Credinta vine din auz si auzul prin
cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. Credinta vine din cuvânt.
Credinta noastră în Dumnezeu ne vine si se întăreste în noi din predica
preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea
cărtilor sfinte si mai ales din cuvintele si învătăturile pe care le
auzim si le citim zilnic din Sfânta Evanghelie.
Dar în Sfânta Scriptură auzim că unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au îndoit în credintă.
Asa s-a îndoit Avraam. Căci atunci când
i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ti
dau pământul acesta de moste-nire..., a zis Avraam: Stăpâne Doamne, pe
ce voi cunoaste că-l voi mosteni?... Atunci a zis Domnul către Avraam:
Să stii bine că urmasii tăi vor fi pribegi în pământ străin, unde vor fi
robiti si apăsati patru sute de ani (Facerea 15, 7, 13). Si au stat în
robie 430 de ani. De aceea a întrebat Moise: "De ce, Doamne, au trecut
cei 400 de ani, că s-au împlinit anii?" Si a zis Dumnezeu: "Anii s-au
împlinit, dar canonul pentru păcatele poporului, nu". Deci, în loc de
400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430 de ani.
De ce n-a murit Moise în pământul
făgăduintei, ci a murit la muntele Nebo? Căci Moise, care a condus
poporul acela, a fost cel mai blând om de pe fata pământului, cum se
spune la Numerii: Moise însă era omul cel mai blând dintre toti oamenii
de pe pământ (Numerii 12, 3). Pentru o greseală nu a intrat în pământul
făgăduintei. Pentru o greseală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă
Iordanul: pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim. Că Dumnezeu i-a spus:
Ia toiagul si adună obstea, tu si Aaron, fratele tău, si grăiti stâncii
înaintea lor si ea vă va da apă; si le veti scoate apă din stâncă si
veti adăpa obstea si dobitoacele ei.
A luat deci Moise toiagul din fata
Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron obstea la
stâncă si a zis către obste: Ascultati, îndărătnicilor, au doară din
stânca aceasta vă vom scoate apă? Apoi si-a ridicat Moise mâna si a
lovit în stâncă cu toiagul său de două ori si a iesit apă multă si a
băut obstea si dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise si Aaron:
Pentru că nu M-ati crezut, ca să arătati sfintenia Mea înaintea ochilor
fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta în
pământul pe care am să i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru îndoiala
aceasta, Moise n-a văzut pământul făgăduintei.
De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul
283 de ani, câti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf până la
Hristos? Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos Se poate naste
dintr-o fecioară. Si i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani
ca să vadă pe Cel născut din Fecioară.
Asa s-a îndoit si Toma la învierea lui
Hristos si a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcă M-ai
văzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au văzut si au crezut.
Hristos a pus astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească
credinta celor ce nu văd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie să
fie toti crestinii până la sfârsit. Ce spune Apostolul Iacov: Bărbatul
îndoielnic este nestatornic în toate căile sale (Iacov 1, 8). Omul
îndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu
este?" este ca un nor pe care îl poartă satana cum vrea, căci el nu
crede cu fermitate, cu tărie, în existenta lui Dumnezeu. De aceea satana
îl duce oriunde.
Să vă dau o pildă. A venit un mosneag deunăzi si a zis:
- Părinte, în ziua de Sfântul Vasile am
văzut la restaurant multă lume. Vor merge toti aceia în iad? Eu cred că
nu vor merge toti.
I-am răspuns:
- Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfânt ne
spune în psalmi prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu esti Dumnezeu
care nu voiesti fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce vicleneste.
Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toti
cei ce lucrează fărădelege (Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu
nu-i părtas la fărădelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai
asezat asezământul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urât
învătătura si ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta? (Psalm 49, 17-18).
Si mai zice în psalmi: Pune-voi fărădelegea ta înaintea ta si te voi
mustra.
Hristos a spus: Intrati pe poarta cea
strâmtă, că largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si
multi sunt cei care o află. Si strâmtă este poarta si îngustă este calea
care duce la viată si putini sunt care o află (Matei 7, 13-14).
Deci nu te mira că merg multi la joc sau
că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt putini. Tot lucrul
bun este rar. Deci nu vă îndoiti de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la
îndoială când e vorba de a împlini porunca lui Hristos si de a te feri
de păcate.
Dacă n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe
Moise pentru îndoială, dacă nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au
îndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu
i-a pedepsit în această viată ca să nu se muncească în vesnicie.
Oare câti dintre crestinii de azi nu se
îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu caută dovezi si zic: "Nu cred
până nu văd!" Câti nu caută să pipăie rănile si coasta Mântuitorului,
căutând dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar
nu din pipăire si vedere.
Câti dintre crestinii botezati nu zic:
"Aici este raiul si iadul! Aici pe pământ este totul!" Si nici când se
văd bolnavi, în fata primejdiei, a sărăciei, a mortii si nici măcar la
bătrânete nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru, viata
lor din tinerete, cheltuită în desfrânări, în răutăti si în necredintă.
Putini sunt cei ce se pocăiesc de păcate la bătrânete. Cei mai multi mor
asa cum au trăit, în îndoială, necredintă si nepocăintă, spre a lor
vesnică osândă.
Cu adevărat mare este credinta în
Dumnezeu, însotită de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoială, cad din
dreapta credintă apostolică în tot felul de secte si grupări religioase.
Multi din cei îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiată de Însusi
Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele
icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea dată lor. Se
smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de învătăturile Sfintei
Scripturi, pe care o răstălmăcesc după mintea lor, spre a lor osândă si
amăgirea multora.
Să stăm dar neclintiti în dreapta
credintă si să ne bucurăm că suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două
mii de ani. Necredinciosii se leapădă si caută să vadă pe Dumnezeu cu
ochi trupesti; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în
credintă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele
credintei si vestesc altă Evanghelie; cei robiti de patimi amână
pocăinta, iar noi, fiii învierii si fiii lui Dumnezeu după har, să-I
rămânem credinciosi până la sfârsit, stiind că cel ce va răbda toate
până la sfârsit, acela se va mântui. Amin.
Parintele Cleopa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu