Se sting luminile

De două mii de ani, Biserica Mântuitorului Iisus Hristos întemeiată pe jertfa morţii și Învierii Fiului Lui Dumnezeu s-a călăuzit sub puterea Duhului Sfânt prin sfinţii și dumnezeieștii apostoli, prin ucenicii lor, prin clerul și ierarhia superioară care au dus mai departe lumina învăţăturii revelate din Însuși gura Mântuitorului Iisus Hristos.

De-a lungul prigoanelor și încercărilor prin care a trecut Biserica Universală Ortodoxă, o categorie aparte sunt mărturisitorii - apărătorii dreptelor învăţături creștine. Și Biserica Ortodoxă Română a avut o armată de geniu, aceste făclii ale neamului românesc care au luminat cărarea mult-încercatului popor în două mii de ani de existenţă prin puterea celui rău, a popoarelor migratoare și năvălitorilor. Odată cu instaurarea comunismului, mărturistorii acestui neam, mulţi la număr, anonimi și chiar necunoscuţi au ţinut aprinsă candela rugăciunii pe străbunele altare de piatră ale bisericilor și mănăstirilor fiind pe drept cuvânt numiţi luminile acestui neam. Secolul al nouăsprezecelea sau „secolul roșu” a fost cel mai aprig edict satanic dat de sovietul bolșevic, trecut Balcanii sub tăvălugul comunist îndoctrinându-ne de la firul de iarbă și până la pruncul de ţâţă cu doctrina ateistă și materialistă a necredinţei în Dumnezeu.

Au reușit să are sub glia estului Europei creștine peste douăzeci de milioane de suflete creștine împreună cu intelectualitatea lor, împreună cu clericii lor, duhovnicii lor, episcopii lor și strămoșii lor, călcând în picioare toată învăţătura Sfintei Scripturi socotită „o religie de oameni inventată”.

În acest întuneric de nepătruns în care diavolul a mutat iadul pe pământ, gurile de iad fiind pușcăriile comuniste de reeducare care au distrus de la sentimentul uman până la cel mai mic gând creștin, miilor de suflete smulgându-le nădejdea mântuirii și a iertării păcatelor, încercând să-i transforme pe oameni în simple animale cuvântătoare.

Dar, cum orice sistem are slăbiciunile lui și acest imperiu comunist a fost gestionat tot de puterea Lui Dumnezeu și de lucrarea Duhului Sfânt prăbușindu-se când se credea cel mai sigur și stabil tot prin aceeași oameni care au putut rezista reeducării, îndoctrinării și tuturor ideologiilor comuniste. Un singur ţel a stat la baza acestei mari biruinţe: credinţa în Dumnezeu și onoarea creștină; cultivate în sufletul poporului român și în alte popoare creștine.

Aceste lumini, duhovnicii mănăstirilor, teologii înzestraţi cu dar cuvântător, preoţii parohiilor care și ei o parte au gustat moartea în sistemul comunist, nu s-au lăsat înfrânţi și au căutat să arate lumii că lumina vine de la răsărit, din Cer, de la Tronul Lui Dumnezeu.

Făcând o amintire a acestor lumini sfinte, vom enumera câteva figuri emblematice care au putut face faţă cu darul Lui Dumnezeu acestor groaznice opresiuni: Mina Prodan, Ioachim Spătaru, Vichentie Mălău, Antim Găină, Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Iachint Unciuleac, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuș, Ioan Negruţiu, Dumitru Stăniloae, Arsenie Papacioc si astăzi încă în viaţă, părintele Iustin Pârvu, sunt lumini sfinte ale neamului românesc.

Alături de ele, astăzi, de întâi octombrie, la Mănăstirea Lainici, nenumăraţi credincioși, cler, popor și arhierei, vor ajuta la deschiderea Porţilor Raiului prin rugăciuni întru smerenie și evlavie pentru sufletul părintelui Adrian Făgeţeanu. Neobosit lucrător în via Lui Hristos, s-a mulţumit să-și primească dinarul răsplăţii dumnezeiești venind încă din primul ceas evanghelic al zilei la osteneala Crucii.

Nu a murmurat în nenumăratele încercări gustate cu amar și suferinţă încă din tinereţile sale prin părăsirea pământului Basarabiei rupt din trupul ţării noastre românești, trăind și gustând încercările închisorilor, umilinţa, foamea, bătaia, violenţele verbale și miile de hule aduse Lui Dumnezeu pe care-L slujea cu dragoste și credinţă.

Cele trei virtuţi cardinale sădite pe deplin în sufletul său: credinţa statornică în urma multor nopţi de tortură și reeducări, nădejdea adevărată în a suporta patruzeci de ani de comunism agresiv care nu au reușit să-i schimbe mentalitatea și dogma de credinţă, i-au sporit dragostea nemăsurată faţă de Dumnezeu și faţă de semenii în suferinţă.

Crescut la umbra mormântului lui Ștefan cel Mare și la poalele Mănăstirii Putna, părintele Adrian Făgeţeanul a devenit vrednic răzeș al Marelui Ștefan, fiind și el, parte din sfeștila luminândă a Rugului Aprins, unde cu consecvenţă și-a însușit îndatoririle de luminător al acestui neam, de la bunul prieten Sandu Daniil Tudor, de la Arsenie Boca, de la Mitropolitul Antonie Plămădeală, de la Alexandru Mironescu si mulţi alţi mari trăitori care i-au fost faruri și călăuze în găsirea cărării în întunericul vieţii ce avea să urmeze.

Asemenea Apostolului Pavel povestind de multe ori ucenicilor și fiilor duhovnicești câte a pătimit pentru Hristos și dreapta credinţă, nu a mărturisit pentru a se autovictimiza, ci așa cum spune Apostolul doar pentru a se lăuda în Crucea Lui Hristos: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume !” (Galateni 6, 14)

O crucea grea, a celor 98 de ani pământești împletită cu supărări și bucurii, cu nădejde și tristeţi dar plină de Lumina Lui Hristos și purtată în rugăciune de sutele și miile de suflete scoase din întuneric la lumină prin puterea Lui Hristos și lucrarea Sfintei Spovedanii.

Așezat după cuviinţă așa cum se cuvine ostașilor adevăraţi ai Lui Hristos în ceata luminătorilor acestui neam, părintele Adrian Făgeţeanu ne binecuvintează din smeritul sicriul.

Nașterea din duh pentru veșnicie a numelui său și a personalităţii sale pentru Împărăţia Lui Dumnezeu astăzi, la întâi octombrie, urcă ușor pe scara virtuţilor spre braţele Lui Hristos. Maica Domnului, pe care a slujit-o și a iubit-o din tot sufletul, vine cu preacinstitul omofor să-i șteargă sudoarea frunţii după o neobosită muncă în via Fiului Ei.

Ajungând la Tronul Preasfintei și de Viaţă-Făcătoarei Treimi, Domnul Iisus Hristos îi va deschide porţile Raiului zicându-i: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.” (Matei 25, 21)

Dumnezeu să-l odihnească în pace, primindu-l în veșnica Liturghie Cerească a Părintelui Luminilor ! Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Sursa:www.parintelecalistrat.com