Vasile Voiculescu - Toiag de inger

Imbatranesc. Destinul mi-e insa tot copil;
Istet sa prinza pasari si sa doboare poame
Arunca lesne painea la caini si cand i-e foame
Intinde mana goala spre-arhanghelul Gavril.

Hoinar prin codrii lumii, nu tii cu el la mers,
Dar n-are spor, ci cata comori peste coclaur,
In pietre sparte vede scantei de-argint si aur
Si-n orice suferinta, samanta unui vers.

Satul de slova neagra, cu degetul condei,
Izvoade noi de stele si flori vrea sa dezlege.
Si-ades se pleaca-n tina cu frica si culege
Porunci de mult uitate in urme vechi de zei.

In van ii spui de moarte, de Domnul Sabaot,
Zambind curat ca unul ce nu-si stie pacate,
El se si vede-n ceruri, mai mare peste toate,
Ca-si ia toiag de inger si umbla raiul tot.