Nu-ţi fie teamă de duşmani,
în cel mai rău caz, ei te pot ucide; nu-ţi fie teamă de prieteni, în cel
mai rău caz, ei te pot trăda; fie-ţi teamă de cei indiferenţi – ei nici
nu ucid, nici nu trădează, dar cu acordul lor tacit se comit omoruri şi
trădări.
"Ia totul de la viață", "Viaţa este
pentru tine", "Bucură-te de plăcerile vieţii", "Scuipă pe toată lumea" -
sunt motto-urile vieţii de azi. Trist, dar sub aceste lozinci trăieşte
astăzi şi generația adulților, educată pe timpurile socialismului, care
cu toate neajunsurile sale, învăţa totuşi tânăra generaţie că este o
onoare de a-ţi ajuta aproapele tău.
În copilărie chiar dacă nu au primit o educaţie, unde să aibă loc şi
Dumnezeu, totuşi ideea de bază era triumful binelui asupra răului. Era o
normă a societăţii să cedezi locul unei bunicuţe în transport, să o
ajuţi în a traversa o stradă, sau să fii alături de prietenul care e mai
slab la învăţătură.
Ce s-a întâmplat cu mulți dintre noi
astăzi? De ce oamenii devin indiferenți nu numai faţă de ei însăşi, ci
şi faţă de familiile lor, prieteni și vecini? De ce majoritatea trece
indiferentă pe alăturea unei persoane în suferinţă ?
Fără îndoială, o amprentă puternică a
lăsat asupra noastră ritmul accelerat al vieții, în special în oraşele
mari. În doar o zi, omul modern percepe o cantitate colosală de
informație, pe care strămoșii noştri din secolul 18 le primieau într-o
lună. Şi dacă predecesorii noștri aveau fericicirea de a alege ceea le
este necesar, astăzi peste noi este „răsturnată” toată murdăria și
vulgaritatea, amestecată cu toate slăbiciunile umane, plină de cinism și
sânge.
Am început să perceapem crima, violul și
alte infracțiuni, ca ceva obișnuit , chiar dacă acestea se petrec
alături. Noi nu mai suntem surprinşi de faptul că copiii încep să bea și
să fumeze în școala primară. Iar la liceu deja consumă droguri. Din
contra mulțimea vânzătorilor și farmaciștilor, care ar fi cazul să nu le
ofere acestea, fără mustrare de conştiinţă le pune nestingherită la
dispoziţie.
Pe noi nu ne mai interesează un biet om
ce stă culcat pe stradă în noroi sau în subterană. "E beat, ce mă
priveşte?" –medităm și calm trecem pe alăturea. "Mamă, nu mă lovi!" –se
aude nu prima dată din apartamentul învecinat cu dvs. Nu ne priveşte
nici asta – fiecare cu familia şi educaţia lui. Noi privim în continuare
televizorul , pentru următoarea emisiune de "scandaluri, intrigi și
investigații", pe care ni le oferă cu drag televiziunea în fiecare
seară.
Adolescenţii beau bere sub ferestre și
fac zgomot? Ei bine, ei au părinții lor. Pe mine nu mă ating, și e bine.
Au agresat o fată seara-n stradă ? Să mă implic şi să am de suferit şi
eu? O bunicuţa îşi numără puţinii bani în magazin, meditând ce să
cumpăre mai bine - lapte sau pâine? Și înainte de aceasta, ea cum şi-a
crescut copiii, de ce ei nu o ajută? Această serie nesfârșită de
întrebări și răspunsuri similare, ne urmărește în fiecare zi şi aproape
pe fiecare, doar consolidându-ne în ideea că ce a fost, a trecut, astăzi
fiecare e pentru sine.
Da, viața astăzi e mai agitată şi toţi
suntem implicaţi într-o mulţime de activităţi şi avem foarte multe de
rezolvat, depăşit şi trecut. Dar să treci alături de cel în durere şi să
consideri că nu te priveşte, să vezi că se întâmplă lucrui
înfricoşătoare şi să zici că e problema celor implcaţi - nu e bine, nu e
corect. Căci de fapt toţi suntem implicaţi. Cei din jur sunt apropiaţii
noştri, şi astăzi noi trecem pe lângă ei indiferenţi, mâine vom fi noi
intr-o situaţie similară şi situaţia se poate repeta.
Concetățenii noștri, care au ştiut mereu
că nu există doar durerea proprie, dar şi cea a fratelui nostru, ar
trebui să scape de stereotipul impus nouă - nimănui nu-i datorăm nimic.
Ne închidem fiecare în carapacea de
piatră pe care o avem şi nu ne interesează cei din jur. Desigur că cel
mai simplu este de a transfera responsabilitatea pe alții, pe oricine,
numai nu a ne implica şi personal. "Dar ce, eu am cea mai mare nevoie?" –
Întrebă omul astăzi, trecând pe alături de o altă fărădelege.
O vorbă înţeleaptă spune "Dacă doreşți
să schimbi lumea - începe cu tine". Şi trebuie să o începem. Căci să
treci indiferent pe lângă o gheretă unde un copil îşi procură ţigări şi
alcool sau o tânără mamă cu ţigara –n gură îşi plimbă copilaşul, nu este
doar normal, dar şi împotriva fiecăruia dintre noi. În țările
civilizate, acestea se consideră ceva barbar, la noi - o normă. Şi cel
mai grav că deja şi ne-am obişnuit cu situaţia creată.
Să ne amintim cuvintele lui Hristos
către ucenicii săi - Nu există dragoste mai mare, decât să-ți pui viața
pentru aproapele tău! Dar de fapt noi astăzi nu suntem gata nu viaţa să
ne dăm pentru aproapele nostru, ci doar să-i acordăm un ajutor atunci
când are nevoie de el, sau să nu fim indiferenţi de ceea ce se întâmplă
cu el.
Nu avem dreptul să fim indiferenţi -
nici ca oameni şi nici ca creştini, şi dacă o vom începe de la fiecare
dintre noi – multe se vor putea schimba. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Natalia Lozan
http://luminaortodoxiei.com/ro/articole/articole/item/1082-indiferenta-cel-mai-mare-pacat-al-lumii-de-azi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu