput toti, unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma! Si altul i-a zis: cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma! Al treilea a zis: femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni…" (Luca 14, 16-20). Trist si totusi adevarat! Doua ganduri as vrea sa va pun la inima…

In primul rand, faptul ca Hristos se adreseaza tuturor. Nu face deosebire intre cei ce au si cei ce nu au, sau mai bine zis, nu cheama numai o anumita categorie de oameni. Nu conteaza daca ai ogor, sau boi, ori esti insurat…( daca-mi permiteti, o interpretare a zilelor noastre ar fi "ogorul": bogatia - mai mica sau mai mare- pe care fiecare din noi o are; "boii": seviciul prin care poti castiga un venit suplimentar pentru a te instari un pic; iar "femeia": intregirea firii omenesti prin darul facut de Dumnezeu Tatal inca din Rai).

In al doilea rand, faptul ca nimic din ceea ce ai - bogatie, serviciu sau femeie - nu te poate impiedica sa fii cu Hristos! Daca nu erai dorit la cina, nu ai fi fost invitat! Pentru tot ceea ce ai da-I Slava lui Dumnezeu si incearca ca nimic sa nu-ti devina prilej de refuz la chemerea Lui… Acesta este pacat capital si ucigator de suflete: orice lucru sau fapta te impiedica sa fii cu Hristos! Cu atat mai mult, sa-L iubesti…

Este greu sa pastram masura, un echilibru intre ceea ce am si Dumnezeu, intre viata lumeasca si cea duhovniceasca. Sfantul Ioan Scararul spune ca "cel ce vrea si lumea, si sa fie cu Dumnezeu, se aseamana cu cel ce vrea sa calatoreasca privind cu un ochi la cer si cu celalalt la pamant". Este aproape imposibil sa pasim asa! Cred si marturisesc ca pana vom ajunge sa avem puterea de a privi numai la Domnul, putem incepe prin a-I incredinta tot ce avem: casa, masa, familie si nu in ultimul rand, pe noi. "Ale Tale, dintru ale Tale" spune Preotul in timpul Sfintei Liturghii, ridicand Sfintele Daruri catre Mantuitorul.

Ingaduiti-mi sa subliniez amanuntul ca nici femeia nu este un impediment pentru a te mantui! Casatoria, ca si calugaria, sunt doua cai ce duc la aceeasi destinatie: Raiul. Te poti mantui, poti sta la Cina Mirelui, in orice conjunctura binecuvantata de El!

Invitati am fost, suntem si vom fi. Iar invitatia Lui nu are data, o primesti in clipa in care ti se da numele prin citirea rugaciunii de catre Preot, dupa nastere, chiar inainte de botez… "Iertati-ma, dar deja sunt invitatul lui Hristos!" ar trebui sa spunem lumii si indemnului de a pacatui, nu Iubirii ce cauta sa se bucure cu noi!

Un scaun gol la Cina Mantuitorului este ca o picatura de sange din sudoarea de pe fruntea Lui, cand suferea rugandu-se pentru noi…
Arhim. Siluan Visan 


Despre cei cu suflet veritabil (vanzatorul de pisoi)




      În realitate, nu este așa de important cine ești, ci dacă există cineva gata să te preţuiască aşa cum eşti, cine te va primi pentru ceea ce prezinţi cu adevărat. Doar numai acela care vine la tine, când toată lumea te părăseşte şi este prietenul tău adevărat. Iar în continuare a acestui adevăr vreau să vă prezint o mică istorioară, care cred că va fi de folos.
Vânzătorul unui mic magazin a ataşat un anunț la intrare "Sunt pisoi îi vanzare." Această inscripție a atras atenţia copiilor, și după câteva minute a intrat în magazin un băieţel. Salutând vânzătorul, el timid a întrebat despre preţul unui pisoi.
- De la 10 la 30 de lei , - a spus vânzătorul.
Oftând, copilul a scos din buzunar un mic portmoneu și a început să-şi numere „comoara!”
- Eu am doar 2 lei acum, - a spus el trist. -Vă rog, pot sa mă uit doar la ei - a cerut el vânzătorului.Vanzatorul i-a zâmbit și a scos o cutie mare în care erau mai mulţi pisoi drăguţi.
Odată ajunşi în libertate pisoii meunând s-au împrăştiat în diferite părţi. Doar unul dintre ei,
dintr-un un motiv oarecare, rămase în urmă. Și într-un mod ciudat îşi trăgea piciorul din spate.
- Spuneţi-mi, ce este cu el? – a întrebat băieţelul.
Vânzătorul i-a spus că acest defect îl are din naștere. - Asta e pentru toată viaţa, aşa a spus veterinarul. – a adăugat el.
Băiatul a devenit brusc mai agitat.
- Anume pe acesta aş vrea să-l procur.
- Ce ai, râzi de mine? Acest animal din păcate nu e bun de nimic, este defect. La ce îţi trebuie așa? Cu toate acestea, dacă eşti atât de plin de compasiune, apoi ia-l drept cadou, aşa ţi-l dau - a spus vânzătorul.
Apoi, spre surprinderea vânzătorului, expresia feţei băiatului s-a schimbat.
- Nu, nu vreau să-l iau aşa – cu o voce încordată a spus copilul.
- Acest pisoi costă la fel ca și ceilalți. Și eu sunt dispus să plătesc pentru el prețul întreg. Eu voi aduce banii - a spus el cu fermitate.
Uimit privind copilul, inima vânzătorului s-a înmuiat.
- Fiule, tu nu înțelegi totul. Aceast biet pisoi nicicând nu va fi capabil să alerge, să se joace și să sară, ca și alţi semeni ai săi.
La aceste cuvinte, băiatul a început să-și ridice pantalonii la piciorul stâng. Și atunci vânzătorul surprins a văzut piciorul mutilat al copilului, sprijinit în cercuri de metal.
Copilul l-a privit pe vânzător.
-Nici eu deasemenea, nu sunt capabil să fug și să sar. Și acest pisoi are nevoie de cineva care să-l înţeleagă, cât îi este de greu, și să-l sprijine – vocea băiatului începu să tremure.
Omul din spatele tejghelei începu să-şi muşte buzele. Lacrimile i-au umplut ochii ... După o pauză, el s-a forțat să zâmbească.
- Fiule, eu mă voi ruga ca toţi aceşti pisoi să aibă aşa stăpâni minunaţi ca tine.
P.S.Principalul este să fim sănătoşi spiritual, având un suflet şi o inimă bună, ca a acestui copil, și atunci un neajuns de ordin fizic nu te face mai rău, ci doar subliniază sinătatea și lumina sufletului tău.
Iar cei cu handicapuri sufleteşti – cei cinici şi brutali, obișnuiți să meargă peste capuri și să-i deteste pe cei slabi, indiferent de cât de mult vor vorbi despre toleranţa lor pretinsă, vor rămâne singuri pentru totdeauna persoane cu handicap.
Sursa:ortodoxia.md

http://ortodoxnews.ro/despre-cei-cu-suflet-veritabil-vanzatorul-de-pisoi/#more-1876

Efectele televiziunii asupra mintii umane

Sf. Pr. Daniil: Cele 70 de saptamani,antihrist si sfarsitul veacurilor. “Toti cei faradelege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege”



SAPTEZECI DE SAPTAMANI

Saptezeci de saptamani sunt hotarate pentru poporul tau si pentru cetatea ta cea sfanta, pana ce faradelegea va trece peste margini si se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiuirea, pana ce dreptatea cea vesnica va veni, vedenia si prorocia se vor pecetlui si se va unge Sfantul Sfintilor [Daniel 9:24].
Vorbind despre Mantuitorul, Sfantul Atanasie cel Mare scrie ca nu avem trebuinta a mai cauta intr-alta parte, atata timp cat Daniel a prevestit si tim­pul de fata, si venirea Mantuitorului[1].
In cuvantul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur arata:
„Dupa ce Daniel a facut rugaciunea aceea in sac si cenusa, a venit Gavriil la el si i-a zis: Saptezeci de saptamani s- au hotarat peste poporul tau si peste orasul cel sfant [Daniel 9:24].
Dar poate ca mi s-ar spune ca si aici este vorba despre timp. Asa este, dar nu despre timpul cat va tine robia, ci despre timpul dupa care va incepe o noua robie. Una este sa vorbesti despre timpul cat are sa tina robia si alta sa vorbesti despre timpul dupa care va veni si va incepe robia. Si vezi ca Dumnezeu n-a mai spus acum peste poporul Meu, cu toate ca profetul spusese: Arata fata Ta peste poporul Tau, ci il instraineaza din pricina crimei ce avea sa o savarseasca. Cu toate acestea, profetul se roaga fierbinte: lumineaza fata Ta spre templul Tau pustiit [Daniel 9: 17].
Insa Domnul S-a departat de la ei, din pricina crimei ce aveau sa o savarseasca. Ce inseamna cuvantul profetului: pana ce se va fi savarsit pacatul [Daniel 9:24]? Faptul ca iudeii vor savarsi multe pacate, dar culmea pacatelor va fi atunci cand il vor ucide pe Stapanul lor. Acelasi lucru il spune si Hristos: Umpleti dar si voi masura parintilor vostri [cf. Matei 23:32]. Iata cata unitate de gandire! Hristos a spus: Umpleti dar… ; profetul spune: pana ce se va fi savarsit pacatul. Ce inseamna ca se va fi savarsit? Sa nu mai ramana nimic. Si sa aduca dreptate vesnica. Si care este dreptatea vesnica, daca nu cea data de Hristos?
Si sa se pecetluiasca vedenia si prorocul si sa se unga Sfantul Sfintilor [Daniel 9:24], adica sa inceteze prorociile. Caci asta inseamna a pecetlui: a inceta ungerea, a inceta vedeniile. De aceea si Hristos a spus: Toti prorocii si Legea au prorocit pana la Ioan [Matei 11:13].”[2]
Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns, Cel-Vestit, sunt sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare [Daniel 9:25].
Sfantul Hipolit observa:
„In realitate, aceasta s-a implinit deja. Caci poporul s-a intors si a reconstruit cetatea si Templul sl fortificatiile.”[3]
Sfantul Atanasie:
„Spun povesti iudeii si trec cu vederea timpul de fata. Caci cand a incetat prorocul sau vedenia din Israel, daca nu acum, cand a ve­nit Hristos, Sfantul Sfintilor? Si un semn si o dovada insemnata a venirii lui Dumnezeu-Cuvantul este ca nu mai sta in picioare Ierusalimul, nici nu s-a mai ridicat proroc, nici nu se mai descopera vreo vedenie intre ei. Si e firesc sa fie asa. Caci, venind Cel prezis, ce nevoie mai e de cei ce-L prezic? Si fiind prezent Adevarul, ce nevoie mai e de umbra? De aceea, au prorocit pana a venit Dreptatea insasi si Cel ce a rascumparat pacatele tuturor.”[4]
Sfantul Chiril al Ierusalimului este de acord si el cu parerea ca
„saizeci si noua de saptamani de ani [...] fac patru sute optzeci si trei de ani. Prin urmare, a spus ca dupa trecerea a patru sute optzeci si trei de ani de la zidirea Ierusalimulul, cand nu vor mai fi conducatori din Iuda, atunci va veni un imparat de alt neam, pe timpul caruia Se va naste Hristos”[5].
Sfantul Hipolit, explicand cuvantul acesta, semnaleaza faptul ca,
„menti­onand la inceput saptezeci de saptamani si impartindu-le mai apoi in doua jumatati, pentru ca toate cele mai inainte spuse de catre Arhanghelul Gavriil sa fie mai cu usurinta intelese”,
el continua astfel, spunand:
pana la Cel-Uns, Cel-Vestit, sunt sapte saptamani [Daniel 9:25], adica patruzeci si noua de ani. In cel de al douazeci si unulea an, Daniel a avut viziunile acestea, in Babilon. Prin urmare cei patruzeci si noua de ani adaugati la cel douazeci si unu fac cal saptezeci de ani de robie scursi de la cucerirea lor de catre Nabucodonosor; dupa trecerea carora, poporul se va intoarce si va aduce jertfe sl prinoase, cand Hristos va fi regele lui. Dar despre ce Hristos se vorbeste aici? Despre nimeni altul decat despre Iosua (Isus), Fiul lui Iotadac, care s-a intors atunci impreuna cu poporul si a adus jertfe dupa Lege, in cel de al saptezecilea an, cand Tem­plul a fost reconstruit. Caci toti regii si preotii erau afierositi hristosi, pentru ca erau unsi cu ulei sfintit, preparat de catre Moise, cel din vechime. Astfel, acestia toti purtau numele Domnului in insasi persoana lor, aratandu-se di­nainte ca preinchipuiri si pastrand vie imaginea aceasta pana la venirea din ceruri a Regelui si a Preotului celui desavarsit, Care singur a implinit voia Ta­talui; asa dupa cum si Samuel este descris ca tip al lui Hristos:
Si-Mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta dupa inima Mea fi dupa sufletul Meu; si casa lui o voi intari si va umbla el inaintea Unsului Meu in toate zilele [I Regi 2:35].
Astfel, spre a se arata vremea venirii Lui, a Celui pe care Daniel a nazuit sa-L vada, el arata ca dupa sapte saptamanilor mai urma inca saizeci si doua de saptamani [cf. Daniel 9:25], adica 434 de ani. Caci dupa intoarcerea poporului din Babilon, sub conducerea lui Iosua, fiul lui Iotadac, a scribului Ezdra sl a lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din semintia lui David, au fost 434 de ani pana ce Hristos a venit, pentru ca Preotul preotilor sa Se arate in lume si pen­tru ca Cel ce a ridicat pacatele lumii sa iasa la lumina, dupa cuvantul lui Ioan despre El: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii [Ioan 1:29].
La fel spune si Arhanghelul Gavriil: se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiu­irea, pana ce dreptatea cea vesnica va veni [Daniel 9:24]. Dar cine a ispasit faradelegile noastre? Pavel Apostolul ne invata spunand: Caci El este pacea noastra, El Care a facut din cele doua - una [Efeseni 2:14], stergand zapisul ce era asupra noastra, cate ne era potrivnic cu randuielile lui [Coloseni 2:14]. Spune Gavriil: pana ce [...] se va unge Sfantul Sfintilor [Daniel 9:24].
Iar Sfantul Sfintilor este nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu, Care, atunci cand a venit si S-a aratat in lume, a spus: Duhul Domnului este peste Mine, caci Domnul M-a uns [cf. Luca 4:18; Isaia 61:1] si celelalte. De aici inainte, tot cel ce crede in Preotul cel ceresc se va curati de catre acelasi preot, iar pacatele lui se vor sterge. Si tot cel ce nu va crede in El, nesocotindu-L ca pe un oarecare, pacatele unuia ca acestuia se vor pecetlui si nu se vor mai putea sterge; iar Arhanghelul, cunoscand dinainte ca nu toti vor crede in El, a spus: se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiuirea [Daniel 9:24].
Caci aceia care nu vor primi sa creada in El, vor petrece in pacat pana la sfarsitul vremurilor si vor fi pecetluiti pentru a nu scapa de judecata. Dar toti cei ce vor crede in El ca intr-unul Ce are puterea de a ispasi faradelegile, isi vor vedea pacatele sterse. Asa spune: vedenia si prorocia se vor pecetlui [Daniel 9:24].
Caci, atunci cand a venit Cel ce era plinirea Legii si a Prorocilor (caci Legea si Prorocii au fost pana la Ioan), a fost de trebuinta ca toate acestea mai inainte vestite prin ei sa fie confirmate (pecetluite) pentru ca, la venirea Domnului, toate cele ascunse sa iasa la lumina si toate cele robite sa fie eliberate de catre El…”[6]
Continuand ideea aceasta, Sfantul Ioan Gura de Aur adauga:
„Uita-te la aceste cuvinte cu mare atentie! Toata problema in ele sta. Sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani fac patru sute optzeci si trei de ani. Aici, cuvan­tul saptamani nu se refera la saptamani de zile, nici la saptamani de luni, ci la saptamani de ani. De la imparatul Cyrus pana la Antioh Epifan si de la robia aceea de sub el sunt trei sute nouazeci si patru de ani. Asadar Daniel, pentru a arata ca nu vorbeste despre pustiirea Templului facuta de Antioh Epifan, ci de una de mai tarziu, si anume de cea din vremea lui Pompei, Vespasian si Tit, impinge mai departe timpul implinirii prorociei. Dupa aceea ne spune de cand trebuie sa incepem numaratoarea anilor si ne arata ca nu trebuie sa o incepem din ziua intoarcerii evreilor din robie. Dar de cand? De la iesirea cuvantului pentru raspuns si pentru zidirea Ierusalimului.”[7]
„Ierusalimul sl Templul nu s-au zidit in vremea lui Cyrus, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, ci in vremea iul Artaxerxe Macrohirul. Dupa intoarcerea evreilor din robie, a venit ca imparat Cambise, apoi magii; dupa magi, Darius fiul lui lui Istaspe, apoi Xerxes, fiul lui Darius, iar dupa acesta, Artavane; apoi, dupa Artavane, Artaxerxe Macrohiru, care a imparatit peste Persia. Cand imparatea acesta, in al douazecilea an al imparatiei lui, Neemia, inlorcandu-se in patrie, a ridicat Ierusalimul. Lucrurile acestea ni le-a istorisit cu de-amanuntul Ezdra. Deci, daca vom numara de la aceasta data patru sute optzeci si trei de ani, vom ajunge la aceasta din urma distrugere a Ierusalimului, De aceea spune profetul: Se va zidi piata si zidul inconjurator [Daniel 9:25]. Cu alte cuvinte, profetul spune asa: de cand s-a zidit Ierusalimul si si-a recapatat infatisarea lui cea veche, numara saptezeci de saptamani, si vei vedea ca robia aceasta nu are sfarsit [...]. Ce cuvant va mai ramane deci, iudeilor, cand prorocii spun cata vreme vor tine celelal te robii, iar acestei din urma robii nu-i hotarasc nici un timp, ci, dimpotriva, afirma chiar ca pustiirea va fi pana la sfarsitul lumii?”[8]
Iar dupa cele saizeci si doua de saptamani, Cel- Uns va pieri fara sa se gaseasca vreo vina in El, iar poporul unui domn va veni si va darama cetatea si templul. Si sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei, lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi - prapadul cel hotarat [Daniel 9:26].
Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptamanii va inceta jertfa si prinosul si in templu va fi uraciunea pustiirii, pana cand pedeapsa nimicirii cea hotarata se va varsa peste locul pustiirii [Daniel 9:27].
Sfantul Hipolit:
Cand cele saizeci si doua de saptamani se vor fi implinit si Hristos va fi fost venit, iar Evanghelia va fi fost predicata la toate neamurile, atunci va fi plinirea vremii si nu va mai ramane decat un ragaz de o saptamana, ultima. In vremea aceea, vor veni Ilie si Enoh. Si in toiul acelei cumplite pustiiri care va fi atunci, se va arata Antihrist, vestind el insusi pustiirea intregii lumi.
Prorocul Daniel ne face cunoscute lucrurile acestea cu privire la Antihrist: el se va arata cu totul lipsit de rusine, pricinuitor de razboaie, tiran; el se va inalta pe sine mai presus decat toti regii si conducatorii pamantului si mai presus decat tot binele; el va construi cetatea Ierusalimului sl va restaura Templul. Necredinciosii se vor inchina inaintea lui sl il vor cinsti ca pe un dumnezeu, vor ingenunchea inaintea lui, crezand ca el este Hristos.
Caci el il va taia si il va ucide pe cei doi marturisitori si inainte-mergatori ai lui Hristos, vestitori adevarati ai Imparatiei cerurilor, dupa cum scris este: Si voi da putere celor doi martori ai mei si vor proroci, imbracati in sac, o mie doua sute si saizeci de zile [Apocalipsa 11:3].
Iar la venirea lui, Jertfele si prinoasele care se aduc acum Domnului chiar si  intre neamuri vor inceta. Dupa cum si aceasta se proroceste prin Daniel: Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptama­nii vor inceta jertfa si prinosul [Daniel 9:27] .
Aici se arata ca saptamana aceea se va imparti in doua. Apoi, cei doi martori vor propovadui vreme de trei ani sl jumatate; iar Antihrist va purta razboi impotriva sfintilor in timpul care a mai ramas din sap­tamana aceea si va pustii lumea, ca sa se implineasca Scriptura care zice: Si din vremea cand va inceta jertfa cea de-a pururi si va incepe uraciunea pustiirii vor fi o mie doua sute nouazeci de zile [Daniel 12:11].”[9]
Sfantul Efrem spune ca
mintea celor care L-au rastignit pe Hristos era intunecata, motiv pentru care ei nu si-au dat seama de Soarele pe care-L tintuiau de Cruce, soarele care lumineaza pentru tot ochiul, atunci cand intunericul acopera pamantul [cf. Luca 23:44]. [...] Cum soarele acesta natural se intune­case, tocmai intunericul acesta a vadit si a vestit totodata distrugerea iminenta a cetatii: Iata cuvantul Domnului care trebuia sa se implineasca de la daramarea Ierusalimului [cf. Daniel 9:2, 24-27]! Cetatea nu L-a primit pe cel Care a inal­tat-o. Nimic alta nu mai ramane de-acum decat numai sa fie distrusa” [10].
Din comentariile Fericitului Ieronim aflam:
„Romanii au daramat ceta­tea si Templul, sub conducerea lui Vespasian, conducatorul ce era asteptat sa vina. La moartea lui se incheiau cele sapte saptamani, adica cei patruzeci si noua de ani. Iar Aelius Hadrian, cel dupa care s-a dat ulterior numele cetatii celei nou construite peste ruinele vechiului Ierusalim, adica Aelia, a inabusit revolta iudeilor aflati in conflict cu generalul Titus Rufus. De atunci, jertfele au incetat, Templul s-a pustiit, iar pedeapsa cea hotarata va fi indurata pana la sfarsitul veacurilor [cf. Daniel 9:27]. (Sa remarcam aici modul cum subliniaza Fericitul Ieronim utilizarea ideomatica a unor elemente din limba ebraica.) In vorbirea celor din vechime, de pilda atunci cand se citau cifre, se mergea de la mic la mare, adica numerele mai mici erau citate mai intai si abia apoi cele mai mari. Prin urmare, in intelegerea acestei prorocii, nu trebuie sa ne luam dupa ordinea literala a cuvintelor, ci sa cautam la suma totala a cifrelor mentionate, luate la un loc.”[11]

ANTIHRIST [Daniel 11]

Trasaturile si lucrarile lui Antihrist sunt prezentate in versetele urmatoa­re [Daniel 11:36-39], iar capitolul se incheie cu o relatare despre biruinta trecatoare si de scurta durata a acestuia si despre biruinta asupra lui [Daniel 11: 40-45].
Sfantul Ioan Gura de Aur scrie:
„Daniel, vorbind despre puterea si despre marirea regelui, spune: Si regele va face dupa placul sau si se va ridica si se va trufi impotriva oricarui dumnezeu si impotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite si va propasi pana ce sfarsitul maniei va veni, ca ceea ce este hotarat se va intampla [Daniel 11:36].
Iar despre duhul de hula al regelui, arata mai departe: Si nu va lua aminte la dumnezeii parintilor lui si nici la dumnezeul placut femeilor si nu va baga in seama pe nici un alt dumnezeu, caci el se va ridica deasupra tuturor [Daniel 11:37].
Daniel arata aici lamurit ca toate acestea nu se intampla dupa voia regelui, ci din pricina maniei aprinse a lui Dumnezeu i s-a ingaduit lui biruinta aceasta.”[12]
Si regele va face dupa placul sau si se va ridica si se va trufi impotriva oricarui dumnezeu si impotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite si va propasi pana ce sfarsitul maniei va veni, ca ceea ce este hotarat se va intampla, Si nu va lua aminte la dumnezeii parintilor lui si nici la dumnezeul placut femeilor si nu va baga in seama pe nici un alt dumnezeu, caci el se va ridica deasupra tuturor. Iar in locul lui va cinsti pe dumnezeul cetatilor (maozeim), pe un dumnezeu pe care nu l-au cunoscut parintii lui; aceluia i se va inchina cu aur, cu argint, cu pietre scumpe si lucruri de pret. El va lua ca aparatori ai cetatilor intarite pe poporul unui dumnezeu strain; pe cei care il vor recunoaste, el ii va cinsti mult, ii va pune stapani peste multime si le va imparti pamanturi ca rasplata [Daniel 11:36-39].
Pasajul acesta cu greu i se potriveste lui Antioh al IV-lea. Motiv pentru care Fericitul Ieronim este de parere ca profetul se refera la Antihrist. Antioh era credincios fata de intreg panteonul olimpian, iar pe Zeus il considera a fi mai presus decat toate celelalte divinitati. Deci afirmatia: nu va lua aminte la dumnezeii parintilor lui — nu poate fi valabila, in cazul lui. In schimb, Antihrist, in loc sa manifeste evlavie fata de dumnezeul parintilor lui, cinsteste mai degra­ba un zeu al cetatilor (maozeim). Ca nu va cauta la dumnezeul placut (epithymian) femeilor – este un loc greu de inteles. S-a opinat ca avem de a face, aici, cu o sugestie referitoare la faptul ca se va lepada nu doar de evlavia religioasa primita de la parinti, ci de toata credinta legata de Dumnezeu si de om; mai precis, de toata dragostea lui Dumnezeu si a omului. Probabil ca se va rupe de orice fel de sensibilitate si afectiune omeneasca, chiar si de acele forme de dragoste prezente in cel mai brutal si in cel mai egoist om cu putinta. Se va mari pe sine mai presus decat toti. Nu va cinsti decat pe dumnezeul cetatilor. Este acesta un nume potrivit pentru o divinitate? In aceasta privinta, opiniile sunt foarte diverse. Sa fie oare dumnezeul acesta o personificare a razboiului? Se va inchina el dumnezeului acestuia pentru a dobandi putere asupra lumii, asa dupa cum isi doreste cu ardoare?
Sfantul Ieronim inclina spre o explicatie de natura eshatologica a ultimului verset, sugerand ca
„Antihrist ii va invata pe evrei sa se inchine unul dumnezeu strain [...]. Si, aratandu-le idolul, ii va convinge sa creada in el. Apoi, celor amagiti le va darui cinste si marire; apoi se va adresa si celor ce tin fraiele in Iudeea, iar celor ce vor propovadui minciunile lui le va da pamanturi sl daruri multe“[13].
La sfarsitul vremii se va razboi cu el regele cel de la miazazi si se va napusti impotriva lui regele cel de la miazanoapte, cu care de razboi, cu calareti si cu multe corabii. El va veni in tarile pe care le va cotropi si le va strabate. Si va veni si in tara stralucirii si zeci de mii se vor prabusi; si iata care vor scapa din mana lui: Edomul, Moabul si restul fiilor lui Amon. Si va intinde mana sa peste tari si tara Egiptului nu va scapa. Si va ajunge stapan peste comorile de aur si de argint si peste toate lucrurile pretioase ale Egiptului, iar libienii si etiopienii vor merge dupa el. Dar zvonuri de la rasarit si de la miazanoapte vor veni sa-l inspaimante si el va iesi cu furie grozava ca sa prapadeasca si sa nimiceasca pe multi. Si el va infige corturile palatului sau intre mare si muntele cel sfant si stralucit, apoi va veni sfarsitul lui si nimeni nu-i va veni in ajutor! [Daniel 11:40-45]
Majoritatea comentatorilor considera ca versetele 40-45 se refera la dus­manul ultim, adica la Antihrist. Ţara stralucirii este, probabil, Ţara Sfanta. Cu toate ca peste tot se creeaza impresia ca Antihrist isi matura din cale toti po­trivnicii, versetul 45 se incheie, abrupt, cu vestea sfarsitului sau. Tot asa, in Apocalipsa citim: Si fiara a fost rapusa si, cu ea, prorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in iezerul de foc unde arde pucioasa [Apocalipsa 19:19-20].

SFÂRSITUL VEACURILOR [Daniel 12]

Si in vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteste pe fiii po­porului tau, si va fi vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt popoare­le si pana in vremea de acum. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit si anume oricine va fi gasit scris in carte [Daniel 12:1].
Sfantul Hipolit, in comentariul sau, arata:
„Va fi atunci o vreme de tulburare. Si vor fi atunci incercari mari, cum nu s-au mai vazut de la facerea lumii; caci unii intr-un fel, altii intr-altul vor fi trimisi din cetate in cetate pentru a-i nimici pe cei ramasi in credinta. Iar sfintii vor merge de la Apus la Rasarit si vor fi persecutati de la Rasarit pana la Miazazi, in vreme ce altii se vor ascunde in munti si in pesteri. Iar grozavia se va ridica la razboi impotriva lor pre­tutindeni si ii va taia pe mari si pe uscat si va da lege ca ei sa fie distrusi prin orice fel de mijloace, nimiciti de pe fata pamantului si alungati din lume. Nimeni nu-si va mai putea vinde bunurile, nici nu va mai putea cumpara de la straini, daca nu va purta insemnul, numele fiarei, pe frunte. Caci atunci vor fi alungati de pretutindeni si dusi in temnite si pedepsiti si supusi la tot felul de chinuri sl alungati din lume.”[14]
In vremea aceea, poporul tau va fi mantuit fi anume oricine va fi gasit scris in carte [Daniel 12:1] — „adica, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, cei care merita sa se mantuiasca”[15].
Si multi dintre cei care dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii spre ocara si rusine vesnica [Daniel 12:2]
Scrie Sfantul Hipolit:
„Cei  ce se scoala la viata vesnica sunt acei care au crezut in adevar si in viata, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii. Iar cei de ocara si de rusine sunt aceia care s-au legat de Antihrist si care sunt aruncati, dimpreuna cu el, pedepsei celei vesnice.” [16]
Sfantul Ioan Damaschin invata:
„Spunand ca multi dintre cei care dormeau in tarana pamantului se vor scula [Daniel 12:2], este clar ca indica invierea trupurilor.”[17]
Sfantul Chiril al Ierusalimului adauga ca
invierea este pentru toata lumea dar nu toti oamenii vor invia intr-un singur fel; caci, intr-adevar, vom primi cu totii trupuri nestricacioase, dar nu toate vor fi la fel. Caci dreptii le vor primi ca pe vecie sa se poata bucura de cantarile ingerestii in vreme ce pacatosi le vor primi ca sa sufere vesnic chinurile pentru pacatele lor[18].
Si cei intelepti vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele, in vecii vecilor [Daniel 12:3].
Intr-o epistola de-a sa, Fericitul Ieronim scrie:
„In incheierea viziunii sale celei mai marete, Daniel scrie ca inteleptii vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele in vecii vecilor [Daniel 12:3].
Vezi, prin urmare, cat de insemnata este deosebirea dintre dreptatea lipsita de cunoastere si dreptatea intemeiata pe invatatura. Cei care o au pe a doua sunt comparati cu stelele, iar cei care o au pe prima sunt comparati cu cerul. Dar, potrivit cu sensul prim al expresiilor din textul ebraic, ambele pot fi considerate ca referindu-se la cei invatati, caci in evreieste se poate citi si dupa cum urmeaza: cei intelepti vor straluci precum bolta cea cereasca, iar apoi vor spori in stralucire, luminand precum stelele cerului, in vecii vecilor.”[19]
Sfantul Hipolit face o comparatie intre inteleptii vor lumina sl cuvantul Domnului, din Evanghelie: Atunci cel drepti vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor [Matei 13:43].[20]
„Pentru aceasta – povatuieste el in continuare -, ingerii ii poruncesc lui Daniel: Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul vremii. Multi vor cerceta-o cu de-amanuntul si va creste stiinta [Daniel 12:4].
Dar lui Hristos nimeni nu I-a spus sa tina ascuns, ci, dimpotriva, sa dezlege si sa scoata la lumina tainele tinute ascunse din vechime, pentru ca prin harul Sau noi sa putem cunoaste voia Tatalui si prin El sa credem in Cel ce a fost trimis spre mantuirea oamenilor, in Iisus Hristos, Domnul nostru.”[21]
Mai departe, comentand asupra cuvintelor tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea [Daniel 12:4], Sfantul Hipolit scrie:
