Sa luptam pentru indreptarea aproapelui

"Daca s-ar intampla sa vada cineva pe fratele sau pacatuind, sa nu-l dispretuiasca pe el, si sa taca si sa-l lase sa se piarda; dar nici sa nu-l defaime si sa-l cleveteasca, ci cu impreuna patimire si cu frica de Dumnezeu, sa spuna celui ce poate indrepta pe acela, sau sa-i graiasca el insusi aceluia cu iubire si smerenie, zicand:

Iarta-ma, fratele meu, ca, desi sunt imprastiat, mi se pare ca nu facem bine acest lucru.

Si de nu va asculta sa spuna altuia, fata de care vede ca acela are incredere, sau sa-i spuna povatuitorului lui, sau Avvei, dupa taria gresealei lui si sa nu fie fara grija. Dar cum am spus, sa le spuna acelora in scopul indreptarii fratelui si nu pentru a flecari sau barfi; nu dispretuindu-l, nu voind sa-l dea de pilda rea altora, nu osandindu-l, nu prefacandu-se ca o face, chipurile, spre indreptarea lui, dar inlauntru avand ceva din acestea pe care le-am spus". (Avva Dorotei)