Cum să ne apropiem de sfânta biserică ?

Orice om are un loc adânc în inimă, acolo unde îl simte pe Dumnezeu. Atunci când venim la biserică trebuie să ne străduim ca tot ceea ce facem să aibă legătură cu acel loc adânc din noi. Aceasta presupune un efort datorită firii noastre căzute, căci avem mintea împrăştiată şi de multe ori suntem ispitiţi să nu căutăm pe Dumnezeu, ci să ne gândim la lucrurile lumeşti, trecătoare, şi în acest mod lăsăm "cele ale lumii" să intre în acel loc care se cuvine doar lui Dumnezeu. Dacă ne vom nevoi corect, Dumnezeu ne va ajuta cu darul Său şi va pune harul Lui în inima noastră şi ne vom umple de bucurie. Intrarea în lăcaşul sfânt este un prilej de introspecţie; după o rugăciune adâncă omul descoperă cât este de păcătos şi dacă este perseverent cu schimbarea în bine a vieţii lui, intră pe un drum al curăţirii interioare prin mila lui Dumnezeu.

Există şi o pregătirea trupească atunci când venim la biserică şi mai ales la Sfânta Liturghie. Oamenii de cu seară se spălau, îşi pregăteau hainele curate pentru a intra cu bună cuviinţă în casa lui Dumnezeu. Se întâmplă azi ca acest lucru să nu fie înţeles bine şi există persoane care se îmbracă pentru a atrage atenţia celor din jur, în special persoanele de gen feminin, uitând că omul în biserică este dator să fie atent la inima sa, şi nu la ceea ce cred ceilalţi despre el.

De asemenea, trebuie să existe o pregătire sufletească. Precum spune Scriptura, dacă suntem certaţi cu vreun frate, să mergem mai înainte să ne împăcăm cu el, şi mai apoi să aducem darul nostru la Sfântul Altar. Venirea la sfânta biserică este o căutare, care pe măsură ce trec anii este o căutare a vieţii noastre, este o bucurie de care nu ne-am mai lăsa. Un adevărat credincios nu poate să stea duminica acasă, când în biserică se slujeşte Sfânta Liturghie, fără să nu simtă o enormă părere de rău. La biserică stăm în faţa lui Dumnezeu, însă nu precum asistăm la un spectacol, unde ne desfătăm de frumuseţea cântărilor, ci cu evlavia unui bun credincios. Aici cântarea şi rugăciunea devin ale noastre, devin strigarea noastră către Domnul, iar această chemare în mod natural culminează cu aşteptarea Sfintei Împărtăşanii, când Hristos Domnul ni se dăruieşte.

Pr. Timotei Sbera, de la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din Parohia Ianova, judeţul Timiş

Sursa: teologie.do.am