„Nu poate omul sa stie cele pe care Domnul le-a pregatit sfintilor; caci nici cu ochiul nu poate sa vada, nici cu urechea nu poate sa auda, nici cu inima nu poate sa priceapa lucrurile acestea, pe care pana si sfintii sunt nerabdatori sa le priveasca. Si cine sunt acestia care au fost alesi, daca nu tocmai aceia care cred in cuvantul adevarului, astfel incat prin aceasta sa fie albiti, sa se curateasca de toata murdaria pacatului si sa se imbrace in cerescul, dumnezeiescul, slavitul Duh Sfant, pentru ca, atunci cand va veni Mirele, ei sa se poata apropia fara nici o piedica de El?”[22]
Si eu, Daniel, m-am uitat, si iata alti doi barbati stand in picioare, unul pe un mal al fluviului, iar altul pe celalalt mal al fluviului. Si unul a zis celui ce era imbracat in vesminte de in si statea deasupra apelor fluviului: „Pe cand se vor sfarsi aceste fapte minunate?” Si am ascultat pe barbatul cel imbracat in vesminte de in care statea deasupra apelor fluviului si el ti-a ridicat dreapta si stanga lui catre ceruri si a jurat pe Cel ce este viu in veci: „ Va mai tine o vreme; vremuri si ju­matate de vreme, iar cand se va ispravi de sfaramat puterea poporului celui sfant, atunci vor lua sfartit toate acestea,” [Daniel 12:5-7]
Sfantul Hipolit intreaba:
„Cine vor fi fost oare cei doi barbati care stateau pe malurile raului? Oare nu Legea si Prorocii? Si cine putea fi Cel care statea deasupra apelor fluviului, daca nu Cel despre Care ei au prorocit inca din ve­chime, Cel despre Care in vremurile de pe urma va aduce marturie Insusi Tatal la Iordan si va fi aratat inaintea oamenilor pe fata, de catre Ioan? Cel care era incins cu cingatoarea carturarului peste coapse si era imbracat cu vesmant multicolor? Astfel, acestia L-au intrebat pe El, stiind ca Lui I s-au dat toata stapanirea si puterea, spre a putea invata drept despre El, atunci cand El va fa­ce judecata lumii si atunci cand cele spuse de El se vor implini. Iar El, dorind din toata inima sa-i lamureasca, a ridicat mana Sa cea dreapta catre cer si a jurat pe Cel ce este viu in veci. Cine este Cel care a jurat? Si pe Cine a jurat? Evident, Fiul a jurat pe Tatal, spunand: Tatal viu este in vecii vecilor, dar intr-o vreme, vremuri si jumatate de vreme, pe cand toate acestea se vor implini, nimic nu va mai ramane tainuit si toate se vor cunoaste.
Intinderea bratelor inseamna Patimile; iar cuvintele o vreme, vremuri si jumatate de vreme, iar cand te va ispravi de sfaramat puterea poporului celui sfant, atunci vor lua sfarsit toate acestea [Daniel 12:7] - inseamna cei trei ani si jumatate ai lui Antihrist. Caci prin o vreme se intelege aici un an prin vremuri, doi ani si printr-o jumatate de vreme, o jumatate de an. Acestea sunt cele o mie doua sute nouazeci de zile despre care a prorocit Daniel referitor la sfarsitul Patimilor, implinirea lucrarii destructive la venirea lui Antihrist. In zilele acelea, toate acestea se vor face cunoscute.
Si pentru vremea opririi jertfelor sangeroase sunt numarate tot o mie doua sute nouazeci de zile [cf. Daniel 12:11]. Faradelegea se va inmulti, dupa cuvantul Domnului: Iar din pricina inmultirii faradelegi, iubirea multora te va raci [Matei 24:12]. Faptul ca faradelegea ia locul iubirii nu poate conduca la nimic alta decat la aparitia rupturilor sl la despartiri. Atunci, iubirea se races­te.
Cuvantul: Fericit va fi cel ce va astepta si va ajunge la o mie trei sute treizeci si cinci de zile [Daniel 12:12] are greutatea pe care i-o confera Insusi Domnul, cand spune: Dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui [Matei 24:13]. Prin urmare, sub nici un chip sa nu ingaduim caderea, chiar daca nedreptatea si faradelegea — adica vrajmasul – ne covarsesc.
Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-unul dintre cuvintele sale, vorbeste despre pricina tuturor acestor stramtorari:
„Profetul spune si pricina pentru care Dumnezeu a ingaduit sa li se intample aceste nenorociri atat de mari. Care e pricina? Ca sa-i incerce ca prin foc, sa-i aleaga si sa-i inalbeasca pana la vremea sfarsitului [Daniel 12:10].
Cu alte cuvinte, spune asa: Dumnezeu a ingaduit aceste nenorociri ca sa-i curateasca si sa-i arate pe cei vrednici dintre ei.“[23]
Profetului i se spune: cei nelegiuiti se vor purta ca cei nelegiuiti [Daniel 12:10]. Ceea ce este la fel cu gandul Sfantului Apostol Pavel, catre Timotei: Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi [II Timotei 3:13].
Prin urmare cel rau se va afunda sl mal mult in rautate:
toti cei fara de lege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege [Daniel 12:10].


[1] Saine Athansius, Select Works and Letters, On the Incarnation of the Word, 39, în ed. cit., ed. Schaff & Wace, Eordmans Pub. Co., Grand Rapids, MI, 1975, p. 57 [In lb. rom., vezi Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului si despre arătarea Lui nouă, în trup, V.XXXIX, in vol.  Scrieri I, trad., Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, PSB 15, Bucuresti, 1987, pp, 133-134 (n, tr,)]
[2] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva creştinilor iudaizanti, V, în ed. cit., pp. 130-132.
[3] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hippolytus: Fragments and Commentaries, in ed. cit., pp. 180 -182.
[4] Saint Athanasius, coc. cit [In lb. Rom., vezi vol Atanasie cel Mare, op cit., V, XI, ed. cit.,
p. 134 (n, tr.)]
[5] Sf. Chiril al Ierusalimului, The Work of Saint Cyril of Jerusalem, Catechesis, XII, vol, 1, in ed. cit., p. 239 [In lb. rom., vezi Sf. Chiril al Ierusalimului Cateheze, partea I, XII. 19,.ed. cit., p. 291 (n. tr.].
[6] Sf. Hipolit, On Daniel, în The Extant Works and Fragments of Hipplytus: Fragments from Commentaries, in ed. cit.,  pp. 180-181 Vezi si „Jerome on the Prophecy of Daniel” , in   The Church Fathers on the Bible, ed. cit., pp. 223-240; Braverman, Jerome’s Commentary on Daniel, 13, pp. 103-112.
[7] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva crestinilor iudaizanti, V. 9, in ed. cit., p. 133.
[8] Idem, ibidem, pp. 133-135.
[9] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit., pp. 180-182, 184
[10] Sf. Efrem, Commentary on Tatian’s Diatessaron, ed. cit., p, 308.
[11] Fer. Ieronim, Commentary on Daniel 9:24-27; PL 25:694 Corpus Christianorum: Series Latina 75A, 886,11.551-889, apud Braverman, Jerome’s Commentary on Daniel, pp. 103-105.
[12] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva crestinilor iudaizanti, V, in ed. cit., p. 124.
[13] Sf. Ieronim cit. in The Expositor’s Bible Commentary, vol. 7, ed cit., pp. 145-146
[14] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit., p. 190.
[15] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva crestinilor iudaizanti, V, in ed. cit., p. 124.
[16] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit., p. 190.
[17] Sf. Ioan Damaschin, Exposition of the Orthodox Faith, in Nicene…, p, 100 [In lb. Rom. vezi Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, XXVII, p. 178 (n, tr.)].
[18] Catechetical Lectures, II, in ed. Cit., p. 134 [Pentru versiunea in lb. rom. vezi Sf Chiril al Ierusalimului, Catehezele, ed. cit. (n.tr)]
[19] Sf. Ieronim, Letter LIII to Paulinus, Letters and Select Works, in ed. cit..,  pp 97-98
[20] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit.
[21] Idem, ibidem, pp. 180-182
[22] Ibidem, p 191.
[23] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva crestinilor iudaizanti, V, in ed. cit., p. 124.

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/12/18/sfantul-prooroc-daniil-talcuiri-profetii-antihrist-sfarsitul-lumii/

Legaturii Ortodoxe

  1. MITROPOLII, ARHIEPISCOPII, EPISCOPII ROMÂNEŞTI
  2. BISERICI, MĂNĂSTIRI, PAROHII ROMÂNEŞTI
  3. SITE-URI ALE ALTOR BISERICI ORTODOXE
  4. PAGINI PERSONALE
  5. PAGINI DIVERSE
  6. ALTELE