Ramas bun

Sângernând de rani adânci,
De zile fara soare,
De rani ascunse si puroi,
Cu oasele slabe si moi,
Stau ghemuit în pat si mâ gândesc
Ca în curând am sa va parasesc,
Prieteni dragi.

Nu plângeti ca ma duc de lânga voi
Si c-o sa fiu zvârlit ca un gunoi
Cu hotii în acelasi cimitir,
Caci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viata grea si-o moarte de martir.

Luându-L pe Iisus de Împarat,
Navalnic am intrat pe poarta strâmta
Luându-ma cu diavolul la trânta
Si ani de-a rându-ntr-una m-am luptat
Sa devin altul,
Un erou,
Om nou.
Si-am vrut
Neamul sa-l mut
De-aici, de jos,
La Domnul Iisus Hristos.
Nu va-nfricati de cei ce-n temniti va închid
Si nici de cei ce trupul v-il ucid.
De Cel ce viata-ti scoate din robie
Si fericirea-ti da în vesnicie,
De El sa-ti fie frica, turma mica.
Acum, când vad cât sunt de pacatos,
De mic si de neputincios,
Ca am nevoie multa de-ndurare,
De dragoste, de mila, de iertare,
Ca numai Dumnezeu le poate toate
Si lumea din robie El o scoate,
Devin copil supus,
Sunt umilit
Si-s fericit.
Din cerul tau înalt si prea ales,
Parinte, când ma vei lua la Tine,
Prietenilor mei de pe pamânt
Reda-le, Tu, în alb vesmânt
Un suflet care i-a iubit si i-a-nteles.


Valeriu Gafencu
"Sfântul închisorilor"