Odată oamenii purtau cruci de lemn şi aveau inimă de aur, astăzi oamenii poarta cruci de aur şi au inima de lemn
Trăim într-o lume de "vis" aş spune. Ne aflăm pe un câmp "roz" creat de
modernitate, pe un câmp al mediatizării şi al reînoirii. Noile tendinţe
de modă, creaţiile vestimentare, coafurile faimoase şi moderne sunt doar
câteva componente ale acestei lumi văzute prin pupila ochilor
adolescentini. Nelipsitele lănţișoare îşi fac si ele apariţia în acest
cadru.
La gâtul tinerilor întâlniţi pe stradă, de fiecare dată observăm
diferite pandantive sau lănţișoare care stârnesc atât atenţia cât şi
admiraţia trecătorilor. Fie Swarovski, pietre semipreţioase care aduc
noroc sau obişnuitele produse handmade, societatea de astăzi
comercializează o gamă largă de bijuterii alese cu grijă astfel încât să
satisfacă nevoile oricărui vizitator.
În colecţia de lănţișoare expusă în vitrină, stă neclinitita o
cruciuliţă veche, de lemn, agăţată pe un şnur negru de mătase. Nimeni nu
se apropie de ea; privirile clienţilor sunt furate de sclipirea
mirifică a perlelor etalate pe raftul din stânga. Pe această cruce stă
răstignit un Hristos, cu chipul plans şi faţa uscăţivă , cu o privire
caldă dar în acelaşi timp cutremurătoare. Îi priveşte cu o duioşie
nemaiîntalnita pe tinerii care se îngrămădesc la noile modele din
vitrină . Pe El nimeni nu îl alege. Nimeni nu Îl observă. Se întreabă
totuşi ...De ce?
Mă întreb dacă în secolul în care trăim ne este ruşine să purtăm Crucea
lui Hristos la gât. Dacă ne întreabă cineva ,, porţi Cruce? " ne panicăm
neştiind să oferim persoanei un răspuns cât mai plăcut. Alegem cu uşurinţă un "nu!" rece, secătuit, gol...
"De ce să port o nesemnificativă Cruce? Aproape toţi prietenii mei au pandantive deosebite. Să mă las eu mai prejos?"
Ruşinea, orgoliul acesta pe care îl dovedim în faţa celorlalţi îl dovedim astfel şi în faţa lui Dumnezeu. Purtând Crucea lui Hristos la
gât îl purtăm defapt pe Hristos cu noi, pretutindeni; oriunde şi
oricând. În acest chip, sub această formă a răstignirii, Hristos ne
ocroteşte neîncetat cu puterea Sa nebiruită. Nu semnifică doar o formă
simplă a răstignirii; Crucea este ea însăşi forma existenţei noastre,
formă care dă sens vieţii noastre, drumului nostru, pelerinajului nostru
prin această lume. Pentru că toată viaţa crestinului este un pelerinaj
iar fiecare zi este o nouă cruce. Toată viaţa omului este asemenea
drumului parcurs de Domnul Hristos, spre Golgota. Prin faptul că purtăm
cu noi Crucea de lemn, ne aducem aminte ca trebuie să purtăm patimile
Sale, răstignirea şi învierea Sa cea de a treia zi. Crucea este jugul;
nu este de ajuns doar să ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci cât mai
des, ci să o şi purtăm cu noi. Prin asta arătăm că suntem ucenicii Lui,
prin asta mărturisim cele trei taine negrăite: pătimirea, moartea şi
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Purtând bijuteriile de astăzi ne scăldăm în atmosfera şi în admiraţia
păcatului. Să nu fie ca o judecată, dar ceea ce mă întristează şi mă
doare în acelaşi timp, este faptul că sunt tineri care deşi poartă
Crucea la gât, totuși o poartă ca semn de împodobire iar atitudinea
aceasta nu are nicio legătură cu Dumnezeu. Mai mult decât atât, aţi
putut observa cu siguranţă satanişti care poartă Crucea întoarsă, doar
ca să o defaime. Mulţi rapperi, manelisti poartă o cruce de aur la gât
cu cât mai grea, cu cât mai valoroasă din punct de vedere material, insă
fără nicio semnificație duhovnicească.
Adevărata valoare a Crucii nu
stă în foiţa de aur de deasupra sau în nenumăratele karate cu care ne
mândrim în tot locul. Priviţi o cruce simplă; priviţi la Crucea ţinută
de Sfinţi în icoane; priviţi la simplitatea, modestia, smerenia ei.
Priviţi la Mântuitorul supus, răstignit pe Cruce ...Doar privind la El
simţim cum inima ni se scaldă în nesfârşita milostivire şi iubire a
Celui ce S-a răstignit pentru iertarea păcatelor noastre. Precum spunea
un părinte, obiectul de răstignire pentru Mântuitorul, şi anume: crucea,
a devenit altar sfânt şi semn al închinării noastre. Să ne lipim
sufletele şi trupurile de acest altar prin purtarea Sfintei Cruci, să
ingenunchiem în faţă Ei cu o adâncă evlavie şi smerenie. Căci pe ce-I
ce-L caută şi ÎL doresc pe Domnul, acestora le va înălţa inimile din
orice întuneric , din orice nebunie şi rătăcire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu