Pot sa renunt, dar nu pot sa refuz

"Regretatul parinte profesor Constantin Galeriu (1918-2003) obisnuia adesea sa stea la spovedit pana dupa miezul noptii, ascultand si sfatuind cu rabdare zeci de credinciosi, din cele mai diverse categorii sociale. Intre ei, oameni simpli, de varsta inaintata, cu auzul slab, care vorbeau tare, parintele fiind nevoit sa le raspunda la fel. Asa se face ca uneori conversatia era auzita de toata lumea, in mod inevitabil, iar cei care asteptau la rand, minute si ore in sir, auzeau cum unii, pe langa pacate, ii spuneau parintelui fel de fel de maruntisuri din viata lor, a familiei. Dupa cativa ani de asemenea auziri (si indelungi asteptari), un fiu duhovnicesc a indraznit sa-l atentioneze pe parintele ca unii crestini abuzeaza de bunavointa preacucerniciei sale, retinandu-l cu fleacuri, in detrimentul crestinilor seriosi, care asteapta excesiv la rand. "Stiu! - a replicat parintele. Pentru dumneata (si pentru mine, recunosc!) poate sunt fleacuri. Dar pentru ei, ceea ce-mi spun reprezinta cele mai importante lucruri din lume! N-am cum sa nu-i ascult, pentru ca am un principiu: pot sa renunt, dar nu pot sa refuz. Pot sa renunt la confortul meu, dar nu pot sa refuz solicitarea lor…" (pr. prof. univ. dr. Vasile GORDON)