Poezii de suflet

Rămas-bun
''Sângerând de răni adânci,
De zile fără soare,
De răni ascunse şi puroi,
Cu oasele slabe şi moi,
Stau ghemuit în pat şi mă gândesc
Că în curând am să vă păsăsesc,
Prieteni dragi!
Nu plângeţi că mă duc le lângă voi,
Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hoţii în acelaşi cimitir ,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.
Luându-L pe Iisus de Împărat,
Năvalnic am intrat pe poartă strâmtă,
Luându-mă cu diavolul la trântă.
Şi ani de-a rându-ntu-una m-am luptat
Să devin altul,
Un erou,
Om nou.

Şi-am vrut
Neamul să-l mut
De-aici,de jos
La Domnul Iisus Hristos.

Acum ,când văd cât sunt de păcătos,
De mic şi de neputincios,
Că am nevoie multă de-ndurare,
De dragoste,de milă,de iertare,
Că numai Dumnezeu le poate toate
Şi lumea din robie El o scoate,
Devin copil supus,
Sunt umilit
Şi-s fericit.

Din cerul Tău înalt şi prea-ales,
Părinte,când mă vei lua la Tine,
Prietenilor mei de pe pământ
Redă-le Tu,în alb veşmânt,
Un suflet care i-a iubit şi i-a inteles.''
Valeriu Gafencu-Un sfânt al închisorilor


SI TOTUSI
POEM RELIGIOS ( FOLK,) IN CINSTEA LUI D-ZEU SF.TEIME SI A ROBULUI SAU ADRIAN PAUNESCU

1 SI TOTUSI EXISTA IUBIRE SI TOTUSI EXISTA BLESTEM / DAU LUMII,DAU LUMII DE STIRE / IUBESC ,AM CURAJ SI MA TEM,
2 DIN CAUZA MANDRIEI MELE / TREBUIE AZI SA PLATESC/ SA TRAIESC ZILE MAI GRELE / SA RAD ,SA PLANG , SA IUBESC !
REF 1: DACA-AM IUBI SINCER,VIRTUTEA,/PACATELE NOASTRE N-AR FI / LA FEL CA ZAPADA LA SOARE / INCET, DAR SIGUR,S-AR TOPI !/ DACA-AM PRACTICA MULT , VIRTUTEA / RAUL DIN NOI AR PIERI /N-AR MAI INVINGE SUPARAREA / SI NICI MANDRIA NU AR FI !
3 SI TOTUSI DUMNEZEU EXISTA /VESNIC CUM IUBIREA ,VA FI / BLESTEMUL PACATELOR NOASTRE / ADESEA NE VA CHINUI !
4 SI TOTUSI DUMNEZEU INVINGE ! VIRTUTILE LUI ,NE-OR SALVA / ATUNCI CAND PACATUL NE-OM PLANGE / VIRTUTEA VA –NVINGE SI EA !
REF 2 : DA-MI DOAMNE , ASCULTAREA TA, BUNA / SA-MI VINDEC ASCULTAREA MEA /DA-MI DOAMNE RABDAREA TA BUNA / SA-MI VINDEC ,GRABA,MEA CEA REA / DOAMNE ,IISUSE CHRISTOASE / VINDECA-MA, TU,DE PACAT / TRIMITE-MI INGERII , TAI, DOAMNE / CA SA MA PAZEASCA CURAT !
5 SI TOTUSI EXISTA IUBIRE / SI TOTUSI EXISTA BLESTEM / DAU LUMII ,DAU LUMII DE STIRE / IUBESC ,AM CURAJ SI MA TEM
6 SI TOTUSI , INVINGE IUBIRE / BLESTEMUL URII ,DE CHRISTOS ! / INVINGE-MI PACATELE MULTE / CA SA DEVIN IARASI FRUMOS ! AMIN ! ! !



Cine da lui isi da tata,cine face lui isi face.....

Langa-un sat un biet batran

Chinuit de vremuri grele,

Isi facuse-un mic bordei

Din pamant si din nuiele.



Chiar la marginea padurii,

L-adapostul unui fag,

Unde soarele straluce,

Unde pasari cant cu drag.



Fara nici-o mangaiere,

Far-de nici-un ajutor,

Rezemat in niste carje,

Sprijinea al sau picior.



Chinuit asa, sarmanul,

Isi ducea al vietii fir,

Pana cand soarta l-o duce

Din bordei, la cimitir.



Cate-o data, pleca mosul

Catre satu-n sarbatoare,

Garbovit cu traista in spate

Sa cerseasca demancare .



Aratandu-si trist durerea

Prin zicala lui de pace :

-,,Cine da, lui isi da,

Cine face, lui isi face’’!



Il stia de mult tot satul,

Si la orice sarbatoare,

Cei cu inima miloasa

Ii da-n traista demancare .



Atunci el cu voce slaba,

Exclama strigand in pace :

-,, Cine da, lui isi da,

Cine face, lui isi face’’!



Ani trecura de-arandul,

Multi din vremea lui murira,

Pe el harul si indurarea

Domnului il sprijinira .



Si din cand in cand pornea

Catre sat mosul, sarmanul,

Far-asi mai schimba tinuta :

Carja, traista si sumanul .



Cand si cand rasuna satul,

De zicala lui blajina,

Cand la poarta unei case,

Iese iute o gospodina .

Cersetorul isi ia darul,

Fara glas, dar tot nu tace :

-,,Cine da, lui isi da,

Cine face, lui isi face’’!



Intr-o zi o gospodina

Din-nalta societate,

Egoista, far-de mila,

Lipsita de bunatate...



Vru s-aduca la tacere

Glasul celui cersetor,

Ce batea de multa vreme

Pe la poarta tuturor.



Repede facu o paine

Din faina cea mai alba,

Si in ea otrava puse,

Apoi o coace de graba.



Cum ii dete aceasta paine,

In ea inima-i tresalta,

-De acuma, stiu eu bine,

Nu te-oi mai vede la poarta!



Cersetorul isi ia darul

Privindu-l cu bucurie,

Fiind asa frumoasa painea

Se gandeste s-o mai tie...



Si repeta apoi zicala

Ce atat de mult ii place :

-,,Cine da, lui isi da,

Cine face, lui isi face’’!



Dupa ce colinda satul

Se intoarce la bordei,

Si-obosit se odihneste

Pe un scaunel de tei .



Dar nu se-odihneste bine,

Ca se arata pe carare,

Un fecior voinic ce vine,

De la a sa vanatoare...



Obosit si rupt de foame...

Dupa el venea un caine ;

Ratacise prin padure,

Fara nic-un pic de paine.



Venind la al sau bordei

Il intreba cu mirare :

-Mosule, de nu te superi,

Nu ai ceva de mancare ?



-Cum sa nu? raspunde el,

Chiar acum am fost in sat,

Si chiar mama dumitale

Aceasta paine mi-a dat.



Ia-o toata, si-o mananca,

Potoleste-ti foamea-n pace

-,,Cine da, lui isi da,

Cine face, lui isi face’’!



Dupa ce mananca painea,

Multumindu-i, a plecat,

Fara a banui misterul

Si de cele ce-au urmat .



Ajungand acasa bine

Mama lui ’l-mbratiseaza,

Dar deodata rau ii vine

Si la fata se intristeaza .



-Ce-i cu tine? mama-ntreaba,

Spune iute ce-ai mancat?

Insa el cu vocea zlaba,

Ii raspunde innecat :



-Doar atata am mancat,

Paine alba si frumoasa

Ce la cersetor i-ai dat,

Astazi, cand a fost acasa! .



Un fior de groaza mare,

Mamei, inima-i cuprinde,

Fiul ei de-acuma moare,

Si in fata ei se intinde.



In necaz, priveste fapta,

Cea cruda si fara mila,

Vazandu-si acum rasplata

Inima-i de amar e plina .



La urechi rasuna glasul

Mosului trecand in pace :

-,,Cine da, lui isi da tata,

Cine face, lui isi face’’