Maria era o femeie căsătorită, care
nu se prea înțelegea cu soțul ei și din această cauză în casa lor era
tot timpul neliniște și război. Ea se credea foarte credincioasă și
mereu mergea la spovedanie, dar de fiecare dată la alt duhovnic. La
duhovnic când se spovedea mai mult vorbea despre păcatele soțului său și
de faptul că aproape în totalitate vina păcatelor săvârșite erau din
cauza lui.
Iată însă că într-un final ajunge la un
duhovnic foarte iscusit, care o spovedește. Dar și de data aceasta Maria
se îndreptățea și găsea explicații păcatelor sale în purtarea soțului
ei.
După o lungă spovedanie la urmă preotul îi spuse așa:
- „Maria! Pentru toate păcatele
săvârșite vei face în fiecare zi rugăciunile de dimineață și de seară,
paraclisul Maicii Domnului spre ajutor, o catismă la psaltire și…..etc.,
etc., fapte bune, milostenie, trezvia minții, bunătate, blândețe cu
aproapele…. și câte 300 de metanii în zi!„ Maria stăta și asculta și
consternată de faptul că i-a dat preotul un canon așa aspru l-a întrebat
intrigată:
- „Părinte! Dar de ce să fac eu așa de
multe, de ce să-mi dați un canon așa de greu, când eu toate le fac din
cauza soțului? El se cade să-l facă, nu eu!„
Și părintele cu blândețe i-a răspuns:
- „Maria! Se cuvenea ca ție să-ți dau
canon, atâta timp cât tu l-ai spovedit pe el, nu pe tine. Tu în loc să
te spovedești pe tine l-ai spovedit pe el. Așa că acest canon ţi se
cuvine ție. El când va veni la spovedanie îi voi da și lui ceva de făcut
spre îndreptare, dar deocamdată tu l-ai spovedit pe el, l-ai judecat în
fel și chip și deci se cade acum ca tu să-i faci canonul…”.
Unii dintre noi, de câte ori nu mergem
la spovedanie şi vinovat pentru toate câte am făcut e oricine numai noi
nu. E vinovată și vremea de afară, și autobuzul care nu vine la timp, și
şoferii din trafic, și ploaia și soarele și soacra și cățelul și
purcelul, până și luna de pe cer greșește față de noi și noi, smeriții,
față de Dumnezeu, dar numai din cauza lor, în niciun caz din cauza
noastră.
Îndreptățirea de sine este păcatul frate
cu neascultarea, deoarece Adam și Eva, în rai, s-au îndreptățit și au
pierdut totul. Aşadar, când mergem la spovedanie să spunem duhovnicului
doar păcatele noastre, fără să ascundem ceva, şi să dăm vina numai pe
noi, nu (şi) pe alţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu