Casatoria nu trebuie sa fie o
preocupare permanenta pentru ca, mai ales la studenţi, lucrul acesta
poate sa împiedice studiul. Totuşi, casatoria nu trebuie nici înţeleasa
ca ceva pe care sa-l lăsam sa vina, pentru ca Dumnezeu sprijină acţiunea
omului, in măsura in care El o vede de perspectiva.
Am spus ca putem sa verificam pe prietenul nostru / prietena noastră, mai ales daca nu suntem de la Teologie.
Cum suna telefonul si el / ea întreabă:
„Astăzi ne vedem?”, tu poţi spune: „Da – si continui – pe treptele
Bisericii Sfântul Nicolae”. O sa vezi, atunci, ca nu mai auzi nimic in
receptor, dar după un timp te va întreba: „Unde?” Si tu repeţi: „Pe
treptele bisericii sau la poarta bisericii sau poate vrei in biserica?
Poate nu-i deschisa la ora aia, mai bine pe trepte”. „Bine, pe trepte”- o
sa zică, si imediat ce zice, va începe sa i se învârtă mintea: de ce
mi-a dat întâlnire acolo, de ce mi-a zis aşa, de ce mi-a repetat? In
cele din urma, de aici vor porni nişte discuţii: «De ce trebuie sa ne
întâlnim numai la cofetărie sau numai la statuia nu ştiu cui? De ce sa
nu ne întâlnim si la biserica? Nu neapărat in biserica, dar putem face
si asta – ne închinam la sfintele icoane si plecam».
Acesta ar fi un mijloc de a verifica,
pentru ca cine are frica de Dumnezeu are si respect fata de oameni. Dar
noi ce facem? Luam pe soţul nostru sau pe soţia noastră de oriunde,
întemeiem o familie, vedem ca nu merge si alergam la biserica cu
acatiste, cu rugăciuni, cu intervenţii. De ce sa nu-l studiem / sa n-o
studiem de la început, pentru ca nu e nimic mai grav decât sa nu îl ai
pe Dumnezeu. Sigur, fiecare in puterea si in forma in care el reuşeşte.
Nu toata lumea se poate casatori cu oameni care ştiu îndeajuns cele ale
lui Dumnezeu. De aceea, trebuie sa verificam acest lucru din timp. O sa
ziceţi: «Bine, dar daca pierd prietenia aceea?». «Daca pierzi prietenia
aceea!? Nici o problema, ai pierdut-o mai devreme cu 5-6 ani. Bine ca ai
pierdut-o acuma, bine ca n-ai pierdut-o peste 5-6 ani!». «De ce? Pentru
ca aşa se verifica?». Omul se verifica. Cu sinceritate îl verificam,
pentru ca n-avem voie sa ne periclitam mântuirea, in cazul in care nu
putem duce crucea unei casatorii nereuşite.
Poţi sa si câştigi mântuirea, tocmai
ducând aceasta cruce, dar e bine sa nu încercam – „ajunge zilei răutatea
ei”, ne spune Sfânta Scriptura. Nu putem risca. Daca o fata se
căsătoreşte cu un băiat care este beţiv si îl aduce pe calea cea buna,
ea va fi „decorata”, „premiata”, „declarata erou”. Dar daca nu reuşeşte,
va fi considerata vinovata, pentru ca a ştiut ca este beţiv si a riscat
aceasta stare, care in căsătorie este dezastruoasa.
Dorind sa te căsătoreşti, ce înseamnă sa laşi lucrurile sa decurgă de la sine si ce înseamnă a forţa lucrurile?
A curge de la sine înseamnă a face un
acatist pe zi, a forţa înseamnă a face 40 de acatiste pe zi, cu o
rugăciune după fiecare condac si icos: „Doamne, in ce ştii ca vreau, eu
fiind limitat, Tu care vezi in perspectiva si in folosul meu sufletesc
si trupesc, rânduieşte ce e bine”. Asta inseamna a forta, adica a
micsora timpul de cunoastere al partenerului cu ajutorul lui Dumnezeu.
Uneori e bine sa si fortam. Am cunoscut
cateva fete care au fost curajoase, au fortat lucrurile, s-au casatorit,
iar acum casniciile lor merg bine. Adica, au spus negru pe alb ceea ce
vor; baietii au prins curaj, au spus si ei ceea ce trebuia sa spuna si
s-a rezolvat. Insa altii stateau asa intr-un respect care era deranjant
si care se intindea de cativa ani. Cineva mai pretenţios in alegerea soţiei nu cumva risca sa-si rateze casatoria, stand prea mult pe gânduri?
E bine sa fii foarte pretentios pentru
ca defectele se accentueaza de zece mii de ori in casnicie, iar
calitatile se diminueaza de zece mii de ori, si atunci trebuie sa fii
foarte pretentios, ca sa ramai cu ceva din idealul tau. De ce unii nu-si găsesc niciodată jumătatea, altfel spus, de ce unii nu se pot casatori?
Pentru ca unii n-au jumatate. Dumnezeu a
zis si El stie de ce a zis. Nu? O doamna a povestit ca de la 16 ani
pana la 19 ani s-a rugat sa se casatoreasca cu un anumit baiat. La 19
ani, Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si, impotriva vointei parintilor
ei si a parintilor lui, s-a casatorit cu el. In noaptea nuntii a
constatat ca este epileptic. In urmatoarea luna a constatat ca este
schizofrenic. Dumnezeu a randuit ca n-au avut copii si a trebuit sa se
desparta de el, dupa mai bine de 20 de ani de convietuire.
O fata se plangea acestei doamne: „Ce sa
fac, ca inca nu m-am casatorit”. Doamna i-a spus istoria aceasta si
apoi a venit fata la mine si mi-a spus: „Parinte, in viata mea nu mai ma
rog sa ma marit. Sa fie cum vrea Dumnezeu, ca El stie mai bine.” Este
posibil ca necăsatorindu-te, Dumnezeu să te ferească de cine ştie ce,
nici nu ştii. Noi ne rugam: „Doamne, în problema mea, fă ceva în folosul
meu, ştii Tu cum!”. Dumnezeu te asculta sau nu te asculta. Daca nu te
asculta, stie El de ce nu te asculta. Pentru El filmul este gata. Pentru
noi, filmul e in derulare si atunci, El, care stie, te fereste prin
aceasta de ceva.
Sigur ca e teoretic ce spun eu, sigur ca
e complicat cand trecem la aspectele practice. Tu doresti sa te mariti,
timpul trece, faci 24, 32, 36 de ani, intri in panică si spui: ”Vreau
sa realizez si eu ceva in viata, sa am si eu copii…”. De acord. Dar
trebuie sa faci totul. Daca nu faci totul, nu poti sa verifici vointa
lui Dumnezeu. Dupa ce faci totul, atuncea ai verificat. Trebuie sa fii
superior ca sa spui asa, sa intelegi asa..
Părintele Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideala (fragmente dintr-o conferinţă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu