Harul dumnezeiesc

Dupa invatatura Bisericii, harul este manifestarea iu­birii si atotputerniciei lui Dumnezeu in Biserica prin Sfintele Taine.

Harul este o energie necreata, izvorand continuu din fiinta dum­nezeiasca a celor trei Ipostasuri dumnezeiesti. El este, deci, lucrarea ce­lor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie simtitoare este re­varsata de Sfantul Duh peste toti crestinii, ca "ungere imparateasca" pentru chemarea de a domni cu Mantuitorul, in veacul viitor, sfintiti si desavarsiti in El. De aceea, Sfantul Apostol Pavel sfarseste cea de a doua sa Epistola catre Corinteni cu binecuvantarea treimica : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im­partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13).

Biserica intra in istorie ca o comuniune si comunitate sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu, la Cincizecime. De existenta vazuta a acesteia este legata si lucrarea Duhului Sfant prin Tainele Bisericii, chiar din ziua Cincizecimii cand, primind Evanghelia, s-au adaugat apostolilor, prin botez, ca la trei mii de suflete (Fapte, 2, 1-4, 38, 41), staruind in inva­tatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni (Fapte, 2, 42).

Harul dumnezeiesc, in colaborare cu omul, restaureaza si reinnoieste chipul lui Dumnezeu in el si realizeaza asemanarea acestuia cu Dumne­zeu, unindu-l tot mai strans cu Hristos.

Prin deschiderea lui la lucrarea Duhului Sfant, crestinul traieste in prezenta si lucrarea sfintitoare a Duhului Sfant. Se spune despre sfinti, ca sunt intr-o suprema intimitate cu Duhul. Eu-ul lor dobandeste o transparenta tot mai mare pentru Hristos si pentru semenii lor, prin lucrarea aceluiasi har dumnezeiesc in toti crestinii si prin manifestarea aceleiasi vieti dumnezeiesti a lui Hristos.