Unde începe și unde se termină Crăciunul?!

Zilele acestea pe tóate canalele media, prin piețe și magazine suntem ”asaltați” de tot felul de oferte prietenoase care ne învață cum să ne pregătim să primim Crăciunul. Cred că sunt necesare câteva precizări lămuritoare:
În primul rând, noi Îl primim pe Mântuitorul Iisus Hristos în casa sufletului nostru împlinind astfel profeția care spune că Dumnezeu va trimite omului unui Răscumpărător. În al doilea rând, atât noi, cât și copiii noștri trebuie să știm că venirea Domnului nostru Iisus Hristos în mijlocul nostru este Darul Sfintei Treimi pentru fiecare om în parte, iar primirea se face în funcție de curățenia sufletului realizată prin post, spovedanie și Sfânta Împărtășanie. În al treilea rând, tóate reclámele merg pe principiul arhicunoscut ”Dezbină și stăpânește”. Mai pe înțeles aș traduce așa: ”Dezbină- i sufletul prin pofte și stăpânește- i buzunarul”. În al patrulea rând, se încearcă o periculoasă subtilizare sau transpunere prin tehnici de marketing publicitar a icoanei Nașterii Domnului din inima noastră direct pe rafturile magazinelor, aducându- se atingere valorii autentice a ceea ce noi numim: darul inimii. Se încearcă astfel, să se inoculeze ideea că lumea frumoasă, caldă, liniștitoare, primită drept dar divin, poate fi achiziționată cu cardul sau cash.
Pentru mulți, aceasta poate fi o justificare pentru agitația și tulburarea zilnică în care trăiesc, uitând, practic, de cea care a adus cu adevărat marea bucurie a darului: Maica Domnului, și care în generozitatea sa, prin exemplul personal, a transmis mai departe puterea de a ne dărui necondiționat.

Subtilitatea în reclame ține de pierderea harului ce nu mai există în inima unui om care a uitat să fie bun, generos și cald la modul autentic și care dorește din tot sufletul său să umple acest gol cu ceva. Pentru cei mai mulți, astăzi se poate naște, firesc, întrebarea: ”Crăciunul începe în supermarket și se termină în biserică, sau cum?” La această mare tulburare interioară unii nu se grăbesc să găsească răspuns sau pur și simplu, nu își pun astfel de întrebări, pentru că sufletul lor se află în plan secund.

Tuturor acestora îndrăznesc să le fac o sugestie: dacă tot nu au ce face cu sufletele lor, atunci să facă bine și să le dăruiască, până la urmă, lui Dumnezeu.

                                           Sebastian Cătălin Hogea, pr.paroh